”În momentul de faţă, PNL este o anexă a PSD. […] Partidul e în situaţia de a ajunge cârpă de şters pe jos pentru liderii PSD, în situaţia de a-şi încălca toate angajamentele luate faţă de români, de a readuce la putere un partid toxic împotriva căruia am luptat cu toate forţele de a-l da jos de la putere”, spune Ludovic Orban.
Plecat dintr-o poziție de forță din coaliția cu USR, PNL-ul pare că mai zvâcnește, timid, dintr-un picioruț. A pierdut ministere, a pierdut influență și pierde, încet-încet, și din oameni.
Ludovic Orban anunță că-și dă demisia din PNL, pentru că nu e de acord. Nici cu Cîțu, nici cu modul în care s-au dus negocierile cu PSD, nici cu direcția spre care se îndreaptă partidul. Mai mult, cel mai probabil, odată cu el, vor mai pleca peneliști. Cei care îi sunt fideli sau care nu sunt, nici ei, de acord cu ce se întâmplă, în prezent, în partid.
Nu e clar dacă plecarea lui Orban va fi o lovitură chiar atât de grea pentru Cîțu, dar în niciun caz nu-i pică bine. Pentru că a făcut prea multe ”compromisuri” doar din mândrie și ambiție. Iar cele câteva firimituri scăpate de PSD nu sunt de ajuns pentru a potoli orgoliul întregului partid.
”Echipa de negociere nu a purtat o negociere pentru PNL, ci a pregătit o garnitură şi o foaie de parcurs pentru predarea la cheie a PNL către PSD”
Este parte din mesajul Ralucăi Turcan pe grupurile interne PNL.
Cu o atitudine vădită pro-Orban, Raluca Turcan îi cere demisia lui Cîțu. Pentru că nu ar fi negociat în folosul partidului, ci doar în interesul propriu. Pentru ”că s-a negociat în genunchi.” Și pentru că ”mandatul lui Florin Câţu nu a fost decât un şir de minciuni, greşeli şi jocuri personale.”
Rămâne de văzut dacă Raluca Turcan i se va alătura lui Ludovic Orban și-și va da, și ea, demisia din partid, în situația în care Cîțu nu se dă înlăturat din PNL. Puține șanse să plece de bună-voie și nesilit de nimeni.
Între timp, Cîțu dă asigurări
”Mă voi asigura că interesele românilor nu vor fi niciodată puse sub semnul întrebării și stabilitatea financiară a țării nu e pusă în pericol”, zice el.
Nu e foarte clar din ce postură dă aceste asigurări. Ținând cont de faptul că nici la negocieri nu a fost primit cu brațele deschise, e neclar cum poate da asigurări. Nu o să mai fie prim-ministru. N-o să prindă niciun minister. Funcția de președinte al PNL nu îi conferă puterea de a fi garantul din umbră. Nici măcar jucătorul ascuns, care să poată trage sforile pe cât de mult ar trebui.
În plus, în acest moment nu e foarte bine privit de mulți dintre peneliști. Nu se știe cât va mai fin în funcția de președinte al partidului. Sau câți membri va mai avea partidul pe care, poate, îl va mai conduce. Și atunci, de unde această siguranță? Ce știe el și nu știm noi?
Mai mult, va mai rezista PNL la următoarele alegeri? Va mai reuși să se păstreze pe poziție, pentru a ajunge, din nou, în Parlament? Coaliția cu PSD nu-l va costa, oare, mai mult decât ceea ce a ”câștigat” acum, dând încă un prim-ministru?
Să fie finalul PNL-ului? Să fie Florin Cîțu cel care l-a detronat pe Ludovic Orban și care a redus la minimum un partid care ar fi putut fi cel mai mare din România?
