Fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, a anunțat clar: Laura Codruța Kovesi nu va fi revocată din funcția de procuror șef al Parchetului European(EPPO), în pofida deciziei ÎCCJ. Aceasta prevede că are grad profesional doar de parchet pe lângă tribunal(n.r cauze care ajung să fie soluționate de tribunale, medii ca dificultate), nu de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Hotărârea acestei instanțe nu este deloc o „noutate”, deoarece România a avut un sistem care a permis promovarea procuorilor la parchete superioare fără concurs.
Mai mulți procurori din țară au solicitat recunoașterea gradului profesional de parchet „general”(n.r de pe lângă ÎCCJ), după ce au fost numiți la DIICOT sau DNA.
Detalii aici. Structurile de anchetă aparțin de PÎCCJ, asta nu înseamnă că toți procurorii au și gradul profesional corespunzător.
De ce decizia ÎCCJ în ceea ce o privește pe Koveși a devenit „fake-news”?
Pentru că România este obișnuită cu spectacolul, cel al cătușelor la TVA în timpul conducerii DNA de Laura Codruța Kovesi era aproape zilnic. Astfel, românilor le-a fost ușor să spună, simplu, de acasă: ”ce FEMEIE! Ea e salvarea noastră!”. Românii asociază numele unei persoane cu o instituție publică, pentru că noi aveam nevoie de o emoție, doar cât să ne revoltăm, puțin, nu prea mult. E așa cum spunea Dan Puric în cartea „Fii demn”-sufletul românesc e ca un pui: „Umila pasăre, pe care nici fabuliștii nu au băgat-o în seamă, are cel puțin dreptul moral să-și spună povestea. Destinul ei să ajungă supă sau friptură! Ce mai! Este liberă!”, Dan Puric- Fii demn!(despre ieșirea în lume a sufletului românesc)
Kovesi nu va fi revocată. Procedura e clară. Oficialii europeni au știut la ce s-au „înhămat”
Astfel, dacă unii oameni politici s-au gândit să afirme că Laura Kovesi va fi revocată de la conducerea EPPO,s-au înșelat sau s-au grăbit să lanseze fake-news.
În primul rând, nu ar putea fi „trimisă” acasă de vreun decident din România. Revocarea nu poate fi dispusă decât de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), la propunerea Comisiei, a Consiliului. În Regulamentul (UE) 2017/1939, care a stat la baza înființării Parchetului European nu se prevede clar să aibă calitatea de „procuror cu grad de pe lângă ÎCCJ”, ci „calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcții de la nivelul parchetelor si al magistraturilor din statele lor membre”.
Or, din acest punct de vedere, teoretic, Laura Kovesi se încadra: ea venea în fața oficialilor europeni în calitate de șef al DNA, „dată afară” de guvernarea PSD. Anterior, fusese procurorul general al României. La 33 de ani, ocupa această funcție, procuror general al României(pe vremea când președinte era Băsescu). Cu alte cuvinte, când să mai învețe doamna Kovesi pentru promovarea gradului profesional, cu atâtea dosare de rezolvat(?)
Rămânem cu un idol. Un om nu înseamnă o instituție. Magistrații din vina cărora am plătit cu toții
Deși Laura Codruța Kovesi a fost percepută în mentalul colectiv al românilor drept ”salvatoarea Justiției, spaima corupților”, instituția pe care a condus-o nu a dovesit că nu face abuzuri. Un om nu înseamnă o instituție, dar un om poate face „curat” într-o instituție.
Iată cifre care ar trebui să ne pună pe gânduri când vorbim despre Justiție. Anul 2020 a însemnat pentru statul român daune stabilite de CEDO în valoare de 33,874,800 de euro, potrivit unui raportat dat publicității de curând.
Sumele cuvenite justițiabililor reprezintă daune morale și materiale pe care CEDO le-a acordat, după ce în România, fie nu le-a fost respectat dreptul la apărare sau la un proces echitabil, fie strângerea probelor a fost făcută cu încălcarea altor drepturi fundamentale.
Probe ilegale în dosare
Un exemplu în acest sens este cauza Bârsan contra României(n.r judecătorii Gabriela și Corneliu Bârsan) cărora CEDO le-a acordat despăgubiri, deoarece organele de anchetă au strâns ilegal probe într-un dosar penal în care ulterior au fost achitați.
Mai exact, Serviciul Român de Informații(SRI) nu avea competențe să efectueze acte de urmărire penală.
„CEDO nu poate face legi sau schimba sistemul de justiție din țările pe care le condamnă, însă poate să ceară statelor respective, în decizia de condamnare, pe lângă despăgubirea financiară a victimei și anumite măsuri de îndreptare a sistemelor care au generat respectivele nedreptăți”, transmite APADOR-CH, prin intermediul unui comunicat de presă.
Ce înseamnă condamnarea la CEDO
O condamnare la CEDO, respectiv, acordarea daunelor celui care deschide proces, înseamnă că țara respectivă a încălcat prin magistrații naționali unul sau mai multe drepturi prevăzute în Convenție.
Cele mai frecvente cauze pentru care România are de plătit din bani publici daune morale și materiale stabilite la CEDO sunt: dreptul la un proces echitabil, condiții improprii în detenție, nerespectarea dreptului de proprietate, protejarea corespondenței și supraveghere secretă, libertate de expresie, defăimare sau hate speech.
„Implementarea hotărârilor CEDO este importantă deoarece repară neajunsuri sistemice, previne încălcarea drepturilor altor persoane și contribuie la economisirea banilor pe care altfel statul este silit să-i plătească periodic pentru despăgubirea victimelor care obțin dreptatea de la CEDO”, subliniază APADOR-CH.
Legea care rămâne neaplicată. Românii scot bani din buzunar pentru erorile magistraților
Ceea ce rămâne după plata despăgubirilor din bani publici este un articol de lege neaplicat.
Mai exact, în legea care reglementează răspunderea judecătorilor și procurorilor se menționează negru pe alb că:
„Răspunderea patrimonială a statului nu-i scutește pe judecători și pe procurori să răspundă în fața legii, dacă și-au exercitat funcția cu neglijență sau cu rea-credință ”.
În realitate, erorile judiciare rămân nepedepsite. Magistrații nu au răspuns nici financiar, nici penal, pentru erorile judiciare pe care le-am achitat noi, toti românii contribuabili.