Auto-apărare era motivul ăla în baza cărora scăpau toți cei din serialele/filmele pe care le vedeam la televizor, începând cu anii `90.
Pentru că am învățat, cu toții, legislație și justiție, din filmele americane.
Cel mai probabil, toți cei născuți după anii `80 și-au dorit să fie avocați, pentru că-și imaginau cum țin pledoarii pompoase și-și salvează clientul de la moarte. Doar că se întâmplă în SUA. Și nu doar în SUA, ci în anumite state din Statele Unite.
Realitatea era că nu toate statele au aceeași legislație, iar în România, justiția sau procesele nu au absolut nicio legătură. Nici cu filmele, nici cu legea, nici cu dreptatea.
Trebuie să fii mort ca să ai dreptul la auto-apărare
O mai știți pe fata care a fost omorâtă acum câteva zile de un fost iubit gelos, cu toate că sunase, în multiple rânduri, la Poliție? Poate o mai știți. Poate ați trecut mai departe, la știri mai importante, gen prețuri la făină, restricții ridicate sau biletele la mare.
Rezumat: nu fac, pentru că Poliția, indiferent de rezumat, ar fi trebuit să acționeze. Și nu doar Poliția, ci Justiția din România, în toată măreția ei.
Sunt (și am fost mereu) de acord că Statul de Drept contează. Dar, nu, domnilor din Coaliție, mie, personal, nu-mi pasă de SIIJ. Nu-mi pasă de DNA și de DIICOT. Mie, ca cetățean de rând, care nu are de ce să fie anchetat nici de SIIJ, nici de DNA, nici de DIICOT, nu-mi pasă de ele și de atribuțiunile lor.
Îmi pasă, în schimb, de legi mici. Gen ”legea pătrunjelului” și, mai tare, de legea care îți permite dreptul la auto-apărare.
Auto-apărare, în România, nu înseamnă, nici măcar, arme de foc
Armele de foc au un statut special, la care mie, cetățean de rând, mi-ar fi greu să ajung.
Așa că vorbesc ca un om normal, fără ”cunoștințe și relații”, care ar vrea să se protejeze.
Mi-aș lua un spray cu piper. Nu paralizant, repet, CU PIPER. Pentru ca, în caz de merg (femeie fiind), seara pe stradă (nu în fustă, nu căutând să agăț), în dorința de a ajunge acasă (în siguranță) și se întâmplă să fiu atacată, să mă pot proteja.
E spray cu piper. E ”legal”. Se vinde on-line. Toată lumea te asigură că ”e legal”.
Și e. Până la un punct.
Punctul în care intervine legislația și Justiția din România.
”Este interzis să ai la tine un spray lacrimogen, considerat obiect periculos, în mijloacele de transport în comun. Pedeapsa presupune amenda sau închisoare de la 3 luni la 1 an. ”
Cu alte cuvinte, e legal să-l folosești, dacă ești în situația de a te auto-apăra, dar nu e legal să-l ai la tine. Deci, dacă te atacă cineva, pe stradă, când te întorci de la serviciu, din tura de noapte, poți folosi un spray cu piper. Dar este ilegal să ai acel spray cu piper, în timp ce te întorci de la serviciu, din tura de noapte, în geantă. Că poate ai luat autobuzul.
Și ce facem, domnilor, din Coaliție?
Ne batem, în continuare, pe cine are dreptate în legătură cu MCV-ul, cu SIIJ-ul (dacă trebuie să existe, sau nu), cu procese care au ca miză cifre pe care noi, cetățenii care v-au votat, nici măcar nu știm să le pronunțăm, sau ne ocupăm de lucrurile simple, care ne afectează pe fiecare dintre noi?
Pentru că pe mine, sincer, nu m-a afectat că a ieșit Dragnea de la închisoare (pe dosar de multe cifre), dar mă afectează că o fătucă a sunat la 112 și n-a ajutat-o nimeni. Nici măcar legislația în vigoare.
