Bine, Coreea de Nord a fost mai dramatică în exprimare.
Sau locuitorul din Phenian, care a ținut să-și exprime, în mod public, îngrijorarea.
După ce, anul trecut, Kim Jong-un a dispărut pentru câteva săptămâni din viața publică, acum au început, încet-încet, să-l părăsească kilogramele. Din simbolul rotunjor de bunăstare al poporului corean, acesta pare să se topească. Și, bineînțeles, poporul recunoscător se îngrijorează. Plânge. Își smulge părul din cap de durere.
”Ce s-o fi întâmplând cu cel mai iubit fiu al poporului? Ce îl face să se subțieze și că capete o formă asemănătoare poporului recunoscător? O fi bolnăvior?”
Coreea de Nord își organizează și bucuria, și tristețea
”Văzând că secretarul general respectat (Kim Jong Un) arată emaciat frânge atât de mult inima poporului”, a spus un locuitor al Phenian-ului, într-un interviu difuzat vineri de radiodifuzorul de stat KRT.
”Toată lumea spune că le-au curs lacrimile”, a adăugat el.
Să ne aducem aminte că ”emaciat” e sinonim cu ”descărnat”. În video și-n poze, Kim Jong-un numai descărnat nu arată. Bine, schimbarea e uriașă, dar e ca și cum ai spune că Oana Roman arată emaciată.
Cât despre faptul că tuturor le-au curs lacrimile… Și lăcrimatul ăsta are mai multe motive și interpretări.
Dar să nu fim răi.
Să presupunem că locuitorii din Coreea de Nord chiar sunt îngrijorați.
Vă dați seama cât de speriați sunt că s-ar putea să aibă acces la internet? Să intre presa străină și la ei în țară? Să aibă voie să intre și să iasă liberi dintre granițe? Să dispară noțiunea de lagăre de concentrare? Să nu mai fie obligați să participe la manifestări zgomotoase, aplauze obligatorii, poezii patriotice? Să poată să practice ce religie vor? Să spună tot ce le trece prin minte, în gura mare?
De neconceput!
Realizez de ce s-au panicat când l-au văzut pe Kim slăbit.
Când teroarea e cvasi-prezentă, până și lacrimile sunt la comandă
Să fim serioși, faptul că a mai slăbit Kim, nu înseamnă absolut nimic. Există destui Kim mai mici, care să-l ajute sau să-i ducă moștenirea mai departe. Ba chiar poate însemna că a ales un stil de viață sănătos, care-l va face mai longeviv. Poate chiar nemuritor.
Dar, când am citit știrea, n-am putut să nu-mi aduc aminte de niște timpuri, de acum vreo 30 de ani. Când tot așa, poporul aplauda la comandă și se întrista, tot la comandă. Când faptul că pot scrie, acum, despre asta, era inimaginabil. Când viața nu era, ce-i drept, ca-n Coreea de Nord, dar nici foarte departe de ”țara prietenă și vecină (ideologic)”.
Și tind să cred că multor români le-ar fi curs lacrimile, dacă ”cel mai iubit fiu al patriei noastre” ar fi slăbit subit și inexplicabil.
