Codrin Ștefănescu era, cândva, omniprezent în lumina reflectoarelor. Nu trecea zi fără să mai zică ceva, să mai emită câte o judecată de valoare sau să se ia de cineva. În mod direct, și în public.
De când prietenul și mentorul Dragnea și-a luat un binemeritat concediu însă, Codrin suferă. Se vede prin absența lui constantă pe scena politică. Nu mai vrea să vorbească cu lumea.
Codrin și turnul de fildeș
Singura modalitate prin care comunică e din turnul lui de fildeș, alias pagina de Facebook. Acolo, Codrin e cumva la fel de vocal pe cât era, odinioară, în fața camerelor și în tribune. În mai puține cuvinte, în statusuri scurte, dar pline de miez, prin care își exprimă of-urile.
Manifestul lui Codrin: Doar Dragnea mai poate salva întreaga planetă
Ce-l nemulțumește pe Codrin? Totul. Dar mai ales ”reziștii”. Bine, n-au scăpat de ochiul lui ager nici pesediștii, nici peneliștii, nici oriceiștii.
El vede și veghează, își plânge de milă, ne plânge de milă, ne ceartă, poate-poate ne vine mintea la cap, inventează conspirații metaforice și, una peste alta, e extraordinar de revoltat pe întreaga situație.
Dacă ar fi să te iei după status-urile lui, ai înțelege că singurul care ne mai poate salva acum (pe noi, românii, dar posibil chiar pe întreagă planetă) e Dragnea. Altfel nu-mi explic cum nimeni, dar nimeni altcineva nu-i convine lui Codrin.
Repetiția și semnul de exclamare, ca licențe poetice
Cum n-a mai prea dat pe la televizor pentru a i se citi indignarea din ton, Codrin recupereză, printr-o ploaie de semne de exclamare. Ce ploaie? Potop! Ai zice că toate semnele de exclamare de pe mapamond și-au dat întâlnire la el pe pagină.
În plus, are câteva teme preferate și repetitive: reziștii care distrug țara (nu știm dacă un anumit post de televiziune s-a inspirat de la el în privința termenului sau viceversa); ce proști am fost când am votat și acum suferim pentru ce am votat; PSD-ul care se duce de râpă, că nu mai are bărbați adevărați; sforarii și păpușarii care iau decizii din umbră; vagi legături soroșiste. Peste toate astea, multă tristețe și indignare.
Pagina lui de Facebook e un compendiu, pe care Codrin, în prea-marea lui mărinimie, alege să-l împărtășească cu noi, restul. Cu toate că nu suntem tocmai demni de înțelepciunea pe care încearcă să o transmită. Și nici la fel de revoltați. Și nici la fel de repetitivi.
Problema e alta: ce ne facem noi, dacă Codrin decide să nu ne mai lumineze nici pe Facebook? La fel cum a dispărut din lumina reflectoarelor, s-ar putea să i se facă lehamite și de net. Mai ales dacă vede că-ncearcă să ne facă un bine, și noi nu reacționăm. Deci, dacă se retrage, ce ne facem?!?
