Vlad Voiculescu susține că spitalele din Sectorul 1 nu-și vor pierde finanțarea.
Prin decizia de joi a Consiliului Local al Sectorului 1, patru dintre spitalele de aici vor trece în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Această decizie a stârnit diverse reacții, principala fiind aceea că spitalele cu pricina își vor pierde finanțarea.
Menționăm faptul că această hotărâre a fost luată în urma unei decizii a Curții de Conturi din anul 2016, care invocă OUG 70/2002. Astfel, acest lucru ar fi trebuit să se întâmple încă de acum 15 ani.
Vlad Voiculescu susține că lucrurile nu stau atât de dramatic pe cât susțin anumite voci. Spitalele nu-și vor pierde finanțarea, e vorba doar de o schimbare de drept de folosință, nu de ”administrare” de facto.
Voiculescu: ”Lucrurile sunt explicate cum se poate de clar”
”Prin decizia Consiliului Local al Sectorului 1 de ieri, Spitalul Grigore Alexandrescu nu va fi văduvit de fonduri, nici măcar nu se opreşte posibilitatea ca fondurile să vină de la Primăria Sectorului 1. Este o neînţelegere, probabil că vine dintr-o lipsă de comunicare neadecvată. Dacă vă uitaţi pe site-ul Primăriei Sectorului 1, lucrurile sunt explicate cum se poate de clar acolo. De asemenea, au fost explicate de către toţi decidenţii care au fost parte la acea decizie”, a afirmat Voiculescu, într-o conferinţă de presă.
Practic, Consiliul Local al Sectorului 1 a cedat dreptul de folosință asupra spitalelor, nu și dreptul de administrare. ”OUG 70/2002 prevede, la articolul 4, că finanțarea spitalelor este asigurată de la bugetul de sector.
Prin urmare, finanțarea celor patru spitale rămâne la Primăria Sectorului 1”, specifică și PNL Sector 1.
Ironie: Primarul Sectorului 1 se poate sau nu ocupa de spitale?
Până la o lămurire clară a situației, Primarul General al Bucureștiului l-a ironizat pe Primarul Sectorului 1, PSD vrea suspendarea deciziei, iar Primarul Sectorului 1 se plânge că hotărârea trebuia pusă demult în aplicare.
Spitalele? Așteaptă în continuare finanțări (indiferent de sursa acestora).
Iar noi? Noi ne uităm ca la un meci de tenis, în care mingea trece dintr-un parte în cealaltă a terenului. Și sperăm să nu ne lovească, atunci când ne așteptăm mai puțin.
