Un copil de șase ani audiat 13 ore. Un copil de șase ani pus să declare. Un copil de șase ani își semnează propria declarație.
Pe 25 februarie 2026, în municipiul Călărași, o mamă divorțată și-a căutat copilul acolo unde știa că se află — la bunica paternă. Copilul a văzut-o, a ieșit, i-a sărit în brațe. Bunica i l-a smuls. Mama a sunat la 112. A venit Poliția.
De aici încolo, totul s-a inversat. Mama — cea care deținea hotărâre judecătorească de stabilire a locuinței copilului la ea — a fost luată la secția de poliție. Copilul, în vârstă de șase ani, a fost luat în cealaltă mașină, împreună cu bunica de 77 de ani. La secție, mama și copilul au fost ținuți în camere separate. Mama a cerut în mod repetat să fie alături de copilul ei. I s-a refuzat sistematic.
Ceea ce a urmat este consemnat într-un document oficial emis de D.G.A.S.P.C. Călărași, avizat de directorul executiv Daniela Arbagic. Conform acestui document, audierea s-a desfășurat între orele 10 și 23.
Adică, un copil de șase ani a fost audiat timp de aproximativ 13 ore.
Un copil de șase ani a fost pus să declare că nu are nevoie de măsuri de protecție.
Un copil de șase ani și-a semnat propria declarație prin punerea amprentei, pentru că la șase ani… nu știa să scrie!
Este în grupa mare la grădiniță.
Aceste fapte s-au petrecut în anul 2026, într-o țară membră a Uniunii Europene, cum ar veni, într-o Românie Educată!
I. Contextul: o hotărâre judecătorească ignorată
Părinții copilului sunt divorțați. Prin hotărâre judecătorească, instanța a stabilit locuința minorului la mamă, cu custodie comună. În decembrie 2025, tatăl s-a deplasat la locuința mamei și a luat copilul. De atunci, tatăl a interzis mamei orice formă de contact cu minorul.
Mama a sesizat Poliția Călărași. Poliția „a făcut cercetări”. La momentul scrierii acestui articol, supriză, cercetările nu s-au finalizat.
Timp de aproape trei luni, un tată a încălcat în mod continuu o hotărâre judecătorească definitivă, fără nicio consecință. Copilul a fost ținut la bunica paternă de 77 de ani, într-o locuință care nu este cea stabilită de instanță. Poliția a știut. Poliția nu a făcut nimic.
II. 25 februarie 2026: ziua în care statul a ales partea greșită
Pe 25 februarie, mama s-a deplasat la locuința soacrei, unde știa că se află copilul. A strigat-o pe bunică la poartă. Copilul a auzit vocea mamei, a ieșit și i-a sărit în brațe.
Bunica paternă i-a smuls copilul din brațe, cu injurături. Mama a sunat la 112.
Au venit polițiștii. Mama le-a arătat hotărârea judecătorească — documentul care stabilește, prin forța legii, că locuința copilului este la ea.
Polițiștii au luat-o pe mamă în mașina de poliție și au dus-o la secție. În a doua mașină au fost luați copilul și bunica. La secție, mama a fost ținută într-o cameră, copilul în altă cameră. Mama a cerut în mod repetat să fie în aceeași încăpere cu fiul ei. Acest drept i-a fost refuzat sistematic.
La un moment dat, mama a fost informată că „o doamnă de la D.G.A.S.P.C.” s-a prezentat la secție pentru a „asista” minorul.
Audierea s-a încheiat în jurul orei 23.
Copilul a rămas la bunică. Mama a plecat acasă fără copilul ei. Hotărârea judecătorească a rămas o foaie de hârtie.
Un copil de șase ani audiat 13 ore. Un copil de șase ani pus să declare. Un copil de șase ani își semnează propria declarație. Treisprezece ore într-o secție de poliție. Separat de mama sa. La șase ani.
III. Documentul: ce spune și ce ascunde
Ziarul de Investigații a intrat în posesia Raportului de asistare a minorului la audiere, emis de D.G.A.S.P.C. Călărași, avizat de directorul executiv Daniela Arbagic și semnat de șef serviciu Sârlea Mihneia, în dosarul nr. 169/P/2026. Documentul consemnează în mod explicit intervalul orar al audierii: între orele 10 și 23.
Printre constatările documentului, minorul „declară” că nu are nevoie de măsuri de protecție.
Minorul „semnează” declarația prin punerea amprentei.
- Să reformulăm: un copil de șase ani, care este în grupa mare la grădiniță și nu știe să scrie, a fost pus să declare că nu are nevoie de protecție — exact în momentul în care era separat de mama sa custode, ținut într-o secție de poliție până la ora 23, în grija unei bunici de 77 de ani care încalcă o hotărâre judecătorească.
- Și cineva de la D.G.A.S.P.C. a avizat acest document! Mă rog, NU oricine de la D.G.A.S.P.C. ci însăși directoarea Arbagic Daniela!
Mai mult, documentul este completat de mână, parțial ilizibil, cu ștampile aplicate peste informații esențiale. Un act oficial care privește audierea unui minor într-un dosar penal, emis de o instituție subordonată Consiliului Județean Călărași, arătând ca un formular completat în grabă la ghișeu.
IV. Legile încălcate – inventar
A. Tatăl: nerespectarea hotărârii judecătorești
Art. 287 alin. (1) Cod Penal incriminează nerespectarea unei hotărâri judecătorești și o pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Tatăl a preluat minorul din locuința stabilită de instanță și refuză reîntoarcerea din decembrie 2025. Este o încălcare continuă, pe care Poliția Călărași o cunoaște și o tolerează.
Art. 38 din Legea 272/2004 stabilește că un copil nu poate fi separat de părinții săi decât în cazurile expres prevăzute de lege. Nu există nicio hotărâre judecătorească care să dispună schimbarea locuinței minorului.
Art. 21 alin. (3) din aceeași lege garantează dreptul copilului de a avea legături personale cu părintele la care nu locuiește. Tatăl a interzis sistematic orice contact între mamă și copil — un comportament care, în literatura juridică și psihologică, este descris drept alienare parentală.
B. Poliția Călărași: complice, nu protector
Refuzul de a sprijini executarea hotărârii judecătorești. Mama a prezentat polițiștilor hotărârea instanței. În loc să constate încălcarea și să acționeze conform legii, polițiștii au tratat-o pe mamă ca pe o suspectă, iar copilul a rămas în situația ilegală — la bunica paternă.
Art. 287 alin. (1) lit. c) Cod Penal încriminează refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligație conform legii.
Separarea mamei de copil la secția de poliție.
Art. 124 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, în forma modificată prin Legea 51/2023, prevede că audierea unui martor minor de până la 14 ani are loc în prezența unuia dintre părinți. Mama era părintele custode. Excluderea ei necesita justificarea prevăzută la alin. (2) — anume existența calității de suspect sau a suspiciunii rezonabile că ar influența declarația minorului. Nimic din faptele descrise nu susține această excludere. Nimeni nu a explicat mamei de ce nu poate fi lângă copilul ei.
Audierea timp de 13 ore.
Art. 124 alin. (4) CPP prevede că audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia. Un copil de șase ani, ținut într-o secție de poliție de la ora 10 dimineața până la ora 11 noaptea, separat de mama sa. Acest tratament poate constitui punerea în primejdie gravă a dezvoltării psihice a minorului, în sensul art. 197 Cod Penal — rele tratamente aplicate minorului, pedepsite cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Un copil de șase ani audiat 13 ore. Un copil de șase ani pus să declare. Un copil de șase ani își semnează propria declarație. Iar Poliția Călărași a făcut posibil fiecare din aceste lucruri.
C. D.G.A.S.P.C. Călărași: gardianul care a întors spatele
D.G.A.S.P.C. Călărași, instituție subordonată administrativ Consiliului Județean Călărași, are o singură misiune fundamentală în acest context: protecția copilului. Art. 2 din Legea 272/2004 stabilește că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile întreprinse de autoritățile publice.
Ce a făcut D.G.A.S.P.C. Călărași în noaptea de 25 februarie? A trimis un reprezentant care a „asistat” la o procedură de 13 ore, cu un copil de șase ani separat de mama sa custode, fără să intervină pentru a opri acest abuz. Nu a semnalat că durata este excesivă. Nu a cerut prezența mamei. Nu a sesizat vreo neregulă. Nu a protejat copilul de nimic.
Mai grav: la finalul acestei proceduri, inspectorul/psihologul D.G.A.S.P.C. a avizat un document în care un copil de șase ani „declară” că nu are nevoie de măsuri de protecție și „semnează” prin punerea amprentei.
Conform art. 43 din Codul Civil, un copil sub 14 ani nu are capacitate de exercițiu. Nu poate formula un consimțământ juridic valid. Conform art. 124 alin. (5) CPP, martorului minor sub 14 ani nu i se comunică obligațiile prevăzute la art. 120 și nu depune jurământ. Dacă legea recunoaște că un copil sub 14 ani nu poate depune jurământ, cum poate un copil de șase ani să „declare” ceva cu valoare juridică și să „semneze”?
Amprenta pe document creează o aparență de participare conștientă care este fictivă. Aceasta ridică problema falsului intelectual în sensul art. 321 Cod Penal — atestarea într-un document oficial a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Legea 51/2023 a modificat art. 124 alin. (1) CPP, impunând obligația ca audierea unui minor sub 14 ani să se desfășoare în prezența unui psiholog stabilit de organul judiciar. Din documentul analizat nu rezultă că această cerință a fost îndeplinită.
V. Întrebări fără răspuns
Nu așteptăm răspunsuri. Știm deja cum funcționează tăcerea instituțională în România. Dar întrebările trebuie puse, pentru că un copil de șase ani nu poate (chiar dacă în mintea unor polițiști și directori executivi D.G.A.S.P.C. poate) să întrebe singur.
Către I.P.J. Călărași: Cum se face că o mamă care vine cu o hotărâre judecătorească în mână ajunge în mașina de poliție, iar cel care încalcă hotărârea rămâne acasă? Cum se face că o cercetare începută în decembrie 2025 pentru, până la urmă, răpirea unui minor nu s-a finalizat nici după trei luni? Cine a decis că un copil de șase ani poate fi ținut într-o secție de poliție până la ora 23? — (oare ce ar spune acel …om – reprezentant al legii, remunerat pentru sarcina lui, dacă propriul său copil ar fi fost în locul acestui băiat?)
Către D.G.A.S.P.C. Călărași: Ce înseamnă „asistență” pentru D.G.A.S.P.C. Călărași? Înseamnă să stai 13 ore într-o secție de poliție lângă un copil de șase ani fără să ridici un deget în apărarea lui? Înseamnă să avizezi un document în care un copil care nu știe să scrie „semnează” că nu are nevoie de protecție? Ce formare profesională au angajații D.G.A.S.P.C. Călărași, dacă niciunul nu a considerat că ceva este profund greșit în această procedură?
Către Consiliul Județean Călărași: D.G.A.S.P.C. Călărași funcționează sub autoritatea dumneavoastră. Directorul executiv al acestei instituții a avizat un document în care un copil de șase ani este tratat procedural ca un adult.
Asumați-vă public această realitate sau recunoașteți că nu aveți niciun control asupra instituțiilor pe care le coordonați!
VI. Un sistem care funcționează invers
Pe 25 februarie 2026, la Călărași, un copil de șase ani a fost tratat de instituțiile statului român nu ca un copil care trebuie protejat, ci ca un instrument procedural.
Tatăl care încalcă o hotărâre judecătorească de trei luni nu a suferit nicio consecință.
Bunica de 77 de ani care reține ilegal copilul a plecat acasă cu el.
Mama care avea legea de partea ei a fost tratată ca pe o suspectă.
Iar copilul — singurul complet nevinovat în toată această poveste — a fost ținut 13 ore într-o secție de poliție, pus să declare lucruri pe care nu le putea înțelege și să semneze documente pe care nu le putea citi.
Aceasta este România anului 2026. Stat membru al Uniunii Europene. Semnatara Convenției ONU privind Drepturile Copilului. O țară în care un copil de șase ani este pus să își semneze propria declarație cu amprenta — nu pentru că așa prevede legea, ci pentru că așa e mai ușor să închizi un dosar.
Un copil de șase ani audiat 13 ore. Un copil de șase ani pus să declare. Un copil de șase ani își semnează propria declarație. Cu amprentă. Pentru că nu știa să scrie. Pentru că avea șase ani.
Dacă acești indivizi cu pretenții de apărători ai legii au ajuns unde sunt, nu e pentru că au vrut, ci pentru că cei care i-au pus în acele funcții sunt fix la fel ca ei – niște mediocri! Sau, așa cum o să reiasă din continuarea acestei anchete, sunt niște mediocri complici.
