Comerțul cu fake-uri nu este o tactică tocmai nouă pe la noi, prin România. Îmi amintesc că, imediat după Revoluție, au început să apară produse contrafăcute de tipul „adibas”, „mike” sau „panasoanic”. Pentru că românul cerea produse „de firmă”, se găsea mereu câte un băiat deștept care să facă un ban grămadă, comercializând produse chinezești care imitau în mod vulgar variantele originale.

De la Revoluție au trecut ani buni, însă spiritul întreprinzător al românului a rămas același. Însă acum iată că nu mai merge să-i vinzi iubitorului de lucruri de firmă fake-uri grosolane cu litere schimbate schimbate între ele. Acum trebuie să-ți asumi o etichetă copiată perfect după cea originală. Sau suficient de asemănătoare cât să păcălească un ochi neavizat.

O poveste din online, unde comerțul cu fake-uri e litera de lege a băieților deștepți

Deja nu mai e un secret faptul că tot ce spui prin preajma telefonului se tranformă automat în reclame personalizate care-ți apar între postările prietenilor tăi de pe Facebook. E o realitate cu care ne-am obișnuit deja. Uneori ne enervează, alteori se dovedește a fi utilă. Depinde cine ești și mai ales, în ce stare de spirit te găsește.

Cam cum s-a întâmplat și-n cursul serii trecute când, având în plan de multă vreme să-mi achiziționez o pereche de teniși de la o anumită firmă, observ o reclamă pe Facebook de la o pagină numită „Adidasi Outlet”. Mă uit peste prețuri și știind, în general, cam cât costă tenișii originali doriți de mine, îmi atrage atenția chilipirul. Suspicioasă din fire, încep să fac investigații, să văd care-i treaba cu băieții din spatele paginii respective. Pe lângă numele total neprofesionist cu care au ales să-și numească „afacerea”, observ o adresă de e-mail făcută pe platforma gratuită „Gmail”, un site realizat din două click-uri, cam de mântuială și-o imagine banală cu un cer cu nori, urcată la profil, pe Facebook. Nu tu logo, nu tu nimic.

Moment la care aleg să le trimit un mesaj privat în care să-i întreb dacă au certificat de originalitate pentru produsele de la vânzare, cele cu care se laudă c-ar fi de la mama lor. În nici zece minute de la trimiterea mesajului, fără niciun fel de răspuns, șmecherii de la „Adidasi Outlet” îmi taie piuitul și mă blochează de pe pagina lor, astfel încât să nu mai pot nici comenta și nici trimite mesaje.

Ceea ce mi-a confirmat faptul că bănuielile mele nu erau deloc nejustificate.

Iar ca ei sunt mulți pe sfântul internet. Șmecherași care te îmbie cu prețuri mult mai mici decât dacă ai cumpăra respectivele articole din surse autorizate. Englezul are o vorbă: „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Dând curs unor astfel de șmecherii, nu cumperi un produs de firmă la un preț modic, ci cumperi un produs de duzină și prost, făcut, cel mai probabil, în cine știe ce baracă din vreo periferie asiatică. Da, la un preț mult mai mare, comparativ cu cel pe care l-ar merita. Vedeți ironia?