CCR a ieșit public cu un comunicat, prin care susține că decizia CJUE e aplicabilă, doar după revizuirea Constituției României.
Să traducem, pe înțelesul tuturor.
Curtea de Justiție UE a decis că judecătorii naționali pot să nu aplice deciziile CCR, dacă acestea se opun dreptului european. Să subliniem faptul că este vorba despre decizii care influențează, financiar, UE. Este vorba despre cazuri de corupție.
Nu, nu orice Gigel care fură o găină va fi influențat de această decizie. Că așa au înțeles toți dacii verzi, apărători ai naționalismului și a bunei noastre țărișoare.
Și-au început să se plângă peste tot, că Europa ne vrea sclavii ei.
Nu, Europa nu ne vrea sclavi. Europa ne vrea liberi. De corupția care zburdă liberă și care ne face și mai săraci, și mai neîncrezători, și mai încrâncenați.
CCR a spus că da, e de acord, în principiu; dar că nu se poate, deocamdată
CCR afirmă că, momentan, fără revizuirea Constituției, dreptul UE nu poate fi deasupra dreptului național.
Doar că, prin aderarea la UE, în Constituție e și pasajul următor:
”Art. 148, alin2: Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
Adică, cumva se poate. Este posibil, ca prin toate legile, legișoarele și legiuțele, să existe o portiță de scăpare. Dar poziția CCR din acest moment sună cumva a sfidare. Nu, nu a curaj sau patriotism, ci direct sfidare a UE.
Nu, nu spune nimeni să fim sclavii Europei. Doar că, atunci când ne-am hotărât să ne bucurăm de beneficiile integrării, ne-am angajat să-i respectăm și regulile. E, până la urmă, un contract. Și un contract vine cu beneficii și îndatori, de ambele părți.
Iar printre îndatoririle României era și respectarea și apărarea fondurilor europene, mai ales în cazuri de corupție. Și, da, și respectarea MCV-ului.
Dar ce e cu acest MCV pe care-l înfierează George Simion?
Amestecând (ca de obicei) foarte multe informații, unele dintre ele nu tocmai exacte, George Simion nu mai vrea să fie sub tutela UE. Normal că argumente de genul acesta funcționează, dacă nu știi exact ce e MCV, CCR, CJUE și toate celelalte acronime, dar te gâdilă la orgoliu să îl crezi pe Simion, că MCV-ul e rău.
Cei care aveți impresia că MCV-ul e nasol, ar trebui să știți că el presupune următoarele lucruri:
”1. asigurarea unui act de justiţie mai transparent şi mai eficient, în special prin consolidarea capacităţii şi răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii; raportarea şi monitorizarea impactului noilor Coduri de procedură civilă şi penală;
2. instituirea, astfel cum s-a prevăzut, a unei agenţii de integritate cu responsabilităţi privind verificarea averilor, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese, cu rolul de a emite hotărâri cu caracter obligatoriu, pe baza cărora să se poată aplica sancţiuni disuasive;
3. pe baza progreselor realizate până în prezent, efectuarea în continuare de investigaţii profesioniste şi imparţiale în legătură cu acuzaţii privind acte de corupţie la nivel înalt;
4. adoptarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, în special în administraţia locală.”
Explicația MCV-ului
Cu alte cuvinte o justiție dreaptă, independentă, care încearcă să limiteze faptele de corupție. Da, corupția aia de care vă plângeți în fiecare zi, în timp ce-l aplaudați pe Simion că MCV-ul este rău. Corupția aia pe care, de multe ori, vă e frică să o reclamați. Corupția din cauza căreia nu aveți nici drumuri, nici spitale ca lumea, nici educație liberă, pentru toți.
MCV-ul e modalitatea prin care UE se asigură că România încearcă să scape de corupție. Mai ales atât timp cât îi folosește din fonduri.
Dar, dacă aveți impresia că e mai important să ne mândrim că suntem suverani la noi acasă și o mână întinsă vrea să ne facă sclavi, e ok. Rezultatele s-au văzut de-a lungul timpului. Și nu sunt tocmai roz. Dar tare mi-e că, dacă vreți să nu ne mai dea UE sfaturi de bine, o să spunem la revedere și la fonduri, și la luminița aia care se întrezărea acolo, departe, că ne modernizăm/educăm și noi, într-un final.
