După ce a asistat impasibilă la falimentarea ultimei companii maritime de stat Petromin, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului închide ochii la noi ilegalităţi comise sub mandatul administrării speciale. Ultimul vrachier al companiei, „Ileana”, vândut prin licitaţie în urmă cu trei luni unei companii private, a fost blocat în Portul Constanţa Sud- Agigea de către foştii proprietari Ultima companie de navigaţie maritimă de stat, CNM Petromin, mai are puţin şi îşi dă duhul. Plină de datorii, cu o navă arestată la turci şi alta care rugineşte de ani buni în portul Constanţa, compania aflată în insolvenţă părea că îşi va da obştescul sfârşit în linişte. Nu a fost să fie aşa. Chiar şi în moarte clinică, Petromin a ajuns din nou în atenţia opiniei publice, de această dană nu pentru delapidările pe care le-au făcut directorii, ci pentru că acţionarul majoritar, AVAS, se află la un pas să tragă o „ţeapă” de proporţii unui investitor privat care a cumpărat prin licitaţie publică vrachierul „Ileana”.

AVAS, groparul shippingului de stat

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a mişcat un deget pentru salvarea companiei Petromin. Din contră, a băgat beţe în roate ultimei conduceri a societăţii, făcând în aşa fel ca planul de relansare a activităţii de navigaţie să fie sortit eşecului.

De altfel, directorul Florentin Chiforeanu, precum şi alţi doi responsabili ai companiei, în prezent cercetaţi penal la solicitarea administratorului special, au susţinut în repetate rânduri că nu au fost în nici un fel sprijiniţi de către AVAS în demersurile lor de a salva Petromin. După scandalul din primăvară dintre directorii companiei şi AVAS, Petromin este implicată acum într-un nou conflict, de această dată cu o societate privată, Tomini Trading.

Totul a început pe 15 iunie 2001, dată la care un judecător delegat al Tribunalului Constanţa a validat licitaţia organizată pentru vânzarea prin licitaţie a navei „Ileana”, aparţinând Voineasa Shipping Limited, companie de unică navă subsidiară a Petromin. Licitarea vasului a fost cerută de către creditoarea Migador Prest SRL, care avea de recuperat bani în contul unor lucrări de reparaţii efectuate la navă.

Tomini Trading a fost desemnată câştigătoarea licitaţiei pentru vrachier, pentru un preţ de 2,4 milioane de dolari. Pe 22 iunie, compania virează toţi banii şi este declarată proprietara navei. Până aici, nimic deosebit. Două zile mai târziu, Tomini Trading primeşte două adrese, una din partea administratorului special al Petromin, Irina Grigorescu, şi celalată de la administratorul judiciar, societatea Dăscălescu & CO, prin care este înştiinţată referitor la o ordonanţă emisă de 16 iunie de către procurorul Teodor Niţă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa. Ordonanţa cu pricina dispunea restituirea navei către Petromin, iar armatorul era înştiinţat că, în aceste condiţii, „nu putem da curs solicitării dumneavoastră privind predarea-primirea navei Ileana”.

Mai mult, administratorul Irina Grigorescu avertizează Tomini Trading că „orice acţiune a dumneavoastră care nu respectă acte oficiale ale justuiţiei române reprezintă fie complicitatea, fie favorizarea infractorului”. În fapt, directorii Petromin sunt acuzaţi de administratorul special că au trecut nava Ileana din proprietatea Petromin către subsidiara Voineasa Shipping Limited şi astfel a fost posibilă vânzarea ei.

A urmat un interminabil schimb de hârtii între compania privată şi restul părţilor implicate, înclusiv AVAS, până pe 7 septembrie, atunci când procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Marian Alexandru, emite o nouă ordonanţă prin care se clarifică situaţia . Astfel se ridică sechestrul impus ca urmare a deciziei procurorului Niţă şi se restituie nava „Ileana” către Tomini Trading. Totul părea a fi lămurit, însă nu a fost aşa.

Alba-neagra cu vrachierul

Pe 8 septembrie Petromin solicită o amânare de o zi a formalităţilor de predare- primire a navei. Tomini Trading acceptă.

În ziua convenită, părţile se întâlnesc la navă, însă reprezentanţii Petromin refuză să predea pe proces verbal bărcile de salvare ale vasului, capacele magaziilor de marfă şi motoarele generatoare de curent (echipamente fără de care, potrivit convenţiilor internaţionale privind siguranţa navigaţiei, o navă nu poate părăsi portul), pe motiv că acestea nu ar fi menţionate în publicaţia de vânzare întocmită de executorul judecătoresc pentru licitaţie. Totodată, Petromin a refuzat identificarea bunurilor aflate la bordul navei (noul proprietar susţine că, pe perioada sechestrului au fost înstrăinare bunuri de la bord, printre care şi instalaţia radar).

Se stabileşte un nou termen pentru predarea navei, 14 septembrie. De această dată, reprezentanţii Petromin nu s-au mai prezentat la faţa locului. Compania maritimă de stat a invocat o neconcordanţă între orele stabilite pentru întâlnirea părţilor, a solicitat un nou termen şi a dat dispoziţie echipajului de la bordul navei să nu permită accesul nici unei persoane.

Petromin trimite Căpităniei Portului Constanţa o adresă prin care motivează prezenţa echipajului la bord prin faptul că acesta trebuie să asigure integritatea capacelor de magazie, a bărcilor şi motoarelor de curent, din cauza faptului că acestea sunt proprietatea sa. Cum un singur capac de magazie cântăreşte zeci de tone, bărcile de salvare nu pot fi lansate decât de la bord iar generatoarele diesel sunt în fapt nişte motoare cât un autoturism de teren, este puţin probabil, dacă nu imposibil, ca cineva să le poată fura.

În pragul unui conflict diplomatic

În ultima comunicare oficială cu AVAS şi Petromin, Tomini Trading avertizează asupra unui diferend diplomatic ce ar putea izbucni ca urmare a refuzului statului român de a preda nava.

„Cererile dvs. sunt nereale şi nefondate (…); executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare care să stabilească bunurile aflate la bord şi valoarea acestora (…); bunurile la care faceţi referire (capacele de magazie, bărcile şi motoarele generatoare – n.red.) sunt identificate şi incluse în bunurile menţionate ca fiind la bordul navei, expertul luându-le în considerare pentru stabilirea preţului navei de 1.762.435 dolari (preţul de pornire a licitaţiei – n.red.)”. Potrivit Tomini Trading „noul nume al navei este Asirat, nava având pavilion Republica Moldova, echipaj ambarcat, în timp ce cele două persoane aflate la bordul navei (din partea Petromin – n.red.) sunt fără forme legale ambarcate (…); aceste persoane interferează în activitatea echipajului angajat de către proprietar, existând riscul procerii unor accidente. În cazul în care nu veţi lua de urgenţă măsuri pentru evacuarea persoanelor angajate ale SC CNM Petromin, vom semnala această poziţie Ambsadei Republicii Moldova, pentru depunerea unui protest oficial la autorităţile române, şi vom contacta autorităţile internaţionale de profil, pentru a trata aceste persoane ca piraţi”.

Destinul trist al gemenelor

„Ileana” a navigat în trecut sub numele de „Kavo Maleas” şi „Voineasa”. Vrachierul au făcut voiaje până în 1999, după care a fost arestat în Grecia. Începând cu 22 august 2005, mineralierul a fost eliberat şi a intrat într-o lungă perioadă de aşteptare. „Ileana” are o navă-soră, „Carmen Silva”. Împreună cu aceasta a constituit ultima comandă de nave noi lansată de Petromin şantierelor navale din România.

La rândul ei, „Carmen Silva” şi-a schimbat de trei ori numele: „Kavo Matapas” şi „Feteşti 92”. Cele două bulk-carriere au fost construite în 1992 în paralel la Şantierul Naval „2 Mai” Mangalia şi până în 2005 au avut acelaşi destin – arestate în Grecia în 1999 şi eliberate în august 2005, după ce compania a plătit 14 milioane de dolari grupului Gourdomichalis, cel care a intentat acţiunea în instanţă.

În 2008 „Carmen Silva” a a fost modernizată în Şantierul Naval Constanţa. Finanţarea lucrărilor de reparaţii, cu un deviz de 13 milioane de dolari, a fost asigurată de grupul austriac Voestalpine, iar afacerea a avut un deznodământ nefericit pentru români. Grupul austriac a cerut încă din decembrie 2009 reţinerea navei pentru recuperarea datoriei.

Nava a fost reţinută la Istanbul pe 12 ferbuarie 2011, în timp ce străbătea Bosforul. În momentul în care a fost arestat, mineralierul se întorcea acasă după o cursă efectuată în contul celor de la Voestalpine, conform contractului de împrumut încheiat cu Petromin. Mineralierul transporta orez din Tailanda către Lagos, apoi urma să revină în Portul Constanţa. Nava soră „Ileana” era şi ea programată să intre în acelaşi proces de reparaţii complexe, însă, din cauza faptului că primul vas epuizase toate resursele financiare ale companiei, Petromin a abandonat programul, iar vrachierul a fost ancorat în parcul rece.

Articolul precedentHotelurile statului, jaf de 2 milioane de euro la malul mării
Articolul următorAfacerile „lapte-corn”, zeci de milioane de euro pentru clientelă