Vânătoarea și pierderea habitatului au dus la dispariția mai multor mamifere sălbatice din Europa.
Cu toate acestea, populațiile de mamifere de pe continent se răspândesc din nou, datorită programelor de conservare și agriculturii mai productive.
Un exemplu este zimbrul european, considerat cel mai mare ierbivor de pe continent. Cândva, acest mamifer era deosebit de răspândit, iar dovezile arheologice sugerează că zimbrul trăia pe teritorii vaste, din Franța până în Ucraina, habitatul lui ajungând până aproape de Marea Neagră.
Preferința oamenilor pentru vânătoarea de animale mari, a adus mamiferele din Europa în pragul dispariției
Populațiile de zimbri au scăzut constant de-a lungul mileniilor, dar au cunoscut cel mai dramatic declin din ultimii 500 de ani, precizează Our World in Data. Defrișarea și vânătoarea acestui mamifer iconic aproape l-au dus la dispariție.
Vânătoarea excesivă a zimbrului nu este o situație atipică, oamenii preferând să vâneze cele mai mari mamifere, adesea până la dispariție.
Cele mai mari mamifere sălbatice sunt cele mai amenințate de vânătoare
Exemplul zimbrului nu este unul singular. În întreaga lume, găsim exemple de programe de conservare de succes care au restaurat populațiile de animale.
Multe specii revin, deși, odinioară, se aflau în pragul dispariției. Este vorba despre revenirea unor specii emblematice ca bizonul european, ursul brun și elanul.
Rezultatele acestui studiu demonstrează că recuperarea faunei sălbatice este posibilă
Îmbunătățirile productivității agricole nu numai că au oprit expansiunea agriculturii, dar au arătat că terenurile agricole au fost redate naturii.
Important este că Europa a reușit acest lucru în timp ce producea mai multe alimente în același timp.
Un alt aspect esențial a fost esențial a fost munca vitală a conservatorilor. De la lupta pentru politicile de protecție a faunei sălbatice și cotele de vânătoare, până la programele de reintroducere, dedicarea unor indivizi hotărâți se află în centrul acestei reveniri a mamiferelor sălbatice.
