Războiul din Ucraina scoate ce-i mai bun din oameni; dar și ce-i mai rău

Pentru că unii nu pot vedea mai departe de lungul nasului

Războiul în Ucraina a început azi-noapte.

Unii se așteptau să înceapă, toți speram să nu.

N-o să insist pe de ce nu e bun războiul. Avem cu toții (sper) îndeajuns de multă minte să pricepem de ce. N-o să discut politică. Nici măcar n-o să-mi dau cu părerea în legătură cu motivele lui Putin.

Azi vom discuta puțin despre umanitate.

Despre reacțiile oamenilor în fața războiului care se duce foarte aproape de noi. Despre empatie. Despre cum unii nu știu ce să facă pentru a ajuta, iar alții țin să sublinieze că li s-a terminat rezerva de umanitate.

E război în Ucraina și refugiați din calea lui au început, deja, să vină în România. Pentru că, sincer, cred că nimănui nu i-ar conveni să-i pice bomba în casă.

Galațiul a anunțat că este gata să primească refugiați din Ucraina

Să-i primească, să-i cazeze, să aibă grijă de ei. Ceea ce este un gest absolut normal, în situația de față.

Anunțul primarului a fost întâmpinat cu aplauze. Pentru că suntem oameni și avem empatie. Și ne gândim că, dacă am fi fost noi în locul lor, ne-ar fi plăcut să fim ajutați. Să ni se întindă o mână. Să ne simțim, cât de cât, în siguranță.

Și aici intervine partea ciudată. Unii dintre noi avem empatie. Unii dintre noi ne gândim. Unii dintre noi.

Sunt tineri actori care plătesc chirii fabuloase, de ce nu le dați și lor o casă de la Primărie, dacă tot aveți?

Puchianu ai luat-o razna la noi lumea moare de foame și tu vrei refugiați

Doar două dintre comentarii. Nu sunt singurele. Nu este singura postare care a avut parte de astfel de comentarii. Nu, nu sunt doar doi oameni lipsiți de empatie în Galați. Sau în România.

Să compari situația unui ”tânăr actor” care plătește, săracul, mult pe chirie, cu cea a unor oameni care au fugit din calea bombelor, mi se pare cel puțin câinesc.

Nu, refugiații din Ucraina nu au ales să vină la noi, doar pentru că nu le mai plăcea clima din Ucraina. Nu au venit să ne fure locurile de muncă. Nu au venit să cerșească. Și-au lăsat casele, și locurile de muncă, și majoritatea bunurilor și au fugit de război.

Compararea situațiilor e lipsită de logică. La fel și faza cu muritul de foame. La fel și orice părere de acest gen, care încearcă să întoarcă atenția de la drama unei națiuni, la problemele personale.

Dar nu toți oamenii sunt lipsiți de empatie

 Printre multele luări de poziție pro-Ucraina, printre multele oferte de ajutor sau dovezi de solidaritate, am găsit următorul exemplu:

Prieteni, fac o listă împreună cu niște oameni frumoși la chip și suflet.

La moment avem 4 apartamente disponibile pentru familiile cu copii din Ucraina care vor să se refugieze din calea războiului.”

A început cu 4 apartamente, dar lista continuă să crească. Sunt locații în Republica Moldova, în România, în străinătate.

Lumea a reacționat. S-a mobilizat. Pentru că a înțeles că momentul ăsta nu e despre frustrările noastre personale, ci despre cum îi putem ajuta pe cei care nu au unde să se ducă. Pentru că au fost alungați de la ei din țară de tancuri și avioane.

Da, există oameni și oameni. Da, unii îs altruiști, alții nici măcar nu știu ce înseamnă cuvântul. Și nici nu vor învăța.

Am fi trăit într-o lume utopică dacă am fi avut cu toții măcar un minimum de empatie. Bine, într-o lume utopică, Putin n-ar fi atacat Ucraina.

Articolul precedentPatriarhul Daniel, apel la încetarea războiului în Ucraina
Articolul următorPrețul aurului a atins o valoare istorică, din cauza războiului din Ucraina
Jurnalist neprietenos. Din 1999. Sau, cum ar spune unii, încă din mileniul trecut.