Prețurile mari, izolarea, rutina, afecțiunile și absența unui prieten de călătorie sunt motivele pentru care vârstnicii din România se simt singuri, mai ales în sezonul de vară.
Pentru mulți dintre ei, au trecut zeci de ani de când nu au mai reușit să vadă marea sau muntele, iar tarifele actuale îi determină să rămână în apartamente.
Mai mult, decesul persoanei iubite înseamnă și mai multă singurătate, mai ales când, odinioară, un plan de călătorie se făcea în doi.
Un reportaj Republica, intitulat ”Singurătatea nu este un plan de vacanță”, a publicat confesiunile mai multor seniori din România, accentuând faptul că voluntarii Asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor oferă sprijin moral, practic și material bătrânilor care locuiesc fără familie.
Vârstnicii suferă de singurătate mai ales vara, când tot mai mulți români pleacă în vacanțe: ”A pleca de unul singur undeva e foarte greu, nu e plăcut. Pleci numai dacă mai ai prieteni sau dacă au ei timp de tine”
”Ultima oară, am fost în vacanță la Azuga, cu soția, acum 12 ani. Am fost căsătorit 20 de ani. Soția a decedat la sfârșitul lui ianuarie 2014 și după aceea… foarte greu. A rămâne singur e greu. Până înainte de a ieși la pensie, mai eram ocupat, aveam un anumit program. Dar, după ce am ieșit la pensie, a fost foarte, foarte greu. Pentru că nu ai nicio ocupație, ești complet dezorientat. Te scoli dimineața și nu știi în ce parte să o iei, pentru că nu ai ce face. Singurul lucru – să mergi să-ți cumperi alimente sau să mergi la medic. Atât. A pleca de unul singur undeva e foarte greu, nu e plăcut. Pleci numai dacă mai ai prieteni sau dacă au ei timp de tine”, a declarat domnul Stroe pentru Republica.
Telefonul, unica bucurie și singura conexiune cu lumea exterioară
Grigore Orzănescu, un alt bărbat intervievat, a precizat că pentru mai mult de 60% dintre vârstnicii singuri, o zi obișnuită este una petrecută în casă.
Pe durata verii, sentimetul de izolare se acutizează, iar un apel primit de la un prieten rămâne singura bucurie.
”Sunt foarte multe zile în care telefonul nu sună, dacă sună o dată pe săptămână, de la un vecin, de la un prieten. În rest, aștept cu nerăbdare să aud și eu pe cineva. O voce, atât”, a adăugat bărbatul în vârstă de 67 de ani.
