Aceeași groapă, administrată de Eco Sud, se întinde pe mult mai mult spațiu decât prevede legea și este subiectul unei sancțiuni în cuantum de 100.000 de lei. Nu știm dacă este mult sau puțin, dar știm că amenda nu a fost aplicată pentru o eroare lesne de iertat, ci pentru o colecție de greșeli, făcute voit, tacit și repetat. Și, mai ales, sunt erori care persistă de ani buni și mult prea mulți.
Acuzațiile Gărzii de Mediu nu se opresc aici: nu doar aerul este extrem de poluat, ci și solul și apele. Levigatul, substanța toxică și urât mirositoare provenită din milioanele de tone de deșeuri, de mizerii și gunoaie, este dovada sistemelor proaste de preluare, ori chiar a lipsei acestora. O dovadă de necontestat a incapacității și poate chiar a corupției instituțiilor statului.
În data de 14 februarie 2023, Directorul General Adjunct al Gărzii Naționale de Mediu, Marian David, a răspuns întrebărilor adresate de către Ziarul de Investigații, întrebări menite să clarifice problema poluării de la Eco Sud Vidra, să stabilească granița dintre poluatori și mari poluatori și, mai ales să determine dacă activitățile desfășurate la groapa de gunoi de la Vidra, oficial numită ”depozit ecologic”, țin sau nu cont de prevederile legii. De menționat că întâlnirea a fost față în față.
Ziarul de Investigații a prezentat numeroase probe, constând în fotografii realizate la fața locului.
Fotografiile au fost făcute în a doua parte a lunii ianuarie anul curent. Ulterior, au fost trimise reprezentaților Gărzii Naționale de Mediu, cu scopul de a obține mai multe clarificări în legătură cu numeroasele nereguli din zonă. Concomitent și pură întâmplare, comisarii au efectuat un control în această zonă.
Garda Națională de Mediu a admis că fotografiile făcute de zin.ro au fost realizate la depozitul ecologic de la Vidra. Mai mult, după ce a efectuat un control la fața locului, directorul general adjunct recunoaște faptul că mirosul devine din ce în ce mai puternic, iar condițiile meteo duc la răspândirea acestuia, dincolo de sudul Bucureștiului. Totuși, întrebarea care se naște este: sunt oamenii din zonă obligați să suporte acest lucru?
Chiar dacă nu spuse întotdeauna direct, informațiile primite în timpul întâlnirii sunt foarte valoroase
Marian David: Echipa care a fost la fața locului și-a luat multiple repere, inclusiv în ceea ce privește celulele…Lucrările (de închidere a celulelor n.r.) ar fi trebuit să fie executate anterior. Totul a început în perioada octombrie-noiembrie 2022, când au apărut primele ”simptome de miros”. Mirosul a fost resimțit preponderent în sudul Bucureștiului, dar, în funcție de condițiile meteo, nu putem discuta doar de partea de sud a Capitalei. Nu discutăm doar de calitatea aerului, ci și de mirosul persistent, un miros greu, datorat hidrogenului sulfurat. (Hidrogenul sulfurat, în concentrație redusă are miros neplăcut de ouă clocite. În concentrație ridicată paralizează centrii respiratori. În funcție de concentrație și de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentrații peste 0.1% poate ucide în câteva secunde n.r. – sursa – Wikipedia) Drept pentru care, Garda Națională a luat decizia efectuării controalelor la toate cele trei depozite, indiferent de stadiul acestora.
Ziarul de Investigații: La telefon, când m-ați întrebat despre ce vreau să vorbim, am spus că despre marii poluatori. Ulterior, am restrâns, cumva, numărul marilor poluatori din București, respectiv Ilfov, la acele trei depozite de deșeuri.
Marian David: Nu le putem caracteriza drept mari poluatori. Din punctul nostru de vedere, posibilii poluatori sunt reprezentați de activități industriale care prezintă riscuri de emisie: fie că discutăm acum de calitatea aerului sau, respectiv, de miros. Aici, mai există industrii, cele care au rămas în aria București-Ilfov, în sensul de: topitoria de sticlă, CET-urile (acestea sunt mai reprezentative)… De doi ani de zile, CET-urile nu mai au alternativa cu păcură, așa cum s-a întâmplat prin 2018-2019 când, pe autorizații, aveau un plan de tranziție, aveau posibilitatea utilizării alternative, dacă nu se foloseau de ardere. Și atunci, era riscul la păcură, ca filtrele să nu facă față și atunci, în mod evident, apăreau depășiri. Pentru remedierea acestor situații, în afară de faptul că nu mai există rezervă de păcură în momentul de față, toate CET-urile din București au monitorizare continuă. Cu alte cuvinte, se afișează pe fiecare indicator valorile înregistrate, proces care poate fi urmărit online. Deci, în ultimii doi ani, nu a fost înregistrată nicio depășire.
Marian David: ”Nu putem invoca industria – ca activitate cu pondere referitoare la calitatea aerului”
Potrivit declarațiilor oferite de Directorul general adjunct al Gărzii Naționale de Mediu, există un plan anual respectat de Gardă, prin Comisariatul Municipiului București, respectiv Comisariatul Județean Ilfov. Cu alte cuvinte, activitățile sunt controlate în fiecare an.
Paradoxal, nu au fost înregistrate depășiri, deci Garda nu poate afirma că activitățile industriale sunt responsabile pentru deteriorarea calității aerului.
Ziarul de Investigații: În ce an au fost făcute studiile cu privire la calitatea aerului din București?
Marian David: Rămân în conformitate cu studiul care a stat la baza planului intergat de calitate a aerului pe București, studiu efectuat în perioada 2016-2017. Principalele două domenii sunt traficul, respectiv încălzirea rezidențială. Acestea sunt determinante. Am și ponderea: respectiv 84% din totalul calității aerului. Deci, studiul a fost realizat înainte de 2018, pentru că în 2018 acest plan a fost elaborat și avizat de către Agenția pentru Protecția Mediului.
Ziarul de Investigații: Revenind la fotografiile pe care vi le-am trimis…
Inițial, Marian David a fost sceptic cu privire la fotografii și cu privire la zona unde acestea au fost realizate.
Important de precizat este că aceste probe expun o serie de nereguli:
- Din punct de vedere legal, o groapă de gunoi trebuie să beneficieze de un singur front de lucru, iar acest front nu trebuie să depășească suprafața de 2500 mp. În fotografii există trei fronturi de lucru.
- Groapa de gunoi de la Vidra dispune de 8 celule, dintre care primele 5 au fost declarate, în mod oficial, închise. Prin urmare nu au voie să opereze. Încă din anul 2018, Eco Sud dispune de autorizare pentru funcționarea celulelor celulelor 6,7 și 8.
Fotografiile realizate de Ziarul de Investigații la Groapa de gunoi de la Vidra: o surpriză pentru Garda Națională de Mediu
Marian David: Fotografiile au fost o surpriză pentru noi. Noi am văzut ce se întâmplă la nivel terestru, pentru că toți colegii noștri au terminat controlul undeva pe la începutul lunii februarie, poate chiar finalul lunii ianuarie. Atunci a fost finalizat controlul. Noi avem imaginile și vă expun următoarea situație: normele sau legislația în vigoare prevede o suprafață de exploatare de maximum 2500 de metri pătrați. Aceasta trebuie să fie suprafața, pentru că depozitarea prezintă mai multe etape. După descărcarea din dumperi (utilaje mari, specifice activităților), se face o tasare a deșeurilor, urmând acoperirea acestora cu un strat de pământ între 30 și 50 de centimetri, cu scopul de a izola pungile de biogaz într-un viitor de exploatare.
Ziarul de Investigații: Să discutăm, totuși, despre legislație. Se pare că am citit aceeași lege.
Marian David: Este vorba despre Normativul care a fost aprobat prin Ordinul 757 din 2004, care a avut la bază și o HG, 349/2005, dar care a fost modificată prin Ordonanța 2 din 2021 care pune punctul pe i. Practic, această ordonanță chiar stabilește clar criteriile de exploatere, criteriile de închidere, criteriile de amenajare a unei gropi sau celule noi de gunoi.
Din start, ceea ce am văzut noi acolo este că există trei puncte de lucru. Există o celulă, celula în exploatare era integral descoperită. Se lucra și datorită faptului că fiind singura groapă în activitate, a preluat toate cantitățile de gunoi generate din București și Ilfov. Vorbim de 2500-3000 de tone de deșeuri pe zi!
Ziarul de Investigații: Ați spus că aceste deșeuri merg în celula respectivă. Din câte am văzut (și se vede și în fotografiile pe care vi le-am trimis și ne putem uita direct pe ele), nu se lucrează doar pe o celulă. Se pare că se lucrează pe mai multe celule în cele trei câmpuri deschise.
Marian David: Practic, două celule sunt ”la capacitate”. Ce înseamnă capacitatea: pe autorizația de mediu, există o anumită cantitate, o anumită volumetrie. Este vorba de metri cubi. După tasare, se ajunge la cota finală și, ulterior, se efectuează lucrările de închidere. Eco Sud nu a închis celulele 1-4, și folosesc această zonă drept cale de acces, fără a respecta prevederile autorizației. Le este mai ușor să arunce gunoiul de pe vârful depozitului vechi, gunoiul ajungând către celulele noi.
Societatea Eco Sud, dublu vinovată: nerespectarea autorizației de mediu și încălcarea deciziei etapei de încadrare pentru lucrările de închidere
Ziarul de Investigații: Încă din 2018, Eco Sud a precizat că a închis celulele 1,2,3, și 4 făcând cerere pentru autorizarea celulelor 5,6,7 și 8. Realitatea?
Marian David: Actul, care se numește ”Decizia etapei de încadrare pentru lucrările de închidere” a fost obținut în 2018. Deci ei ar fi trebuit să demareze. Ce au făcut nu respectă nici autorizația de mediu și nici decizia de încadrare, respectiv actul de închidere. Adică, au făcut o ”economie”, că nu o pot numi altfel, pentru că nu este vorba despre un profit. Au făcut o economie de consumabile și nu au închis cele patru celule, ci le-au utilizat precum o cale de acces către celulele 5,6,7 și 8.
Ziarul de Investigații: Să vedem dacă am înțeles bine. Eco Sud nu mai încarcă în celulele respective. Deci acestea sunt închise și au rolul doar de cale de acces?
Marian David: Corect, dar ce a însemnat acest lucru? A însemnat că au finalizat lucrările de închidere și acum veți vedea relevanța. Toate acele puțuri nu mai erau racordete la o centrală, la arderi. Biogazul trebuie să aibă următorul sistem: se aspiră și se transportă către centrala de ardere centralizată, unde există filtre. Neînchizând aceste patru celule, puțurile respective eliminau în aerul direct o sursă evidentă și constatată de emisii care a făcut legătura de cauzalitate cu fenomenul.
Ziarul de Investigații: Garda de Mediu nu a constatat faptul că Eco Sud mai depozitează în continuare? Și, mai ales, dacă ne uităm la ce se vede în fotografii, este posibil ca înălțimea să fi fost depășită?
Marian David: Nu depozitau, dar nici nu au au dus la îndeplinire, conform deciziei din 2018, închiderea acestor celule. Nu pot să confirm, dar nici nu pot să infirm. Pentru că una dintre măsuri se referă la o ridicare topo. Este o măsură impusă în cadrul ultimului control, în prezența Gărzii de Mediu, cu experți acreditați, pentru realizarea unei expertize volumetrice și a unei ridicări topo dacă acestea corespund cu prevederile din autorizația de mediu.
Ziarul de Investigații: Ce se întâmplă dacă nu corespund?
Marian David: Unele gropi și-au mai păstrat o capacitate de depozitare post-închidere. Acest fapt le dă dreptul de a adăuga metri cubi. De cele mai multe ori depășesc volumul autorizat și atunci ele se relocă în celula care este disponibilă.
Sancțiune de 100.000 de lei și o notificare trimisă către Agenția pentru Protecția Mediului
Ziarul de Investigații: Există și o contravenție la mijloc?
Marian David: Există și o contravenție care s-a și aplicat. Este vorba despre 100.000 de lei, dar această amendă s-a aplicat pentru mai multe nerespectări: situația puțurilor, situația sistemului de ardere centralizată pentru că respectiva centrală nu funcționa în perioda controlului, pentru că, de fapt, nu mai erau racordate toate puțurile, atât de pe celula veche, cât de pe celula care a fost exploatată. Practic, tot sistemul de acolo însemna o sursă de emisie.
În acest context, Directorul general adjunct al Gărzii Naționale de Mediu a explicat că suspendarea autorizației poate conduce la suspendarea activității (închiderea stației)
Ziarul de Investigații: La momentul controlului, funcționa instalația de ardere?
Marian David: Nu. Și acest fapt a fost constatat. Stația a fost pusă în funcțiune până la finalizarea controlului, pentru că am avut de-a face cu un volum mare de documente. Controlul a fost complex, a durat aproximativ două săptămâni. Ce e important: sancțiunea a fost dată pentru toate nerespectările, inclusiv pentru suprafața de exploatare care era dublă față de cea prevăzută în lege. Mai important decât sancțiunea de 100.000 de lei este că am notificat Agenția pentru Protecția Mediului, cu termen de 60 de zile de conformare în vederea suspendării autorizației.
Poluarea cu levigat poate fi observată în fotografiile realizate de Ziarul de Investigații. Și nu vorbim de banale scurgeri din celule, ci de reale ”izvoare” de levigat, o substanță toxică, rezultată din depozitarea gunoiului și care a ajuns să se prelingă pe pereții depozitului. Această substanță de culoare neagră, extrem de poluantă, ar trebui să fie captată și deversată într-un loc special amenajat. Nu și la groapa de la Vidra.
Ziarul de Investigații: Să vorbim și despre cea de-a doua mare sursă de poluare, levigatul.
Marian David: există mari probleme, pentru că au triplat capacitatea de tratare. Celulele 1-4 încă mai produc și vor mai produce. Aceste celule sunt în diferite stadii în ceea ce privește procesul de închidere. (aceste celule ar fi trebuit închise definitiv încă din anul 2018 n.r.). Privind pozele, am văzut că în zona celulei 5 și 6 se vede pata de levigat. Această substanță curge din cauza sistemelor proaste de preluare. În momentul în care o celulă este construită și exploatată, trebuie mers, în funcție de cotă, cu prelungirea capetelor de captare biogaz. Levigatul are la bază o infrastructură. Dacă acea infrastructură este făcută cu simțul răspunderii și mai ales conform instrucțiunilor (la momentul construirii, n.r.), atunci nu ar fi trebuit să apară aceste ”izvoare” de legivat.
Cum se explică ”fenomenul de șiroire” al levigatului: există o altă problemă referitoare la mărirea capacității de tratare, deoarece corpul depozitului produce levigat care depășește capacitatea. Practic, autorizația de mediu le permite o recirculare, li se permite să repompeze. Numai că, la un moment dat, tot datorită diferenței între capacitatea de tratare și ceea ce debitează corpul depozitului, evident că se ajunge la o suprasaturație.
În ciuda ”lucrărilor” efectuate de către Eco Sud, levigatul continuă să ”mustească”
Ziarul de Investigații: Să presupunem că această saturație are un nivel care trece de membrana aplicată pe sol și se revarsă. Ce se întâmplă atunci? Pentru că, accesând site-ul Eco-Sud, există informația potrivit căreia ar fi fost pusă această membrană
Marian David: Dacă nu există, în mod natural, argilă sau o barieră naturală, această barieră trebuie realizată. Atunci apare o geomembrană, pe niște pături formate din anumite roci. Dar, da, se vede cum levigatul mustește.
Octavian Berceanu a descoperit levigatul transportat de un șofer…”rătăcit”
Marian David: Acel fenomen a fost datorat, din păcate pentru noi, autorizației de mediu. Pentru că autorizația de mediu permitea ca această canititate de levigat să fie asimilat de apele uzate-tehnologice. Care, scuzat să-mi fie, dar nu aveau și nu au nicio legătură. Și atunci, ele fiind ape uzate-tehnologice, cărau levigatul la o stație de epurare care era o stație situată în județul Ilfov. Era pe vremea domnului Berceanu, când acel șofer se rătăcise atât de tare, încât din Măgurele a ajuns să se plimbe prin Mihăilești. A găsit el o scurtătură care, din punct de vedere geografic, nu prea există. Nu a fost constatată o faptă. Totul a rămas la stadiu de suspiciune. Pentru că acea cisternă a fost oprită în Argeș, pe Drumul Național, și nu avea ce să caute acolo…
Ziarul de Investigații a scris despre acel incident – Șefului Gărzii de Mediu Ilfov nu-i miroase „gazul de canalizare” de la Groapa din Vidra după afacerile de milioane ale soției sale cu Eco Sud SA
Ziarul de Investigații: O întrebare tehnică: la câți metri este făcută groapa față de nivelul solului?
Marian David: Vă voi transmite datele ulterior, pentru că există autorizație și aceste date sunt trecute în autorizație. 175 de metri însemna de la baza celulei, practic de la geomembrană până în vârf.
Ziarul de Investigații: O groapă de gunoi se poate construi doar pe proprietate publică. Care dintre celulele 6,7,8 sau toate trei au și părți care intră pe proprietate privată?
Marian David: Acordul de mediu a fost dat în anul 2000. Culmea, acordurile au fost date în mod sincron. Adică, și pentru Glina, și pentru Vidra. Acordul de mediu era pentru o suprafață de 24 de hectare, adică pe primele 4 celule. Acela a fost terenul pus la dispoziție conform contractului realizat între Primăria Municipiului București și firma de construcție care activa la acea vreme. După aceste 24 de hectare, foarte multe terenuri au fost preluate de persoana juridică. Și ajungem la următoarele controverse: în mod normal, Hotărârea 349/2005, impunea această prevedere: este domeniul public al statului, deoarece exista o oarecare responsabilitate și pe Primărie sau pe Consiliul Județean în ceea ce privește gestionarea deșeurilor. Ulterior, cele alte 24 de hectare nu mai aveau statut de domeniu public. Noi am făcut o hârtie către toți decidenții, adică emitenții unor autorizații: către ANRSC (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice), care a emis o licență; către APM, care a emis autorizația de mediu.
Garda de Mediu susține că și-a impus punctul de vederea, dar nu a reușit să prezinte dovada că zona aparține domeniului public. Mai mult, Directorul general adjunct al Gărzii Naționale de Mediu a dat drept exemplu grupul IRIDEX, explicând că, în momentul încetării activității, celulele 6 și 7 au fost preluate de IRIDEX care le-a pus la dispoziția Primăriei Capitalei. După, Primăria Municipiului București a decis ca acestea să fie, prin intermediul contractului stabilit, folosite pentru depozitare.
Marian David: În cazul Vidra, nu a fost folosit nici măcar ”artificiul” făcut de IRIDEX.
Adică, în momentul de față, depozitul ecologic de deșeuri de la Vidra, sau groapa de gunoi cum mai este cunoscut amplasamentul, folosește pentru depozitare, nelegal, teren care nu i-a fost pus la dispoziție de către Primăria Capitalei. Aceste terenuri pe care sunt deja construite celulele 6, 7 și 8, sunt în parte (sau în totalitate, nu ne putem exprima încă) in proprietate privată – a Eco Sud sau a altor proprietari -, ceea ce este ilegal. Acest fapt este cunoscut de ani de zile de autorități însă, din neputință, acestea preferă să nu facă nimic pentru aducerea stării de legalitate. Dacă vorbim de neputință este foarte grav. Dacă vorbim de rea voință, oare ce este?
Despre tariful practicat
Marian David: Știm ce a produs tariful practicat. A produs un monopol. Vă recomand, din nou, ANRSC. În timp, am luat în calcul tot, pentru că nu mai aveam de-a face cu trei grupe, ci cu una singură și, evident că această mărire este sau a fost arbitrată de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ANRSC. Sunt cei care pun viza pe aceste contracte.
Gestionarea deșeurilor în București Ilfov: o situație ”primitivă”
Ziarul de Investigații: Să discutăm despre Eco Sud și Ordonanța 133. Sunt efecte care se văd, cu precădere, în regiunea București-Ilfov. La nivel național, oamenii par mai… ”educați”.
Marian David: La nivel național, oamenii sunt mai educați și au avut niște pași de urmat. În București-Ilfov, situația a rămas una primitivă. Există o lipsă de organizare, pentru că, în realitate, aici nici nu prea existau niște contracte. Vidra, de exemplu, nu mai avea contract de delegare din 2018. Acel contract cu Primăria Capitalei care a fost atacat prin instanțe, după care au apărut competențele la sectoare, la subdiviziunile administrative.
Ce spune legea
În termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, pe baza mandatului special primit de la unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale membre, au obligaţia ca pentru activităţile de sortare, tratare şi/sau depozitare, prin eliminare, a deşeurilor municipale prestate de operatori numai pe baza autorizaţiei de mediu să atribuie contractele de delegare a gestiunii activităţii/activităţilor respective, în vederea conformării cu prevederile art. II pct. 16 şi pct. 33, referitor la prevederile art. 144 şi art. 321.
(3) În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară au obligaţia, în aplicarea dispoziţiilor art. 17 alin. (5) lit. g) şi l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021, cu modificările şi completările ulterioare, să aprobe modificarea hotărârii de dare în administrare sau, după caz, încheierea unui act adiţional la contractele de delegare existente, în vederea includerii tuturor indicatorilor de performanţă aferenţi activităţilor prestate de operator pe fluxul deşeurilor municipale, inclusiv pentru includerea penalităţilor suportate de către operator în caz de neîndeplinire a acestora, stabilite la nivelul cheltuielilor cu contribuţia pentru economia circulară şi al cheltuielilor cu depozitarea deşeurilor pentru cantităţile de deşeuri municipale care depăşesc cantităţile destinate a fi depozitate corespunzătoare indicatorilor de performanţă.
Ce spune Garda de Mediu: ”În momentul în care a fost impus termenul de 120 de zile, Legislativul s-a hazardat. Pentru că sunt proceduri publice, cele 120 de zile, pot deveni chiar și 12 luni”
Ziarul de Investigații: Am stabilit că Ordonanța 133 poate produce o serie de efecte negative. Unul dintre efectele negative poate fi, contrar legii, depozitarea deșeurilor nesortate?
Marian David: Din păcate nu mai avem sortatori și pentru că nu au fost autorizați anumiți sortatori. Problema este că nu existau și, în unele cazuri, nu există un contract de delegare, iar acest fapt reprezenta o competență la primăriile de sector. Lucrurile funcționau în absența ordonanței 133. Era doar legea 101. În momentul de față, lipsesc o serie de verigi. Noi am făcut adrese, ultima chiar în luna decembrie, către Primăria Municipiului București, sectoare, Consiliul Județean Ilfov, UAT-urile din Ilfov, pentru ca, în regim de urgență să-și clarifice și să încheie contractele de delegare și pentru sortare, pentru tratarea mecano-biologică. Nu le-am dat un termen, pentru că nu a fost un control, ci o prevenție.
Garda de Mediu, despre primării: ”Toți au niște obligații”
Marian David a adus în discuție Ordonanța 92/2021, reamintind de legea care se referă la regimul deșeurilor și care stabilește și indicatorii de preformanță. De exemplu, o stație de sortare, trebuie să aibă un randament de 75%.
Ziarul de Investigații: Există vreo stație care să îndeplinească acest aspect/procentaj? Vorbind aici de București și de proximitatea Bucureștiului?
Marian David: Există, dar nu în zona Capitalei. Aici, nu. Și așa le numărăm pe degete…nu știu dacă sunt trei stații de sortare și asta cu tot cu IRIDEX care nu prea mai prestează, pentru că au capacitate de depozitoare foarte mică și au și reziliat din contractele. Practic, IRIDEXUL…nici nu știu dacă poate fi etichetat drept stație de sortare. Erau ROM WASTE, 3R Green, I LOVE S3 s-a dus și ar mai fi URBAN S.A., care activează pe sectorul 6. Totuși, URBAN se axează numai pe reciclabile, numai pe materiale deja colectate, din domeniul public. Sunt gata separate, adică așa cum ar trebui să fie, în mod normal. Acolo metg pe fracție uscată și nu fracție umedă. Fracția uscată: cele patru pentru care dăm noi raport la Comisie, adică sticlă, hârtie, plastic și metal, toate acestea pot fi colectate ”la pachet”. Există o condiție: să existe stație de sortare.
Cine verifică materialele care ajung la groapa de gunoi?
Ziarul de Investigații: Ați făcut vreodată, pe teritoriul României, o analiză asupra a ceea ce se găsește într-o groapă de gunoi?
Marian David: Nu putem spune că am făcut o analiză. Au fost suspiciuni, într-adevăr, în județul Argeș, că ar fi fost aduse deșeuri de la sonde, deșeuri rezultate din extracții petroliere. Aceste deșeuri nu erau accesibile și ar fi trebuit să fie refuzate. Și atunci s-au făcut forări, s-au prelevat probe, erau căutate hidrocarburi. Doar acolo… și doar pentru că am avut această suspiciune.
Ziarul de Investigații: Vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă ați face, acum, la Vidra, o analiză de acest tip. Mai ales în condițiile în care se îngroapă materiale fără a fi sortate?
Marian David: Evident că vom găsi tot felul de materiale.
Ziarul de Investigații: Dar dacă ar funcționa toate în mod ideal și dacă am zice că, dintr-un milion de tone pe an, cât produce Bucureștiul…în urma sortării, ce cantitate ar ajunge la Vidra?
Marian David: În mod normal, dacă ar exista toate posibilitățile de tratare…dar multe materiale din București ajung în cu totul alte localități, cel puțin în ultimii doi ani. O destinație a materialelor vegetale este Ulmeni. Totuși, nici acolo nu este produs un compost conform normelor…Pot spune că este un compost atât de sticlos încât s-ar putea autoaprinde doar dacă bate soarele mai tare. Încă sunt transportate acolo. Vom termina controlul și vom discuta despre interdicții, pentru că au stocuri prea mari, adică au primit mult mai mult decât au putut să proceseze. Le vom da o ”pauză” până când diminuează stocurile.
Din cunoștințele noastre, problema despre care a vorbit Marian David la Ulmeni are și un punct de plecare – faptul că deșeurile care ajung la Ulmeni sunt din București și Ilfov, înseamnă și că acestea sunt colectate ”la grămadă”, adică nu separat așa cum prevede legea. Rezultatul se vede în cioburile despre care face vorbire Marian David. Una este să colectezi separat, și cu totul alta este sa amesteci sticla cu plasticul, cu cartonul, cu fracția umedă.
Nu există soluție, nu există alternativă pentru compost. Totuși, ce facem cu el?
Marian David: Un exemplu: hai să vorbim despre vegetalul provenit din toaletări: ramuri, frunze, crengi. Toate acestea pot fi tocate și duse mai departe la cimentiști. Au nevoie de așa ceva.
Ziarul de Investigații: Există în România vreun sistem de ardere a deșeurilor?
Marian David: Există incineratoarele. Acolo merg produsele medicale, anvelopele…cred că există în jur de 9 incineratoare.
Ziarul de Investigații: sunt aceste incineratoare ecologice? Pentru că, raportându-ne la țările din vest, aceste incineratoare sunt foarte des folosite…
Marian David: Majoritatea țărilor din Europa folosesc exclusiv incineratoare. Nu mai există noțiunea de ”groapă de gunoi” în Europa. Și asta pentru că incineratorul nu afectează, ca amprentă, o suprafață foarte mare, dacă este dotat cu filtrele necesare. Mergem pe ipoteza că…sunt dotate. Toate aceste incineratoare beneficiază de automonitorizare.
Bucureștiul și Ilfovul sunt nevoite să depoziteze într-o singură groapă de gunoi. Nimic ilegal aici, însă problemele apar în momentul în care uitându-ne pe raportările oficiale ale Eco Sud observăm gradul extrem de mic de sortare, rezultând faptul că ce ar putea fi sortat și valorificat prin reciclare ori valorificare energetică are șanse mari să ajungă îngropat crescând gradul de poluare al zonei, eliberând in atmosferă gazele toxice care ar trebui arse și toate celelalte deficiențe constatate de Garda Națională de Mediu.
Faptul ca OUG 133 a pus cumva în imposibilitatea de funcționare la capacitate maximă stațiile de sortare pentru o perioadă nedefinită (din cauza lipsei de reacție a UAT-urilor, altfel OUG 133 este foarte bine venită), efectele imediate însemnă că, ILEGAL, ajung la groapa de gunoi deșeuri nesortate. (legea interzice îngroparea deșeurilor nesortate).
Imaginile obținute de Ziarul de Investigații dovedesc clar că la groapa de gunoi de la Vidra sunt ilegalități. Atunci, în ianuarie 2023, așa arăta groapa. Da, pot fi deficiențe, însă aceste deficiențe există de ani de zile iar autoritățile le cunosc. Se pare ca Eco Sud SA a mai fost sancționată fix pe aceleași neconformități, deci întrebarea care se naște este de ce autoritățile nu fac nimic? Da, 100.000 de lei pare o sumă mare, însă, în realitate, 100.000 de lei este o sumă mică pentru dezastrul ecologic de la Vidra și comparând cu veniturile operatorului.
De-a lungul timpului Ziarul de Investigații a mai scris despre Eco Sud SA și am fost acuzați că suntem părtinitori. Iată că de data asta nu o spunem noi, o spune Garda Națională de Mediu. Și, la toate aceste lucruri se adaugă activitatea deosebit de tumultoasă a ONG-urilor care gravitează în jurul Eco Sud SA punând presiune atât pe autorități (în sensul folosit, ”autorități” înseamnă de fapt una sau mai multe persoane FIZICE care merg la serviciu, au familii, au un salariu, în general oameni normali și poate o vârstă apropiată de pensie și nu mai au nevoie de complicații, de probleme. Au nevoie doar să fie ”liniște” și fac aproape orice pentru asta) cât și pe firmele nu foarte mari din domeniul gestionării deșeurilor care, nu de puține ori deviază de la planul de business pe care și-l făcuseră inițial.
Gunoiul, elegant spus, deșeurile menajere, este un generator foarte puternic de business, de foarte mulți bani, de influență. Viața gunoiului nu se termină după ce noi am scăpat de el, viața lui abia atunci începe, iar valoarea lui este foarte mare, și mulți ”se bat” pentru el. Țările din Uniunea Europeană nu prea mai știu ce este aia groapa de gunoi, sau ce este ăla levigat. Ele știu ce este incineratorul de deșeuri care produce energie electrică și energie termică (apă caldă).
