Motivele pentru care sportul de performanță din România nu mai este la nivelul perioadei dinainte de 1989, nici măcar la cel din primii ani de după Revoluție, sunt diverse, pornind de la lipsa infrastructurii, a finanțării sportului, dar mai ales lipsa unei determinări de a (mai) face sport de performanță.
Cu fiecare ediție a jocurilor olimpice numărul sportivilor români prezenți, dar mai ales medaliați este tot mai mic. Ediția cu cele mai multe medalii a fost cea din 1984, de la Los Angeles, unde România a obținut 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz), cu care a reușit să încheie competiția pe locul secund la numărul de medalii, după SUA.
„Podiumul” medaliilor este completat cu JO de la Montreal, din 1976, cu 27 de medalii, respectiv cu Syndey, din 2000, cu 26 de medalii.
Însă cea mai slabă ediție a Jocurilor Olimpice de vară a fost cea de la Rio de Janeiro, din 2016, când „tricolorii” au obținut doar patru medalii (una de aur, una de argint și două de bronz).
De la selecția „în teren” la doar o oră de „educație fizică și sport”
În urmă cu zeci de ani, selecția sportivilor se făcea și „în teren”, mulți dintre viitorii performeri erau „racolați” de antrenori chiar de pe ulițele satului, în special la atletism, lupte sau haltere, sau în cadrul concursurilor școlare. Mai mult decât atât, sportul era finanțat de către stat, iar pentru părinți era mare lucru, copiii având asigurate „masa, casă și echipament”, plus cele necesare deplasărilor la diverse competiții.
În acest moment, parte dintre bazele sportive sunt uitate de autorități, rămase cu dotările din urmă cu zeci de ani, în cazurile fericite, astfel că părinții fac eforturi uriașe pentru ca ai lor copii să continue performanța, uneori chiar foarte departe de casă, și să nu rămână la nivelul de speranță.
Mai este vorba și de programa școlară, cu o singură oră de „educație fizică și sport” pe săptămână, insuficientă pentru ai învăța pe cei mici „cum să alerge”, așa cum ne-a transmis un profesor de EFS, care este și antrenor de atletism. Pe lângă toate acestea, lipsa determinării de a face sport de performanță, în adevăratul sens al cuvântului.
Istoria Jocurilor Olimpice – partea întâi
Juniorul cu recorduri mondiale, nu doar de „juniori”
Șansele să se mai nască o Nadia Comăneci, un Ivan Paitazichin sau o Elisabeta Lipa, cei pentru care s-a intonat imnul național și a fost arborat tricolorul, sunt mici, astfel că sportul românesc se uită cu nostalgie la vitrina cu medalii.
Și totuși, sunt câțiva sportivi care vin din urmă și de la care România, cel puțin la actuala ediție a JO, are mari așteptări. Cel mai recent exemplu este al înotătorului David Popovici, unul dintre cei mai tineri sportivi români din lot, și care la începutul lunii iulie a obținut trei medalii de aur (50 m liber, 100 m liber și 200 m liber) și una de argint (ștafetă 4X100 m liber) la „Europenele” de juniori din Italia. Mai mult, acesta a stabilit și trei recorduri mondiale la juniori, două în proba de 100 de metri și unul în proba de 200 de metri, și a reușit să stabilească cel mai bun timp din lume în proba de 100 de metri în 2021.
Team Romania 101 pentru Tokyo
România va avea 101 de sportivi la 17 discipline, astfel: atletism (10): Florentina Iuşco (săritura în lungime), Alina Rotaru (săritura în lungime), Claudia Bobocea (1.500 m), Daniela Stanciu (săritura în înălţime), Alin Firfirică (aruncarea discului), Marius Cocioran (50 km marş), Rareș Toder (aruncarea greutății), Bianca Ghelber (aruncarea ciocanului), Andrea Miklos (400 m), Alexandru Novac (aruncarea suliței); baschet (4): (echipa feminină 3×3); box (2): Cosmin-Petre Gîrleanu (cat. 52 kg), Maria Claudia Nechita (cat. 57 kg); canotaj (36): patru rame masculin, patru rame feminin, dublu vâsle feminin – categorie uşoară, dublu vâsle masculin, dublu vâsle feminin, dublu rame feminin, dublu rame masculin, 8+1 feminin, 8+1 masculin; ciclism (2): Vlad Dascălu (mountain bike), (ciclism pe şosea); fotbal (18): echipa naţională olimpică; gimnastică artistică (3): Maria Holbură (individual compus), Larisa Iordache (individual compus), Marian Drăgulescu (sărituri); înot (4): Robert Glinţă (100 m spate), Daniel Martin (100 m spate), David Popovici (100 m liber), Bianca Costea – cel mai tânăr sportiv român calificat la JO; caiac-canoe (2): canoe-2 masculin pe 1.000 m; lupte (5): Alina Vuc (cat. 50 kg), Andreea Beatrice Ana (cat. 53 kg), Albert Saritov (cat. 97 kg – lupte libere), Alin Alexuc-Ciurariu (cat. 130 kg – lupte greco-romane); Kriszta Incze (cat. 62 kg); scrimă (2): Ana-Maria Popescu (spadă), Iulian Teodosiu (sabie); tenis de masă (4): echipa feminină (3 jucătoare), Bernadette Szocs (simplu, dublu mixt), Elizabeta Samara (simplu), Ovidiu Ionescu (simplu, dublu mixt); tenis de câmp (3): Mihaela Buzărnecu (simplu), Monica Niculescu, Raluca Olaru (ultimele două la proba de dublu); tir sportiv (1): Laura Ilie (puşcă aer comprimat 10 m); tir cu arcul (1): Mădălina Amăistroaie; judo (3): Andreea Chițu (52 kg), Alexandru Raicu (73 kg), Vlăduț Simionescu (+100 kg); triatlon (1): Felix-Pierre Duchampt.
Canotoarea Mădălina Bereș și înotătorul Robert Glință, port-drapel la Tokyo
În premieră, România va avea doi sportivi care vor deschide drumul lotului olimpic român la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo: canotoarea Mădălina Bereș și înotătorul Robert Glință.
Mădălina Bereș este medaliată olimpică cu bronz la Rio 2016 și campioană mondială cu barca de 8+1 a României, iar Robert Glință este primul înotător din România care a reușit să câștige aur la Campionatele Europene, acesta a fost primul sportiv calificat la JO Tokyo 2020. Totodată, Glință este primul înotător port-drapel al României.
Lista purtătorilor de drapel: JO 1936 Berlin – Ștefan Mănciulescu, tir; JO 1952 Helsinki – Constantin Dumitru, atletism; JO 1956 Melbourne – Iosif Sârbu, tir, Stockholm (călărie) – Nicolae Marco; JO 1960 Roma – Alexandru Bizim, atletism; JO 1964 Tokyo – Aurel Vernescu, kaiac-canoe; JO 1968 Mexico – Aurel Vernescu, kaiac-canoe; JO 1972 Munchen – Aurel Vernescu, kaiac-canoe; JO 1976 Montreal – Nicolae Martinescu, lupte; JO Moscova 1980 – Vasile Andrei, lupte; JO Los Angeles 1984 – Corneliu Ion, tir; JO Seoul 1988 – Nicu Vlad, haltere; JO Barcelona 1992 – Costel Grasu, atletism; JO Atlanta 1996 – Iulică Ruican, canotaj; JO Sydney 2000 – Elisabeta Lipă, canotaj; JO Atena 2004 – Elisabeta Lipă, canotaj; JO Beijing 2008 – Valeria Beșe, handbal; JO Londra 2012 – Horia Tecău, tenis; JO Rio 2016 – Cătălina Ponor, gimnastică; JO Tokyo 2020 – Mădălina Bereș și Robert Glință.
Jocuri Olimpice în stare de urgență
Pandemia, cea care a amânat Jocurile Olimpice de la Tokyo programate pentru anul 2020 pare că dă în continuare bătăi de cap organizatorilor. De altfel, ediția din acest an va fi una lipsită de vacarmul celorlalte jocuri, după ce guvernul nipon a decretat stare de urgență. Dacă în urmă cu o lună era posibilă și prezența publicului, aproximativ 10.000 de spectatori, săptămâna trecută s-a decis că evenimentul va avea loc fără spectatori, din motive de securitate sanitară.
Cea de-a 32-a ediție a Jocurilor Olimpice va avea loc în perioada 23 iulie – 8 august. Iar potrivit lui Pierre de Coubertin – tatăl Jocurilor Olimpice moderne, deviza cea mai apropiată de spiritul olimpic este următoarea: „CEL MAI IMPORTANT LUCRU LA JOCURILE OLIMPICE NU ESTE SĂ CÂȘTIGI, CI SĂ PARTICIPI, AȘA CUM ÎN VIAȚĂ NU CONTEAZĂ TRIUMFUL, CI LUPTA. ESENȚIAL NU E SĂ CUCEREȘTI, CI SĂ LUPȚI BINE”
