Constantin Rădulescu (n. 17 ianuarie 1976, Râmnicu Vâlcea) e președintele Consiliului Județean Vâlcea și, ce surpriză, unul dintre cei mai influenți – dar și cei mai contestați – politicieni locali ai ultimelor două decenii. Membru PSD din vremurile când telefoanele aveau antenă, a urcat treaptă cu treaptă (sau a fost urcat?) până la rangul suprem județean. Fonduri europene atrase? Infrastructură modernizată? Sigur, se spune. Dar la pachet vin și acuzațiile: nepotism, clientelism, opacitate totală. Presa locală l-a botezat „baron roșu”. Poate din prietenie. Sau poate pentru că l-au văzut prea des apăsând butoanele județului ca pe un mixer personal.

Studii și debuturi profesionale? Puncte de bifat

Născut la Râmnicu Vâlcea, Rădulescu a trecut printr-un liceu industrial, apoi ASE București, cu licență în economie. A mai agățat un master de la o universitate privată (de ce nu?) și un curs postuniversitar la Colegiul Național de Apărare, destinația preferată pentru viitorii lideri cu ambiții mai mari decât CV-ul. Mai lipsea doar diploma de „manager de criză” și colecția era completă.

În timp ce „învăța”, a lucrat ca reporter local și apoi director la firme locale. Rodcorex, Antares, sună a povești de succes? Sau doar a joburi care-l pregăteau să gestioneze bani publici? Până în 2000, e deja consilier parlamentar. Ce noroc pe el! La 24 de ani, deja cunoștea toată mecanica de putere de la București. Ce să mai, un tânăr precoce, înzestrat cu intuiție politrucă.

Debut politic: fidelitate, nu idei

În anii ’90, când PSD se numea PDSR, Rădulescu a fost adoptat de structurile de tineret ale partidului. Fidel, disciplinat, cu ochii pe premiu. În 2000, intră consilier local încă de tânăr. Inițiative proprii? Rar. Vizibilitate? Doar prin apartenența la partid. Apoi devine consilier județean, director prin CJ, mai bifează ceva funcții la CAS Vâlcea, apoi la Servcet. Un traseu perfect, dar nu pentru competență, ci pentru cine știa să ridice mâna la momentul potrivit.

Ascensiune pe linie de partid

A fost numit în fruntea CAS Vâlcea nu pentru că ar fi fost un specialist al sistemului sanitar, ci pentru că… cine altcineva era atât de loial partidului? Se poate spune că meritul său cel mai mare a fost perseverența în a nu deranja.

Cariera politrucă: cum urci fără să deranjezi

După ani de consilii, comisii și alte piese de mobilier administrativ, Rădulescu ajunge deputat, grație USL-ului, acea alianță de conjunctură care a produs atâtea cariere inexplicabile. Activitate parlamentară? Aproape invizibilă. Dar linia de partid era respectată. Apoi, brusc, devine președintele PSD Vâlcea. De ce? Pentru că era acolo. Pentru că nu deranja. Pentru că n-a deraiat niciodată de la traseu.

Punctul culminant: CJ Vâlcea

Punctul culminant? 2016. Lasă Parlamentul pentru o funcție cu mai multă substanță: CJ Vâlcea. Acolo unde poate controla. Unde votul nu contează cât înțelegerile de partid. A fost ales? Indirect. Cu sprijin de la ALDE. Că așa se face treaba în Vâlcea: în birouri, nu în urne.

Reconfirmarea, dar fără adversari

Realegerea sa ca șef al PSD Vâlcea, fără opoziție, spune totul. Nu e competiție. E aprobare colectivă. O formă de liniște organizată. Nu vrei să te pui cu el. Nu vrei să ieși din rând.

Alegeri: concursuri fără adversari

Lista victoriilor lui Rădulescu e mai lungă decât bugetul CJ-ului. Dar hai s-o privim altfel: în ce campanie a avut emoții? Exact. Niciuna. De fiecare dată PSD a închis jocul dinainte. Fie pe liste, fie prin alianțe. Cât de greu e să câștigi când nu ai cu cine te lupta?

Mandate pe bandă rulantă

2000, CL: ales pentru că era acolo. 2004, CJ: intră lejer, PSD domină. 2008, același scenariu. 2012, pleacă spre Parlament cu 66% – colegiu sigur, vot garantat. 2016, se întoarce acasă ca președinte CJ. 2020, câștigă direct. Se autoproclamă „istoric”. De ce nu? Cine să-l contrazică? 2024, alt mandat. PSD scoate 54,35%. Ce surpriză!

Alegeri formale, nu competiții

În fiecare rundă de alegeri, Rădulescu nu a fost un candidat. A fost o formalitate. O piesă dintr-un mecanism previzibil, în care loialitatea partidului e singurul criteriu de validare.

Realizări? Depinde cine le citește

Fonduri europene? Se vehiculează sume cu multe zerouri. 600 milioane între 2020–2024. Alte sute anterior. Dar ce s-a făcut concret? Drumuri, spitale, reparații. Modernizare sau doar rebranduire a normalului? Se fac drumuri și gata: „Drumul Athosului”, „Drumul lui Mihai Vodă”. Nume pompoase pentru asfalt în pantă. Și, aproape reproșuri din partea lui că oamenii nu îl apreciază! Sunt habarniști, n-au ei idee despre cine le conduce destinele. Dar eu am!

Sănătatea? Două clădiri noi, una la Județean, una la Psihiatrie. Dar sistem performant? Încă se așteaptă. Lipsuri de personal, echipamente inegale, iar promisiunile că Vâlcea va fi „lider regional” par mai degrabă bancuri cu pretenții de program electoral.

Ecologia? Roeștiul, mult-lăudat, a fost ani întregi blocat. Când în sfârșit s-a mișcat ceva, cine a apărut să-și asume totul? Ghici. Iar obligațiile legale – cum ar fi închiderea gropilor neconforme – sunt tratate ca acte de eroism.

Iar acum Roeștiul e o groapă de gunoi. Conformă sau nu. Dar cu pretenții de legalitate. Doar cu pretenții.

Citește și Scandal în salubrizarea din Vâlcea. Un contract de 70 milioane euro, „spart” și atribuit „pe bucăți” prin negociere directă, nu prin licitație

Cultura și turismul? S-au restaurat niște clădiri, s-au făcut festivaluri, s-au lansat carduri turistice. Dar impact economic? Slab. Investitori? Puțini. E mai mult decor și PR, nu strategie reală.

Cyber Smart Academy? Un proiect „high-tech” de fațadă, cu două, trei cursuri și o broșură lucioasă. Nicio legătură cu dezvoltarea IT reală. Când nu ai infrastructură digitală, dar te lauzi cu Silicon Valley de Vâlcea, nu e clar dacă e glumă, neștiință sau propagandă roșie. E ce se dictează de la centru!

Proiecte viitoare? O centrală de 140 milioane euro și un aeroport. Sună impresionant. Doar că sunt simple schițe, repetate obsesiv ca să dea bine la public. Studiile de fezabilitate sunt de ani în lucru, dar asta nu împiedică afișele să strige „vine viitorul!”

Ce rămâne? Un bilanț dominat de PR, lozinci și titluri umflate. Cu fonduri s-au făcut lucruri – dar exact aceleași pe care orice administrație decentă ar fi trebuit să le facă. Fără sloganuri, fără aplauze, fără campanii. Doar că în cazul nostru, baronul roșu dictează când se oprește filmul și începe publicitatea. Tot de el plătită doar că din banii vâlcenilor. Că oricum o dai, doar vâlcenii plătesc.

Inițiative administrative sub mandatele Rădulescu

Dincolo de asfaltările cu denumiri poetice și de spitalele decorate cu fanfară electorală, Constantin Rădulescu a mai livrat câteva „bijuterii” administrative – promovate ca inovații, dar care, la o privire mai atentă, sunt doar exerciții de imagine cu poleială subțire.

Transparență și digitalizare? Sau doar fard administrativ? Ședințele CJ transmise online? O obligație de bun-simț, prezentată ca reformă. Un portal de „integritate”? Finanțat din fonduri europene, dar folosit pentru a masca lipsa reală de responsabilitate. Digitalizarea, în viziunea lui Rădulescu, pare să însemne scanarea PDF-urilor și postarea lor fără context.

Academia Cyber? Silicon Vâlcea sau glumă cu pretenții? „Cyber Smart Academy” – un proiect de formare IT cu pretenții de revoluție digitală. În realitate, câteva cursuri pilot, zero infrastructură, zero impact vizibil. Dar în discursurile oficiale? Parcă am avea deja un Google pe Dealul Capela.

Parteneriate strategice: poze multe, rezultate puține. Vizite la Ministerul Transporturilor, discuții despre drumul expres, promisiuni despre CET Govora. Ce s-a concretizat? Aproape nimic. Dar important e că s-au făcut poze. În lumea lui Rădulescu, un selfie cu un ministru valorează cât o lucrare publică.

Programe sociale? Mai degrabă praf în ochi „Oameni pentru Oameni” și alte inițiative sociale sunt intens promovate, dar ele nu schimbă fundamental nimic. Centrele sociale, investițiile declarate în sănătate – toate sunt lucruri pe care orice CJ ar trebui să le facă, dar care aici sunt vândute ca daruri de la Făt-Frumosul administrației.

Turism și patrimoniu: carton colorat, nu strategie. Carduri turistice, festivaluri, sloganuri cu „Tărâmul Mănăstirilor și Stațiunilor”. Însă fără investiții reale, fără strategie coerentă și fără impact vizibil. Turismul promovat de Rădulescu e bun pentru pliante, dar slab pentru economie.

Sub Rădulescu, Consiliul Județean Vâlcea nu s-a transformat într-o instituție modernă, ci într-un studio de PR. Totul e despre cum pare, nu despre ce e. Inițiativele nu sunt făcute să dureze sau să transforme. Sunt făcute să apară în poze și să sune bine în campanii. Exact cum îi place baronului.