Subtil, Codrin Ștefănescu ne anunță că și el a fost revoluționar.
Că a luptat, el și toată generația lui, pentru libertate. Că au stat pe baricade și și-au cerut drepturile.
Foarte bine. Foarte frumos din partea lui. Bineînețeles că nu numai generația lui a făcut Revoluția, dar dacă așa îi place lui să creadă, cine suntem noi să-i stricăm bucuria?
Problema nu e că-și însușește Revoluția din `89, ci că o transformă într-una limitată, de parcă cei care au luptat la Revoluție au făcut-o pentru idealurile și ideile lui fixe.
Revoluționar din naștere, Codrin cade-n extrema discriminării crase
Din punctul lui de vedere, românii au ieșit în stradă pentru libertate, dar nu pentru libertatea tuturor. Doar pentru libertatea dacilor verzi și mândri, creștini orodocși practicanți, heterosexuali și cu vagi (spre deloc) cunoștințe de educație sexuală. Pentru libertatea ”oamenilor normali”, după chipul și asemănarea lui.
Practic, își cam bate joc de noțiunea de libertate. Sau libertatea la care se gândește el e la fel ca aia din perioada comunistă, doar că pentru alt grup atent și selectiv recrutat.
Libertatea lui sună tot a dictatură.
Să vedem ce zice Codrin
”Māi, reziștilor ticāloși ce sunteți! Generația mea a fācut Revoluția din Decembrie 89 pentru niște idealuri clare! Și unii dintre noi au plātit cu viața, atunci pe baricade! Noi am fost curajoși la extrem, māi gravizi neomarxisti! Au fost uciși fārā milā și rāniți mii de tineri in Timișoara, București, Cluj, Sibiu, etc in speranța de-a ne câștiga libertatea! Nu pentru voi sau pentru ideile voastre sinistre de azi! Nu pentru a ajunge la cheremul străinilor, nu pentru educația sexuală in școli sau lgbt, nu pentru a huli Biserica, nu pentru protocoale secrete, nu pentru abuzuri, nu pentru forme de viațā ca Bârnā, Bulai cel statuie sau franțuzoaica Clotilde! Sā vā intre bine-n cap, māi ciudaților!”
Cu alte cuvinte, a luptat pentru libertate, dar nu pentru libertatea celor care nu-i împărtășesc ideile politice, orientarea sexuală, naționalitatea, sau ”normalitatea”.
Mă rog, el o fi luptat pentru soiul ăsta de libertate. Dar pe ceilalți i-a întrebat? Că n-a făcut Revoluția singur, cu mâinile goale.
Nu pot să-mi dau seama cu ce drept vorbește în numele a zeci de mii de persoane. Și cu ce drept jignește alte sute de mii. Cu ce drept se autodefinește ”normal” (el și cei care-i împărtășesc ideile), pe când ceilalți sunt niște ”ciudați”. Cu ce drept se angrenează într-o discuție despre cine ar trebui și cine nu să beneficieze de libertate.
La cât de creștin se crede, mă mir că n-a reținut că-n ochii Domnului suntem egali.
Libertatea e un drept al tuturor, nu doar al lui Codrin
Repet: de unde știe Codrin cel revoluționar pentru ce soi de libertate au ieșit toți ceilalți în stradă?
S-ar putea să fie suprins să afle că, pe lângă el, au ieșit și atei în stradă. Și credincioși de alte confesiuni. Și homosexuali. Și bărbați, și femei, și tineri, și bătrâni, și copii, și români de alte etnii, și normali, și ciudați.
Pentru că-și voiau cu toții libertatea. Libertatea lor proprie și personală. Pe care Codrin n-a adus-o de acasă, pentru a pretinde că e numai a lui.
