2020 a fost un an pandemic. Am avut de luptat cu pandemia de Covid și am avut de luptat cu ”pandemia” politică – schimbări de guvern, buget lăsat moștenire cu găuri (inexplicabile), economie (oricum la pământ) pe marginea prăpastiei.
Unii și-au pierdut locul de muncă. Alții s-au reprofilat. Unii și-au pierdut apropiații. Majoritatea – încrederea în ”sistem”.
Una peste alta, cu toții ne-am dat seama (sau am fost forțați să ne dăm seama) că nu mai sunt bani. Nu mai sunt bani la bugetul de stat, nu mai sunt bani pe carduri, nu mai sunt bani în portofele.
Într-un fel sau altul, cu toții trebuie să strângem cureaua, sau să realizăm că, ceea ce economiștii numesc ”buget de austeritate”, este realitatea prezentului. Nu am avut o economie înfloritoare sau un buget darnic niciodată.
După 2020, era de așteptat ca bugetul să fie mai sărac și mai peticit. Și să urmeze tăieri, din diverse părți, pentru a salva, cât de cât, pe toată lumea.
Călătoriile gratuie reprezintă un lux, dar un lux mofturos
Înțeleg revolta celor de la care (deocamdată doar ca idee) vor dispărea anumite finanțe. Înțeleg revolta medicilor, polițiștilor sau (dacă se va întâmpla) a magistraților. Pentru că ei prestează, momentan, în situații critice (de cele mai multe ori) pentru societate.
Nu înțeleg, în schimb, revolta studenților, pentru care s-a anunțat că s-ar putea să li se limiteze numărul de călătorii gratuite, sau să se revină la reducerea de 50%, în limita a 24 de călătorii pe an.
La auzul acestei idei nemaivăzute și nemaîntâlnite, organizațiile studențești au anunțat că se gândesc la acțiuni de protest. Că li se taie un drept esențial și vital. Asta, în condițiile în care nu puține persoane și-au pierdut locul de muncă, respectiv modalitatea de a-și întreține familia/a mânca în ziua respectivă.
Eu, una, înțeleg că studenții sunt esențiali. Că ei sunt viitorii profesioniști, care, probabil, ne vor ajuta să ridicăm și economia, și educația, și medicina, și tot. Dar, ca fost student care a avut parte de un număr limitat de călătorii cu reducere de 50% cu trenul pe an, nu pot înțelege de unde revolta.
Pornesc de la premisa că, dacă ești student, ești informat, și mai și gândești. Adică vezi situația economică actuală. Nu a spus nimeni că va fi o situație veșnică. E vorba despre niște reduceri de buget în momentul de față, în situația de față. Adică ar trebui să pricepi că da, tăierea aia de la numărul tău de călătorii, s-ar putea să hrănească un om. Posibil.
Bugetul de stat nu ar trebui să-ți sponsorizeze vacanțele
În plus, nu înțeleg de ce ar trebui, student fiind, să ai gratuitate nelimitată pe tren. Vrei să-ți vezi familia? Corect. Familia o poți vedea de câteva ori pe an, în limita unui număr de călătorii. Dacă ești ”puiul lu` mama” și ții musai s-o vezi în fiecare săptămână, ori nu trebuia să te muți de acasă, ori statul nu are de ce să plătească pentru mofturile tale.
Vrei, student fiind, să călătorești în toată țara, în fiecare week-end? Statul nu are de ce să plătească pentru cheful tău de vacanță. Dacă ai timp și chef de vacanță, înseamnă că ai și timp să-ți iei un part-time job, măcar, pentru a-ți finanța hobby-urile.
Într-adevăr, statul ar trebui să-ți asigure minimul necesar, pentru a termina o facultate. Dar acel ”minimum necesar” nu include nici călătorii de plăcere, nici vizite măcar lunare acasă, pentru că nu ai putut tăia cordonul ombilical.
Statul a dat, statul a luat. Statul fie lăudat
Statul îți asigură cazare, educație gratuită și câteva călătorii cu trenul. Pentru că, în principiu, statul suntem fiecare dintre noi, cei care au avut parte de aceleași condiții, și ne permitem, încă, să asigurăm asta. Și medicii, și polițiștii, și magistrații. Și cei care acum nu mai au un loc de muncă, dar nu ies în stradă. Și, dacă ar ieși, nu ar ieși ca să ai tu, student, gratuitate nelimitată pe tren.
Nu pentru că nici tu nu ai ieșit pentru ei, ci pentru că, inclusiv dacă nu au cu ce plăti facturile, pot înțelege că prioritatea e supraviețuirea, nu călătoriile de plăcere.
