Un dosar penal a fost deschis pentru ultraj, pe numele lui George Simion, pentru reacția de ieri, din Parlament.
Un alt dosar penal există deschis, de data aceasta pe numele AUR, pentru negarea Holocaustului.
Pentru felul în care a intrat în primăria din Timișoara, același Simion a fost amendat. N-ar fi prima amendă pe care a luat-o.
Să ne concentrăm, totuși, pe ce s-a întâmplat ieri. Când Simion s-a băgat în sufletul ministrului Energiei, Virgil Popescu. Cu o atitudine (hai să fim finuți și să-i spunem doar așa) amenințătoare.
Nu e nici prima dată când Simion apelează la genul acesta de gesturi. Să ne amintim de episodul cu Nicușor Dan? Sau cu paznicul de la Timișoara?
Simion pare să-și fi făcut un obicei de a intra în spațiul personal al altora. Doar pentru că poate. Doar pentru că nu s-a găsit nimeni care să-i explice că, pentru o conversație, nu e nevoie să se facă schimb de respirații.
Sunt tentată să spun că mi-aș dori să văd aceeași scenă, dar între Simion și Daniel Ghiță. Ar fi cel puțin interesant.
Dar un dosar penal nu-l sperie pe Simion
Numai faptul că e deschis dosar penal pentru fapte de ultraj ar trebui să-i dea de gândit. Adică, a făcut el ceva, că nu i-a deschis nimeni dosar pentru că a atins pe cineva cu o floare.
Doar că ideea de ”greșit” și ”așa nu” pare să nu existe pentru Simion. S-ar putea să fie și din cauză că, printre altele, mai primește mii de comentarii de susținere.
”Aplauze, daaa, așa trebuie să ne comportăm cu politicienii, hoții să fie bătuți etc”.
Dacă intri pe pagina lui de Facebook, o să rămâi uimit câte persoane par să creadă că violența este justificabilă. Că trebuie să schimbi clasa politică cu furci și topoare. Că e ok să intimidezi/ameninți/lovești în numele patriotismului.
Astfel, Simion ajunge să cheme lumea la manifestație cu următorul strigăt de luptă: ”Veniți în București și haideți să dăm cu ăștia de pământ.”
Oricum ai încerca să sucești fraza asta, tot instigare la violență se cheamă. Și asta spune multe despre în ce crede Simion și despre cum înțelege el să facă politică.
De ce violența pe care o afișează ostentativ Simion nu aduce nicio rezolvare?
Hai să explicăm simplu:
1. Faptul că te duci tu, cu mușchii umflați, în fața altui politician, n-o să rezolve nicio problemă. Să presupunem că-l și bați. Dosar penal, direct. Pe lângă politicianul cu pricina mai sunt încă 300 și ceva. Ce faci? Îi bați pe toți? Și, dacă-i bați, scapi de ei? Mă-ndoiesc.
Bun. Deci etalarea mușchilor e doar un exercițiu de imagine.
2. Vrei schimbarea clasei politice, pentru că-s toți niște hoți. Ok.
În primul rând, suntem o republică democrată, în care clasa politică se stabilește prin vot. Cei care sunt acolo, aidoma ție, deputat AUR, sunt acolo pentru că alții și-au exprimat dorința de a-i avea drept parlamentari.
Să-ți aduni tu propriii votanți, să-i îndemni să vină ”cu mașini, care aveți oi veniți cu oi, care aveți capre veniți cu capre, care aveți vaci veniți cu vaci, care aveți camioane” pentru a schimba un Executiv ales de restul care nu te-au votat pe tine e, din punctul meu de vedere, dispreț pentru restul cetățenilor.
Se traduce așa: nu m-ați votat voi pe mine, las` că vin eu, cu susținătorii mei și, cu toate că nu m-ați vrut, o să mă impun. Prin forță.
Ce e asta, dragi copii? Totalitarism. Extremism. Anarhie. Orice, numai democrație nu.
3. Nu-mi spuneți că ”nu se mai poate cu hoții ăștia, trebuie schimbați, nu mai putem cu ei”. Repet: asta se schimbă prin vot. Nu prin puterea pumnului. Că poate unora le convine că PSD-ul (de exemplu) e, acum, majoritar. Au votat pentru. E dreptul lor. Altminteri am avea, din nou, haos.
4. Nu l-am văzut pe Simion (sau pe AUR, în sine) să vină și cu soluții la problemele despre care țipă.
Cum va rezolva ceva? Un plan, o propunere, orice. De fapt, ce propuneri? Să ne aducem aminte că au venit cu o idee și au votat chiar ei împotrivă? Despre ce vorbim?
E ușor să spui că ești contra ceva. Să acuzi constant. Mai greu e să și rezolvi problemele.
Și, până acum, eu de la Simion n-am văzut decât o singură rezolvare: țipatul.
