Sursă foto: Twitter
Sursă foto: Twitter
Advertisement

Da` ce-a mai făcut, iar, George Simion?

Pe contul lui de Twitter apărea următoarea informație:

”Îl felicit pe amicul meu Jorge Buxade și partidul VOX pentru organizarea summit-ului de la Madrid. Am semnat declarația comună pentru viitorul Europei ca o uniune de națiuni suverane. Sper să ne întâlnim din nou la București la jumătatea lui Februarie.”

Postarea, însoțită de o poză cu el și cu europarlamentarul Jorge Buxade, în holul Hotelului VP Plaza España Design.

Ce se întâmpla acolo? Conferința suveraniștilor de la Madrid.

Din postarea lui Simion, reiese că a participat la conferință, ba chiar a și luat, activ, parte la ce s-a întâmplat acolo.

Doar că adevărul se pare că e cu totul altul.

Simion nu știe cum să explice că de fapt…

Cei de la G4Media și-au făcut temele.

Au vorbit cu Alonso de Mendoza, un purtător de cuvânt al delegației VOX din Parlamentul European. Și cu președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, care a reprezentat România la summit. Și cu Adam Samu Balasz, șeful secretariatului FIDESZ pe probleme internaționale.

Toți spun același lucru: Simion nu a fost invitat la conferință. Nu avea ce căuta acolo. Și nu, în niciun caz nu a semnat nimic.

Mai mult decât atât, tot pentru G4Media, Alonso de Mendoza a declarat:

”Domnul Simion nu a fost invitat la summit-ul de la Madrid. Este corectă informația că a fost scos afară de forțele de ordine pentru că n-a fost invitat. Nu a primit nici o invitație. Nu suntem deloc mulțumiți cu această situație. Nu este adevărat nici că a semnat declarația comună, decât dacă s-a ascuns undeva. Suntem șocați de această informație. Este prima dacă când se întâmplă așa ceva în istoria noastră politică.”

Cu alte cuvinte, Simion s-a băgat în seamă, degeaba. Degeaba a încercat să se strecoare, că n-a reușit. Degeaba s-a lăudat. Altfel spus, a cam scris neadevăruri.

Explicația?

Că nu-i adevărat. Că, de fapt, Twitter e de vină, că nu-l lasă să pună mai multe caractere, acolo, ca să explice. Că s-a înțeles greșit. Că.

Cea mai faină explicație mi s-a părut următoarea:

”O să văd ce a scris echipa mea de pe Twitter, că vă dați seama că am conturi pe toate rețelele de socializare și nu…

Rep (G4Media): Dar ăștia publică de capul lor, așa? Vă pun în gură chestii pe care nu le-ați făcut?

Simion: Da, da. Și lista aia pe care ziceți voi că era neagră, tot ei au postat.”

Bineînțeles că nu ne așteptăm ca toți politicienii să se ocupe, chiar ei, de paginile lor. Dar ne așteptăm să știe ce se postează. Să verifice. Să corecteze, unde și când e cazul. Să nu transmită informații eronate.

În stilul ăsta, pe Simion îl pot posta administratorii de cont și la întâlnire cu Biden, la Casa Albă (de exemplu), în timp ce el e pe undeva prin Spania, la întâlniri cu românii. Îi aduc beleaua pe cap și el pică, săracul, nevinovat, doar pentru că a avut prea multă încredere.

Bine, cazurile de ”neînțelegere” par să tot apară în AUR

Să ne aducem aminte că au tot greșit pe la voturi. Din greșeală sau pentru că n-au înțeles, au dat exact invers voturile, față de cum și-ar fi dorit.

Când au votat împotriva desființării Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Când au votat împotriva propriei propuneri, care ar fi stabilit ca primarii să poate fi aleși în două tururi.

Când au votat raportul de respingere a proiectului de eliminare a pensiilor speciale ale primarilor.

De fiecare dată așa, că n-au înțeles exact despre ce era vorba. Sau au greșit butonul.

Cazurile astea îmi ridică niște întrebări exact la fileu:

Ce încredere pot inspira niște oameni care votează, fără să înțeleagă ce? Dacă nu înțeleg, de ce nu roagă pe cineva să le explice? Ce credibilitate au deputați și senatori care tot greșesc când e vorba despre voturi importante? Oare le-ar conveni dacă cei care voiau să-i voteze pun ștampila pe mai multe partide, c-au greșit prima dată și au vrut să corecteze?

Nu, nu spun că Simion a scris c-a semnat declarația aia cu intenția de a spune un neadevăr. Spun doar că greșelile se adună. Și, în curând, s-ar putea să vadă asta și cei care, acum, îl simpatizează.

Advertisement
Articolul precedentSpania renunţă la obligativitatea purtării măștii în aer liber
Articolul următorMarcel Ciolacu: „Românii aşteaptă de la noi soluţii”
Jurnalist neprietenos. Din 1999. Sau, cum ar spune unii, încă din mileniul trecut.