CCR pare să-și folosească toată energia în această perioadă pentru a-i mai găsi un nod în papură lui Klaus Iohannis. De altfel, conflictul dintre instituția președintelui și Curtea Constituțională nu este unul nou. Ba mai mult, odată cu verdictul favorabil dat de către CEDO Laurei Codruța Kovesi, conflictul pare să se fi adâncit și mai mult, motivându-i pe cei din CCR să lovească cu toate armele din dotare în președinte.
Mai nou, vorbim despre un conflict de opinii referitor la starea de urgență, unde CCR are senzația că Iohannis și-ar cam fi depășit atribuțiile.
Comunicatul de presă al CCR cu privire la depășirea atribuțiilor președintelui Iohannis
„Din analiza cadrului normativ constituțional și legal, Curtea a constatat că, în domeniul instituirii stării de urgență, autoritățile statului exercită competențe partajate: Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență, în vreme ce Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor. Legea organică, transpunând art.93 din Constituție, dă în competența Președintelui instituirea, prin decret prezidențial, a stării de urgență, care presupune inclusiv stabilirea măsurilor concrete de primă urgenţă care urmează a fi luate și identificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu va fi restrâns. Decretul Președintelui nu este decât un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundară, care pune în executare un act de reglementare primară. Restrângerea exercițiului unor drepturi nu se realizează prin decretul Președintelui, dispozițiile art.14 lit.d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 constituind norma prin care legiuitorul primar abilitează autoritatea administrativă (Președintele României) să dispună executarea legii, respectiv a dispozițiilor art.4 din același act normativ care prevăd expres posibilitatea restrângerii exercițiului drepturilor fundamentale. În speță, Președintele, acționând în limitele competențelor sale legale, a identificat drepturile și libertățile al căror exercițiu urma să fie restrâns.”, precizează CCR.
