În prag de alegeri locale, partidele își fac socotelile. Se numără primarii, se numără consilierii locali și acolo unde situația iese pe minus, se peticește cu chit roșu, social democrat. O situație din ce în ce mai des întâlnită în politica românească. În lipsa unei legi clare care să interzică traseismul politic, mii de pesediști sar în barca liberală. Unii din interes, alții aduși de nas cu zăhărelul. Toate ca toate, dar la sfârșitul zilei este nevoie ca partidului să-i iasă scorurile, dincolo de nevoile populației, dincolo de zecile de luni petrecute în stradă, în care s-a scandat anti-PSD. Proteste care, la momentul respectiv, erau revendicate politic ba de unii, ba de alții. Să ne amintim de scena geaca roșie din Piața Victoriei, geacă pe roșu-neon pe care Iohannis o purta, la vremea respectivă, cu mândrie și empatie față de poporul „său”. De ne-am fi dat atunci seama ce avea să însemne, de fapt, geaca roșie…
PNL și PSD, aceeași… materie la Pitești. Viceprimarul PSD candidează pentru PNL
6260 de traseiști în toată țara
Dacă primul „aproape” traiseist al țării, susținut cu surle și trâmbițe de PNL a fost Mihai Chirica, primarul municipiului Iași, fost PSD, cu o pauză scurtă de independență, iată că de-atunci situația s-a mai înroșit, și nu un pic. 6260 de politicieni aparținând inițial altor formațiuni politice, cu emfază pe PSD (aproximativ 2.200), s-au mutat de curând la PNL.
Pentru lista completă a politicienilor trecuți în barca galbenă a liberalilor, vă invit să dați click aici.
Ce spunea Iohannis, cel cu ochii închiși și mâinile legate, despre traseism
Rareș Bogdan, categoric: „Hai să încetăm cu traseismul măcar în ultimul ceas”
“Sunt împotriva acestui traseism politic, ba mai mult am avut diferite întâlniri și cu foști colegi/ colege din PNL și le-am spus și lor acest lucru. Cazuri punctuale au apărut și trebuie să spun încă o dată: eu sunt împotriva traseismului politic și sper să prind vremea în politica românească când acest traseism nu se mai practică”, spunea acum câteva zile președintele Klaus Iohannis.
De unde tragem concluzia firească: la teorie e bun tot românul. Mai greu cu practica. În mod cert, școala e de vină.
