Ursul Arthur (uciderea lui, adică) ne-a readus în atenția presei internaționale.
Toți vorbesc despre cum era (poate) cel mai mare urs din UE, ce punctaj avea în industria vânătorii de trofee, câți ani avea, cum a fost ucis (da, se cheamă ”crimă”), cine l-a ucis, de ce și, mai ales, cum s-a ajuns aici.
Numele și talia lui Arthur sunt pe buzele tuturor, inclusiv în străinătate.
Se semnează petiții, se cer anchete, se caută vinovați.
Între timp, două figuri emblematice pentru acest caz, prim-ministrul și, respectiv, ministrul Mediului, nu prea au habar despre ce e vorba. În declarații ambigue, spun, amândoi, cam aceeași chestie: nu prea ne pasă de Arthur, ne pasă să iasă bine ancheta, să putem reveni, liniștiți, la ale noastre.
Ce a reținut Cîțu din moartea lui Arthur?
Așteaptă rezultatele anchetei. Nu contează că ursul împușcat nu era cel căutat. Nu contează că prințul a cam abuzat de cartușe. Nu contează nici măcar că ursul brun e protejat, prin lege. Cîțu s-a interesat (nu știm unde, că nu ne spune) și a ajuns la concluzia că ”Se pare că nu este cel mai mare urs”.
E ca și cum ai spune: ”Ei, da` nu era ultimul exemplar din specie cel care a fost omorât; era penultimul.”
Cineva să-l anunțe pe domnul Cîțu că nu mărimea contează. E mai important cum și de ce s-a ajuns acolo.
Tanczos Barna nu știe nimic, dar pare să vrea să fie amuzant
El nu știe dacă e ursul ăla, nu știe ce traseu avea, nu știe cum îl chema. Știe doar că vrea să afle rezultatele unei anchete despre care, se pare, nu știe nimic. Cam cum aștepta elevul cel mai bâtă la matematică, rezultatele la teză: nu știe despre ce e vorba, vrea să vadă nota finală.
Ciudat cu ministrul mediului e că pare să nu știe nimic legat de mediu, în general. Măcar știrile de dimineață dacă le-ar fi citit, și ar fi aflat despre ce e vorba. Dar dacă, după cum spune el, chiar nu știe nimic, atunci nu e numai pe dinafara subiectului, dar e și dezinteresat de acesta.
Dacă ar fi fost interesat câtuși de puțin, ar fi știut că animalele din pădure sunt monitorizate. Că primesc nume, că organizațiile (neguvernamentale, ce-i drept) știu de existența lor, că există proceduri stricte care trebuie urmate și că, în principiu, nu mergem după ureche când dăm derogări.
Așa ar fi aflat că Arthur (da, domnule Taczos Barna, așa îl chema, nu ”Ioniță”) ”a fost observat vreme de mai mulți ani de rangerul Agent Green din zona respectivă și era recunoscut ca fiind un exemplar sălbatic și neobișnuit cu prezența omului și sursele de hrană oferite de acesta”.
Cam mult research pentru ministrul Mediului, nu?
Șeful Gărzii de Mediu știe mai multe decât ministrul Mediului și prim-ministrul, la un loc
Octavian Berceanu spune că problema nu e dimensiunea ursului, ci modul în care a fost acesta omorât. El știe că activitățile de acest gen ar trebui făcute în prezența unui angajat al Ministerului de Interne și a unui reprezentant al Gărzii de Mediu, doar că legea nu prevede (încă) acest lucru.
Ar trebui să se facă, dar nu la el e responsabilitatea aceasta, ci la Taczos Barna (care susține că el nu știe nimic).
Octavian Berceanu știe că urșii de o astfel de vârstă și astfel de dimensiuni nu coboară să sară gardul gospodăriilor. Știe că singurele motive pentru care ar face-o sunt defrișarea masivă sau lipsa hranei (care pentru Arthur nu erau valabile). Și mai știe și că ar trebui făcută o monitorizare atentă, pentru a evita vânătoarea de trofee.
Cu alte cuvinte, chit că e doar șeful Gărzii de Mediu, știe cam tot ce trebuia să știe ministrul Mediului, și câte ceva în plus. Bine, nu el era ăla care țipa sus și tare pro-vânătoare; ăla era chiar ministrul Mediului.
Că are două sau patru picioare, mortul e întotdeauna vinovat
Cum Arthur nu mai are cum să se apere, rămâne de văzut dacă ancheta aia o să spună că viața e mai presus de titlu, și legea mai presus de bani.
Până atunci, ar trebui să-i repetăm lui Taczos Barna că pe urs îl chema Arthur. Că avea 17 ani, că a fost monitorizat constant, că nu dărâma gospodării, că nu era un pericol. Că un prinț a vrut să plece cu un trofeu. Și că el, ca ministru al Mediului, are trecut în fișa postului protejarea naturii. Nu a celor care o distrug, pentru că pot, și pentru că sunt lăsați. Legal.
