Mănăstirea ortodoxă Petru Vodă din Neamț, cunoscută mai ales prin prisma personalității Arhimandritului Iustin Pârvu, starețul acesteia și un important reprezentant al ortodoxiei românești contemporane, se delimitează de comportamentul pe care l-a avut Diana Șoșoacă în Parlamentul European de la Bruxelles.
Potrivit lăcașului de cult, modul în care a ales Șoșoacă să își exprime opiniile nu poate fi asociat Creștinismului, ci „este contrar raționalităţii şi nobleţei”.
Într-un comunicat de presă, Mănăstirea Petru Vodă condamnă atitudinea adoptată de Șoșoacă. Iar părerea Mănăstirii ar trebui să atârne cu atât mai greu cu cât lăcașul este un centru semnificativ în ceea ce privește implicarea socială sau caracterul de memorial al martirilor din temnițele regimului comunist.
În urmă cu câteva zile, Șoșoacă a fost evacuată din sala plenarei Parlamentului European, după ce a început să țipe, a purtat „botniță” și a fluturat un sac negru, în timpul dezbaterilor care au avut loc după discursul Ursulei von der Leyen.
Acum, Mănăstirea Petru Vodă atrage atenția că „este de datoria Bisericii şi a noastră în calitate de comunitate creştină să ne apărăm credinţa şi să ne afirmăm valorile creştine în maniera în care se cuvine ca aceste lucruri să fie făcute”, iar „în ce privește comportamentul recent al doamnei Diana Iovanovici Şoşoacă în Parlamentul European, trebuie menționat faptul că domnia sa a fost aleasă exclusiv pe baza calificării sale de ambițios politician, și nu ca cleric sau reprezentant spiritual”.
„Pretenția doamnei Iovanovici Şoşoacă de a reprezenta un punct de vedere creștin trebuie dezmințită – în primul rând pentru că comportamentul său este contrar raționalităţii şi nobleţei Creștinismului, care învinge prin puterea spiritului, a raţiunii și a argumentelor, nu prin vexare anarhică, iar în al doilea rând, din cauza utilizării etice greșite de către domnia sa a sfintelor icoane, care, conform celui de-al 7-lea Consiliu Ecumenic de la Niceea din 787 d.Hr., trebuie venerate în mod corespunzător, nu manipulate în mod necuviincios și într-un context care să ducă la desacralizarea lor.
De asemenea, purtarea de către doamna Iovanovici Şoşoacă a portului național românesc este un alt abuz etic – întâi pentru că îl poartă într-un context în care ar trebui respectată o altă etichetă vestimentară și în al doilea rând pentru că prin atitudinea sa îl asociază unui comportament neelegant, care uzurpă semnificația sacră.
Conform învățăturilor Creștinismului, nu poate exista discrepanță între fond și formă, între conținutul ideilor și realizarea lor, între mijloace și scopuri. În timp ce sfintele icoane și portul național au un simbolism și o frumusețe care obligă la o conduită adecvată, atunci când ele sunt folosite în mod nepotrivit, toate aceste elemente sacre devin simple piese de teatru cu efect de a dezgusta, cauzând prejudiciu de imagine și transformându-se într-un vehicul de uzurpare a valorilor creştine şi naționale.
Discursul intenţionat strident depăşeşte “libertatea de exprimare” personală, melanjul între acest mod de manifestare şi sfintele simboluri ale culturii creştine vădind intenţia incitării la un dublu atac, asupra Creştinismului şi asupra fragedei stabilităţi într-o regiune de interes esențial pentru pacea și stabilitatea României şi a Europei.
Dovedind uneori că posedă inteligență şi profesionalism, faptul că în unele momente importante D-na Iovanovici Şoşoacă acționează contrar acestor trăsături, cu efectul previzibil de a incita la un răspuns emoțional negativ, constituie o formă de manipulare psihologică, uzurpare spirituală și sabotaj politic care servesc exact interesului opus celui pretins.
O persoană creștină este cunoscută prin prezența Duhului Sfânt și a Harului Său. O femeie creștină nu ar putea dori să semene vreodată cu Ana Pauker prin tonul vocii, atitudinea generală, utilizarea brutală a parafernalei religioase, înverşunarea în sloganuri filantropice, decontextualizarea adevărurilor factuale și juxtapunerea lor cu un ethos perceput universal ca irațional. Politicienii creștini acționează în conformitate cu Evanghelia, nu în pofida ei. Iar atunci când Creștinismul, în loc să fie o credință profundă care susține idealuri sublime, este folosit ca un simplu apanaj pentru a stârni adeziunea sau respingerea emoțională, nu se mai poate spune că reprezintă o credință personală, şi cu atât mai puţin una naţională”, transmite mănăstirea.
