Alin Trășculescu – candidatul șpăgar

Autor

14 noiembrie 2012

Deputatul PDL Alin Trășculescu, candidat pentru un nou mandat de parlamentar în Colegiul 5 Mărășești din Vrancea, este acuzat de trafic de influență, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la infracțiunea de spălare a banilor.

Alături de Trășculescu mai este cercetat și Valeriu-Marian Calotă, asociat și administrator al SC Maryna Exclusiv SRl, care este acuzat de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată, șantaj și spălare de bani.

Procurorii DNA au stabilit că în perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2012, Alin Trășculescu, în calitate de deputat în Parlamentul României și președinte al Organizației Județene Vrancea a PDL, a pretins de la reprezentantul unei societăți comerciale inițial suma de 50.000 euro, care ulterior a fost majorată la 150.000 euro. Banii au fost pretinși cu ajutorul lui Calotă, care l-a amenințat pe denunțător să remită lui Trășculescu Alin-Silviu sumele solicitate.
Pentru obținerea acestor foloase, Trășculescu Alin-Silviu a lăsat să se creadă că are influență asupra reprezentanților autorităților locale din județul Vrancea, pentru a-i determina să solicite realizarea unor obiective de investiții în cadrul Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI) și asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului cu atribuții de verificare, avizare și aprobare în derularea procedurii specifice aceluiași program, precum și asupra reprezentanților unei societăți comerciale, pentru a-i determina să deruleze o relație contractuală cu firma administrată de denunțător.
Din banii pretinși, inculpatul Trășculescu Alin-Silviu a primit, prin intermediul lui Calotă Marian-Valeriu, în mai multe tranșe, suma totală de 464.000 lei. Pentru a crea aparența de legalitate a primirii acestor sume de bani, inculpatul Calotă Marian-Valeriu, în perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2012, a falsificat mai multe contracte comerciale, încheiate între firma denunțătorului și SC Maryna Exclusiv SRL, firma lui Calotă Marian-Valeriu, aceste înscrisuri fiind folosite pentru efectuarea plăților corespondente și justificarea acestora în evidențele contabile ale celor două societăți comerciale. În acest mod, din contul firmei denunțătorului în contul SC Maryna Exclusiv SRL a fost transferată suma totală de 404.000 lei.
Ulterior, în același scop, Trășculescu Alin-Silviu a pretins denunțătorului încă 1.100.000 lei, pe care a impus să îi fie dați în două tranșe, de 50.000 lei și, respectiv, 1.050.000 lei.
În acest context, la data de 6 noiembrie 2012, în scopul obținerii acestor foloase materiale, Trășculescu Alin-Silviu l-a determinat pe inculpatul Calotă Marian-Valeriu să încheie în fals un contract, având ca obiect o operațiune comercială fictivă între firma denunțătorului și SC Maryna Exclusiv SRL. Ca urmare, firma denunțătorului a transferat în contul SC Maryna Exclusiv SRL suma de 1.100.000 lei, bani care au fost reintroduși în circuitul civil.

La data de 10 noiembrie 2012, inculpatul Calotă Marian-Valeriu a primit de la denunțător suma de 50.000 lei, pentru a fi remisă inculpatului Trășculescu Alin-Silviu, la cererea acestuia. Cu această ocazie, procurorii au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Deputatul a fost ținut în arest numai 24 de ore, astăzi fiind eliberat, întrucât procurorii anticorupție au nevoie de ridicarea imunității parlamentare pentru a-l reține pe o petrioadă mai lungă, dar Trășculescu a primit interdicție de a părăsi țara.

Monica Macovei, șefa Comisiei de Etică a ARD a precizat, referitor la cazul lui Trășculescu, că ea a votat împotriva candidaturii lui.

”În urma întrebărilor venite de la jurnaliști, le răspund că eu am votat împotriva candidaturii dlui Alin Trășculescu, dar Comisia de Etică a decis altfel prin vot majoritar. Reamintesc că eu nu am avut drept de veto. În aceste condiții, răspunderea pentru votul dat în Comisie este individuală, a fiecărui membru în parte”, s-a justificat Macovei pe pagina sa de Facebook.

Fosilele urşilor de cavernă, vedete fără voie pe Ebay

Autor

Anamaria Nedelcoff

14 noiembrie 2012

Sute de fosile de ursus spellaeus (urs de cavernă), tigru şi râs de cavernă, vechi de peste 40.000 de ani, se comercializează din greu pe site-ul american ebay, pentru zeci şi sute de mii de dolari. România reprezintă o piaţă foarte bună pentru comercializarea la negru a fosilelor animalelor preistorice, iar peşterile sunt luate cu asalt de traficanţi. Astfel, ce a construit natura în zeci de mii de ani strică românul în câteva minute, doar fosilele se găsesc gratis. Toate acestea, sub ochii autorităţilor române, care ori nu au personal suficient, ori nu ştiu să-i găsească pe hoţi în creierii munţilor.

Orice iubitor al animalelor preistorice, dacă are 85.000 de dolari, poate fi fericitul posesor a două schelete întregi de urs de cavernă, mascul şi femelă, provenite din peşterile din România.
Cel care a postat anunţul pe www.ebay.com precizează că cele două schelete au fost cumpărate din România, că provin din Peştera Urşilor, care ”a fost declarată Comoara Naţională a României” (speologii neagă cu hotărâre că ar fi aşa) şi că doritorii ar trebui să profite de şansă, întrucât ”aceste fosile nu vor mai putea părăsi legal graniţele ţării”.
Dacă ai mai puţini bani, nicio problemă, se găseşte ceva şi pentru tine. Cu numai 8.000 de dolari, poţi cumpăra nu scheletul întreg, ci doar craniul unui alt urs de cavernă, provenit tot din peşterile din România.

Dinţi de urşi, la mezat

Alt traficant, mai puţin norocos, vinde doar un dinte fosilizat al unui urs de cavernă, pentru numai 22,99 dolari, precizând că provine din ”peşterile din Munţii Carpaţi din România”, arătând că stăpâneşte şi istoria lor, vorbind despre greutatea, dieta vegetariană şi perioadele în care au trăit.
Mai mult, individul a făcut o pasiune din a scoate la vânzare pe internet tot ceea ce găseşte în peşterile pe care le vizitează, precum piese de opal brute şi finisate, pietre, minerale, fosile.
Un canin poate ajunge şi la 280 de dolari, dacă este mai mare şi mai bine păstrat. Vânzătorul acestuia precizează că dintele provine ”dintr-o adevărată peşteră-locuinţă a urşilor din peşterile carpatice din apropiere de Braşov, România” şi că şi-a dat seama – după dinte – că respectivul specimen avea până la o tonă. Pentru ca prezentarea să fie mai convingătoare, traficantul consideră că ursul nostru de cavernă e mai mare decât ursul preistoric de la ruşi (ursus uralensis) şi că a trăit în epoca Pleistocen (42.000 până la 100.000 de ani în urmă).
La fel ca şi ceilalţi, şi acesta precizează că cei care-şi doresc dintele trebuie să se mişte repede, întrucât ”Guvernul României nu va mai permite ca fosilele urşilor de cavernă să fie expediate în afara graniţelor sale” şi că ”suntem mândri de a fi capabili să vă permitem accesul la această colecţie impresionantă”.

Poliţia Patrimoniului nu face faţă

Autorităţile române şi europene au reglementări legate de traficul de animale vii. Cele moarte de 40.000 de ani nu prea reprezintă interes, fiind un domeniu necunoscut pentru mulţi.
Şi totuşi, vânzarea fosilelor la liber, pe internet, este ilegală, după cum a declarat pentru Jurnal de Investigaţii Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie. La fel de ilegale sunt şi săpăturile efectuate în peşteri, fără autorizaţie de la Academia Română.
”Este total ilegal. În România e ilegal. Au mai fost cazuri când am anunţat furturi de acest gen, dar Poliţia Patrimoniului este subdimensionată şi nici nu sunt persoane care să se deplaseze acolo. Din păcate, în România şi în Uniunea Europeană nu există nicio reglementare legată de traficul de fosile, ci numai de traficul de animale vii. Dar există Legea 49/2011 cu privire la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi mai e şi partea cu Legea patrimoniului, acestea ar trebui să oprească astfel de practici”, a precizat Viorel Lascu.

Schelete cărate cu raba

Peştera Nr. 4, din munţii Retezat, a avut ghinionul de a se afla la numai câteva sute de metri de DN66A. Tot ghinion se poate numi că aici, în urmă cu 40.000 de ani, şi-au găsit sfârşitul numeroşi urşi de cavernă, pe fundul puţului adânc de 25 de metri. Cei care au ştiut ce valoare au scheletele animalelor preistorice au profitat. Din plin.
”Se vorbeşte despre două rabe care au cărat schelete de ursus spellaeus din Peştera Nr.4. Erau atâţia pentru că în puţul de 25 de metri cădeau şi nu mai puteau urca înapoi. Mureau acolo. Un lucru este clar: cei care au furat scheletele de acolo ştiau ce sunt şi mai ştiau şi unde să le găsească. Nu poate fi decât cineva care era familiarizat cu peşterile din Retezat şi cu ce se găseşte în ele”, a declarat Sorin Sanda, salvator montan la Uricani.
Şi George Resiga, şeful Salvamont Lupeni, împătimit al speologiei, vorbeşte despre furturile din Peştera Nr.4. ”Ministerul Mediului şi alte instituţii care au legătură cu patrimoniul cultural nu s-au omorât foarte tare pentru a-şi conserva patrimoniul sau a-i pedepsi pe hoţi. Ca speolog, nu te poţi lăuda cu ce ai găsit, pentru că statul nu va avea bani să vină să conserve situl arheologic, dar se adună hoţii”, susţine Resiga.
Cât costă pe piaţa neagră un craniu al unui animal preistoric? Depinde de starea în care se află şi specia din care face parte. ”Un craniu de ursus spellaeus, urs de cavernă, ajunge la 400-500 de euro. Un craniu de tigru de peşteră se duce undeva la 800 de euro, iar altul de râs de cavernă ajunge la aproape 1.000 de euro”, a menţionat George Resiga.
Probabil aceste preţuri sunt valabile pentru ”prima mână”, întrucât pe ebay un craniu de urs de cavernă se vinde cu 8.000 de dolari.
Ovidiu Sandu, speolog în cadrul Clubului de Speologie Vulcan din Craiova, povesteşte că Peştera Nr.4 nu este singura din care se fură cu voioşie. ”Este şi normal ca un speolog să nu spună nimic despre peşterile cu valoare arheologică, fiindcă dacă deschizi gura, de fapt, îi inviţi pe alţii să vină la furat. Nu numai din Peştera Nr. 4 s-a furat, şi din Cioclovina uscată s-au cărat camioane întregi cu fosile. Îşi bat joc de bogăţia noastră”, spune el.

Au distrus şi peştera

Mai mult, după ce au furat cam tot ce se putea din Peştera Nr.4, hoţii s-au pus şi pe distrus. Înarmaţi cu târnăcoape, lopeţi şi ciocane, au săpat toată galeria principală a peşterii, în căutare de fosile îngropate. Practic, în câteva minute, au distrus ceea ce naturii îi luase zeci de mii de ani să construiască.
Sorin Sanda vorbeşte despre valorile speologice distruse: ”Au spart podeaua formată din gururi de calcit, au rupt stalagmitele, stalactitele, domurile. Acestor formaţiuni le-a luat mii de ani să ajungă la starea în care erau. Peştera a fost închisă cu o uşă de fier, dar degeaba. Sincer să fiu, mă mir că nu au furat-o şi pe asta încă”.
Ce fac autorităţile care ar trebui să ia măsuri? În timp ce reprezentanţii Poliţiei Uricani se jură că în ultimii ani nu au înregistrat nicio plângere legată de ”eventuale furturi” din Peştera Nr. 4, cei de la Direcţia de Cultură habar n-au dacă peştera ar trebui să fie sub coordonarea lor. Nici măcar nu au auzit în viaţa lor de peştera respectivă.
”Protejarea unei asemenea peşteri revine în sarcina proprietarilor, administratorilor. Direcţia pentru Culte le protejează din punct de vedere al legii, dar depinde ale cui sunt. Nici nu ştiu dacă peştera de care îmi spuneţi dumneavoastră este semnalată în baza noastră de date. Mie numele nu îmi spune nimic”, a declarat arheologul Angelica Bălos, consilier în cadrul Direcţiei sus menţionate.
Oficialii Primăriei Uricani, pe raza căreia se află peştera, nu ştiu nici ei prea bine ce e cu ea. ”Eu aşa cred, că e peştera noastră. Eu nu ştiu să fie vreo peşteră în zona noastră care să fie administrată de Ministerul Culturii. Bănuiala mea e că nu e în patrimoniul altei instituţii, ci a noastră. Dar nu ştiu ce să spun, ce e cu ea şi dacă s-a furat. E prima oară când aud de urşi din ăştia la noi în zonă”, se scuză Flori Nelu, secretarul primăriei.

Sulfina Barbu, între scandalurile fondurilor și firmele apropiaților

Autor

Anamaria Nedelcoff

14 noiembrie 2012

Sulfina Barbu, candidatul pentru un post de parlamentar în Colegiul 11 din Capitală din partea ARD, s-a aflat în centrul mai multor scandaluri, atât legate de fondurile POSDRU, cât și de afacerile derulate de una dintre firmele în care a fost asociată până în 2009.
La sfârșitul lunii mai, premierul Victor Ponta vorbea despre faptul că, în urma unui ”noian de fraude”, România riscă să piardă definitiv fonduri europene de 100 milioane de euro în acest an și 1,1 miliarde anul viitor, în cadrul Programului Operațional de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU).
Vinovați, în opinia lui, alături de Botiș și Lăzăroiu, era și Sulfina Barbu, fostul ministru al Muncii.
”Ceea ce s-a întâmplat la POSDRU sub conducerea acestor trei miniștri este un noian de fraude, de folosire ilegală a banilor, motiv pentru care CE va lua față de România cea mai radicală măsură posibilă, adică suspendare fondurilor”, își arăta premierul îngrijorarea la vremea respectivă.
Comisia Europeană nu a întârziat să ia măsuri legat de managementul defectuos al fondurilor europene, iar la sfârșitul lui octomvrie, POSDRU a fost programul pe care a fost inițiată procedura de presuspendare. Astfel, în urma neregulilor descoperite la proiectele depuse în perioada 2007-2012, CE a propus o corecție definitivă de 25% pentru sumele rambursate de la UE.

Aventura KVB Economic, în variantele SA și SRL
Până în 2009, Sulfina Barbu a fost acționar la SC KVB Economic, care oferă servicii de consultanță. Dar, chiar dacă în actele firmei nu mai apare numele democrat-liberalei, KVB Economic a avut mai multe contracte cu statul, câștigând o grămadă de bani din elaborarea a diverse rapoarte de mediu.
Pe site-ul firmei se precizează că societatea KVB Economic ”reprezintă o societate atestată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru elaborarea documentațiilor tehnice necesare obținerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului pentru toate cele 12 domenii de expertiză”. Care sunt acestea? Toate din care se pot obține bani publici, după cum se arată în prezentare: ”Agricultură silvicultură și piscicultură; Industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui și turbei; Industria energetică; Producerea și prelucrarea metalelor; Industria mineralelor și a materialelor de construcții; Industria chimică, petrochimică și a cauciucului; Industria alimentară; Industria textilă, a pielăriei, a lemnului și hârtiei; Gestiunea deșeurilor; Proiecte de infrastructură; Turism și recreere; Alte tipuri de proiecte”.
În 2010, KVB Economic a primit 170.710 lei pentru întocmirea documentațiilor SEVESO pentru obiectivele ce aparțineau SC Apa Nova Bucirești, iar în 2011 a câștigat 724.250 lei pentru întocmirea planului de management și realizarea de studii pentru Fundația Snagov.
O altă filială a KVB Economic, din Cluj, a fost și mai norocoasă, primind un contract în valoare de 1.335.449 lei, pentru asistența tehnică la proiectul Centrul Integrat de Management al Deșeurilor.
La aceeași licitație a participat și o societate cu peste 14.000 de angajați, care are proiecte în peste 50 de țări – Mott MacDonald Limited – însă nu a fost declarată câștigătoare, întrucât oferta depusă era cu aproximativ 150.000 de lei mai mare.
Administratorul SC KVB Economic SRL este Cristina Corpodean, soția directorului Casei de Cultură a Studenților din Cluj, Silviu Corpodean. Singurul acționar la această firmă este SC KVB Economic SA, administrată de Stan Răzvan Zamfir, un fost consilier PD în cadrul Comisiei de Învățământ și apropiat al lui Liviu Negoiță.
Sulfina Barbu, împreună cu Silvian Ionescu (fostul șef al Gărzii de Mediu), au intrat în SC KVB Economic SA după ce au rămas fără funcții publice.
Înainte ca Sulfina Barbu și partenerul ei de afaceri să iasă din firmă, Agenția Națională de Integritate a derulat o anchetă legată de un contract cu OMV – Petrom, KVB Economic fiind suspectată de tranzacții ilegale.
În vara anului trecut, KVB Economic SRL Cluj a fost percheziționată de DNA, întrucât existau suspiciuni cu privire la licitațiile câștigate în întreaga țară, organizate pe fonduri europene.
Un alt proiect controversat, câștigat de KVB Economic SA, este cel de asistență tehnică, în valoare de 155 de milioane de lei, în cadrul programului Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor Solide în județul Bistrița-Năsăud.
Totuși, de fiecare dată când este întrebată de KVB Economic, Sulfina Barbu susține că nu mai are nicio legătură cu societatea din momentul intrării în Parlament.

Mircia Muntean – baronul penal

Autor

Dănilă Chirovici

14 noiembrie 2012

După cea mai umilitoare înfrângere din viața lui în fața dușmanului său de moarte, Mircea Moloț (președintele Consiliului Județean Hunedoara – n.r.), în vară, Mircia Muntean, cel care a fost primar al Devei din 1996 până în 2012, vrea cu orice preț să fie parlamentar. De data asta, din partea PDL, în vară voia să fie șef al CJ Hunedoara din partea UNPR, după ce-l dăduse afară cu scandal Mircea Moloț din PNL.
Nu a trecut de Comisia de Etică a Monicăi Macovei, iar de vină pentru asta era, după cum a declarat Mircia Muntean Ziarului de Investigații, presa manipulată. De Mircea Moloț, în opinia lui, întrucât este cunoscută obsesia fostului primar al Devei pentru şeful CJ.
”Presa este controlată în proporție de 80% în județul Hunedoara de acești titani ai politicii românești, de acești coloși, dar nu bine intenționați și nu au fost și nici nu vor fi vreodată. Din această cauză nu s-a ținut cont de realitate”, a declarat Muntean.

De la specializări ilegale la dosare cu iz penal
Conform CV-ului, Mircia Muntean s-a specializat în Ingineria managerială, absolvind Facultatea de Inginerie şi Managementul Agroturismului în anul 1999, la Universitatea Bioterra, era diplomelor ilegale.
Şi, cum un necaz nu vine niciodată singur, recent fostul primar al Devei a rămas şi fără epoleţii luaţi cu japca, el făcând parte dintre cele 835 de persoane înaintate în grad pe pile. Astfel, din colonel, Mircia Muntean a revenit la starea iniţială, de sublocotenent.
Nici la scandalurile cu iz penal nu stă foarte rău, activitatea sa în domeniu fiind demnă de un adevărat baron local. Astfel, la începutul anilor 2000, Muntean a fost acuzat că a prejudiciat statul cu 5,5 miliarde de lei vechi, în afacerea Condor SA, când au fost vândute mai multe terenuri şi imobile ilegal. De aici a pornit un proces, iar primarul a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara şi obligat să plătească patru miliarde de lei vechi despăgubiri. Muntean a făcut recurs, iar instanţa următoare, Curtea de Apel Alba Iulia, a anulat decizia şi l-a declarat nevinovat.

Incendiul de la groapa de gunoi, o altă ţeapă marca „Munteanu”
Un alt dosar în care Mircia Muntean se plimbă de la un tribunal la altul de aproape opt ani este cel în care este judecat pentru infracţiuni la regimul vamal. Dosarul, numit „trafic cu maşini de lux”, este cel care a înclinat balanţa către refuzul lui Macovei.
Un alt bâlci politic în care a fost implicat cel ce se vrea deputat de Deva a fost cel din august 2011, când groapa de gunoi a ars vreme de câteva zile, iar focul s-a întins pe două hectare de teren.
Conform unui raport recent al Curţii de conturi, la acea vreme, Mircia Muntean, din funcţia de primar al Devei, a cerut consilierilor locali 1.000.000 de lei pentru stingerea incendiului, bani pe care i-a şi primit.
Numai că Muntean „a uitat” să le spună consilierilor că operatorul de salubritate, conform unei clauze contractuale, are obligaţia de a-şi rezolva el problemele legate de incendii. Luat la întrebări de inspectori, Mircia a refuzat să dea vreo explicaţie.
În acelaşi raport, Curtea de Conturi mai arată că administrarea haldei de gunoi ţine de SC Salubritate SA, iar Primăria Deva nu a întrunit niciun temei legal pentru a efectua plăţile de stingere a incendiului.

Spioni francezi, cotonogiți de țăranii bulgari

Autor

Anamaria Nedelcoff

14 noiembrie 2012

Au vrut să sară cu parașuta deasupra României și la aterizare doreau să facă scufundări. Numai că au greșit locul de aterizare cu 40 de kilometri și pentru această greșeală au plătit scump, fiind cotonogiți de-a binelea de niște săteni care i-au luat drept hoți. Publicația franceză ”Le Point” precizează că cele cinci persoane, care s-au dat drept turiști în căutare de sporturi extreme, erau de fapt spioni ai serviciului francez DGSA, care au dat-o în bară în timpul antrenamentului.

”Situat la 179 km distanță de capitala Sofia, acest oraș (Pleven – n.r.) de 150.000 de locuitori a fost scena unui curios accident pentru cinci persoane care sunt prezentate ca fiind francezi. Surprinși pe timp de noapte și luați drept hoți, conform a cel puțin trei site-uri de informații bulgărești, francezii au fost atacați de sătenii înarmați, care au încercuit autoturismul de teren în care ei se aflau”, precizează ”Le Point”.

Incidentul a escaladat într-o încăierare generală, sătenii făcând uz de armele de foc. În timpul conflictului, doi dintre francezi au fost răniți la picioare, unul s-a ales cu nasul spart, iar ceilalți doi au luat-o la sănătoasa.

În autovehicul și-n apropierea acestuia, bulgarii au găsit calculatoare și o parașută ”tandem”, specială pentru a transporta doi oameni, precum și costume de neopren pentru scufundări, un aparat de fotografiat profesionist și alte elemente ”așezate curios”.

Răniții au fost duși la spital și au cerut să ia legătura cu ambasada Franței, după care au explicat că, de fapt, ei ar fi vrut să facă sporturi extreme și, conform programului, trebuiau să sară deasupra României, însă au aterizat, din greșeală, la 40 de km depărtare de punctul de întâlnire.

Ministrul de Interne bulgar, Tsvetan Tsvetanov, a precizat că cei cinci așa-ziși turiști s-au întors în Franța, după ce au primit asistență medicală corespunzătoare, adăugând că Parchetul este singura instituție care ar putea cere urmărirea penală a acestora.

”Știm că turiștii și alți sportivi extremi pot conduce expediții curioase, dar nu până în punctul de a sări noaptea deasupra României ca să facă scufundări! În plus, să aterizeze în Bulgaria… Potrivit informațiilor noastre, ar fi mai degrabă o misiune de antrenament a agenților din serviciul de acțiune al DGSE, numai că programul nu s-a derulat conform previziunilor”, precizează ”Le Point”.

Și, pentru că publicația franceză ”s-a inspirat” în redactarea materialului din cele scrise de trei bloggeri din Bulgaria, ministrul Apărării din Franța, Jean-Yves Le Drian, nu a dorit să răspundă. La rândul lui, șeful DGSE a precizat, înțepat, că nu comentează ce a apărut pe blogurile din Bulgaria.

Hunedorenii fac ping-pong cu 60 milioane de euro pentru gunoi

Autor

Anamaria Nedelcoff

13 noiembrie 2012

60 de milioane de euro a pierdut localitatea hunedoreană Petrila pentru că a respins un proiect ce prevedea construirea unui deponeu ecologic în zonă. Vestea proastă pentru locuitorii Văii Jiului este că, în viitorul apropiat, tariful pentru un metru cub de gunoi s-ar putea tripla. Astfel, o persoană fizică ar ajunge să plătească 13 lei/mc/lună, iar fiecare firmă ar putea scoate din casierie 110 lei/mc/lună.

În încercarea de a-i îndupleca pe petrileni să accepte amplasarea pe teritoriul administrativ al oraşului a unui deponeu ecologic, reprezentanții Consiliului Județean Hunedoara au promis, dar au și amenințat în același timp.
Au promis că petrilenii nu vor mai plăti gunoiul, iar drumul de centură, precum și cel care duce până la deponeu ar urma să fie asfaltate. Ba, mai mult, au promis și că vor ajuta Primăria Petrila să-și închidă actuala groapă de gunoi, suma necesară ridicându-se la un milion de euro. ”Groapa de gunoi de la Petrila trebuie închisă urgent și este nevoie de un milion de euro. Consilierii locali de acolo ar fi trebuit să se gândească, că noi le puteam închide groapa veche și le făceam și drumul, din banii de la județ. Nu este interesul nimănui de la județ, cum am auzit, pentru că nu noi facem licitațiile”, a declarat Tiberiu Balint, vicepreședintele Consiliului Județean (CJ) Hunedoara.
Un alt amplasament pentru construirea deponeului ecologic este Bârcea, aflată la peste 70 km depărtare de Petrila, dar Balint spune că Valea Jiului nu-și va permite să plătească transportul gunoiului pe o asemenea distanță. ”Bârcea, unde va fi construit un alt deponeu ecologic, este la 70 de kilometri de Petrila. Transportul până acolo va costa foarte mulți bani, iar tariful la gunoi va crește de două sau trei ori. Nu cred că Valea Jiului, ținând cont de situația economică în care se află, își permite acest lucru”, susține vicepreședintele CJ.
Și administratorul public al județului, Dan Stoian, a încercat să-i convingă pe petrileni despre necesitatea realizării unui asemenea proiect în localitatea lor. ”Gunoiul nu va putea fi adus sub nicio formă la Bârcea. Noi nu putem accepta un transport de peste 70 km, pentru că acele costuri vor fi imense, iar calculul pe cap de locuitor va fi foarte mare. Și dacă nu-l veți aduce la Bârcea, nu veți putea nici în Gorj și nici în Vâlcea, pentru că nimeni nu va accepta, costurile sunt foarte mari”, precizează Stoian.

Primarul dă din colț în colț

Deși inițial fusese de acord cu amplasarea deponeului pe raza Petrilei, în urma presiunilor la care a fost supus, primarul Ilie Păducel o dă cotită. Brusc, nu mai vrea să se pronunțe, din cauza ”umilinței” la care a fost supus, dar nu se poate abține să nu sublinieze că Petrila este, totuși, cel mai bun amplasament din județ pentru realizarea proiectului.
”S-au strâns peste 7.000 de semnături încă de anul trecut referitor la stoparea proiectului. Am primit și petiții de la oamenii din zonă, care se plângeau că este prea aproape de casele lor. Cei de la Consiliul Județean spun în continuare că la Petrila este singurul amplasament din județ care corespunde legislației europene în vigoare, dar nu mai vreau să mă pronunț, pentru că nu am mai fost de mult așa umilit”, spune Păducel.
De unde va avea bani pentru închiderea actualei gropi de gunoi? Nici el nu știe, dar speră că Divinitatea îi va oferi răspunsul. ”Da, ne trebuie un milion de euro. Este o sumă mare, nu știu de unde vom lua acești bani, dar sunt sigur că ne vom descurca, vom găsi pe undeva fondurile necesare. Dar vă spun, la cât am fost de umilit din cauza acestui proiect, cuvântul <deponeu> va dispărea din vocabularul meu pe veci”, se jură primarul.

Refuză banii, ”pentru că pute”

Consilierii locali din Petrila și-au justificat refuzul, motivând că, în mare parte, mirosul este cel care-i împiedică să accepte o investiție de 60 milioane de euro. Un alt motiv ar fi că vor ca în zonă să construiască un domeniu schiabil.
”Eu nu am fost niciodată de acord cu acest proiect. În primul rând, locația este la câteva sute de metri de casele oamenilor. Noi vrem să construim un domeniu schiabil, nu să transformăm Petrila în groapa de gunoi a județului! Turiștii nu pot veni într-o groapă de gunoi, iar eu am văzut un asemenea deponeu și nu miroase de-ți mută nasul, ci pute de-a dreptul pe o rază de mulți kilometri. Așa că să ne lase cei de la Consiliul Județean cu poveștile astea despre zâne și să nu ne mai bage proiecte pe gât”, a declarat Ioan Temneanu, consilier local din partea PC.
Despre importanța dezvoltării turismului vorbește și consilierul local PSD Gheorghe Bobar. ”Nu puteam fi de acord cu un asemenea proiect. Oamenilor nu li s-a explicat clar ce înseamnă asta, iar anul trecut noi am strâns 7.000 de semnături împotriva proiectului, nu înțeleg de ce odată la trei-patru luni se tot aduce în discuție. Noi vrem să dezvoltăm zona turistică, să transformăm Petrila în stațiune montană, cum sunt Straja, Parângul, Pasul Vâlcan. De ce să primim noi gunoiul județului?”, se întreabă social democratul.
În ședința de Consiliu Local în care s-a tranșat problema deponeului au fost și 30 de petrileni care și-au spus punctul de vedere. Astfel, mai marii CJ Hunedoara au fost acuzați de lipsă de transparență, la pachet cu primarul în funcție.
”Era esenţial să cunoaştem proiectul, să ştim ce conţine el. Mulţi dintre petrileni nu ştiu ce înseamnă deponeu. Preşedintele de la judeţ, Moloţ, să-şi ducă deponeul în Călan şi Hunedoara, nu să facă din Petrila groapa de gunoi a județului”, a declarat Benor Voicescu, unul dintre locuitorii oraşului prezenţi la şedinţă.
Un alt cetăţean, Lazăr Văduva, a precizat că el doreşte să se ţină cont de miile de semnături strânse anul trecut. ”Vrem să se ţină cont de cele 7.000 de semnături împotriva deponeului. Să se ţină referendum, să se sacrifice banii pentru Zilele Petrilei şi să facem referendum. Iar preşedintele Moloţ de ce nu este aici, la şedinţă? El ştie numai să vină să ceară voturi din Petrila”, a spus bărbatul.

Refuzuri cu repetiţie

Administrația județeană nu se află la primul refuz legat de realizarea unui deponeu ecologic. Același gen de conflicte au apărut și în alte zone, Călan și Boșorod, unde primarii au refuzat ca groapa de gunoi ecologică să fie amplasată pe raza localităților lor. Administrațiile locale menționate nu s-au arătat impresionate deloc de proiect și de avantajele acestuia, refuzând de fiecare dată. Mai mult, județul Hunedoara ar putea pierde cei 60 milioane de euro, întrucât și alţi locuitori își strâng rândurile pentru a se împotrivi.
Sute de persoane din satele Băcia, Bârcea Mare, Bârcea Mică, Tâmpa, Petreni și Sântandrei au semnat un memoriu către Ministerul Mediului, prin care arată că și ei sunt împotriva proiectului.
În memoriul respectiv se menţionează că ”distanța dintre deponeu și localitățile menționate este foarte mică, majoritatea oamenilor deținând terenuri agricole acolo; deponeul este prevăzut să depoziteze deșeurile rezultate de pe întreaga suprafață a județului Hunedoara, în consecință, volumul acestora va fi unul foarte mare și, ca atare, pericolul de poluare a mediului este maxim; distanța față de râurile Strei și Cerna și mai ales, de Canalurile Strei și Cerna este mică”, existând riscul ca apa acestora să fie infestată.
”Așa cum s-a scris și în memoriu, acest proiect va afecta starea de sănătate a oamenilor, a mediului înconjurător. Deși se vorbește încă din 2010 despre amplasarea deponeului la Bârcea Mare – Băcia și au fost depuse contestații care arată că acest lucru nu este posibil, Consiliul Județean are inițiativa de a construi deponeul în același loc. Mi se pare că totul este făcut ca o formă de dispreț față de legislația de mediu și față de instituțiile care au declarat că locația menționată nu este acceptabilă”, a declarat Voicu Sala, consilier local în comuna Băcia.
Cu toate acestea, într-o adresă trimisă Primăriei Băcia, președintele CJ Hunedoara, Mircea Ioan Moloț, dă asigurări că ”obiectivul va fi proiectat și construit astfel încât să corespundă tuturor normelor și normativelor europene de mediu, și să se asigure cel mai înalt grad de securitate, atât pentru personalul de operare, cât și pentru populația din vecinătate”.

Attila Korodi – barbat, laș și duplicitar

Autor

Dănilă Chirovici

8 noiembrie 2012

Attila Korodi, fost ministru a Mediului, vrea să obțină un mandat de parlamentar în județul Harghita. Reamintim cititorilor noștri că numirea lui Korodi la Mediu a fost una controversată, având în vedere că la data numirii lui, acesta era acționar în două firme, una dintre acestea specializată în proiecte pe mediu.
În prezent, Attila Korodi se află în plin proces cu firma canadiană Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), fostul ministru fiind acuzat că , în timpul primului mandat la Mediu din perioada 2007-2008, a suspendat procedura de evaluare a impactului exploatării aurului cu cianuri asupra mediului din Roșia Montană.
În luna mai a acestui an, reprezentanții mai multor organizații nonguvernamentale din județul Alba îl acuzau pe Korodi de ”lașitate și atitudine duplicitară”. Aceștia au și protestat în fața Ministerului Mediului, ca reacție la declarațiile legate de faptul că așteaptă un audit judiciar cu privire la eventuala oprire a analizei proiectului minier de la Roșia Montană.
”Noi, comunitatea din Roşia Montană, în aceste vremuri atât de tulburi din punct de vedere politic, venim la Bucureşti să sancţionăm comportamentul iresponsabil al anumitor politicieni români. Este iresponsabil comportamentul dlui fost ministru Attila Korodi, care preferă să îi arunce pe moţii din Roşia Montană într-o nouă perioadă de incertitudine, chiar agonie. Culmea, folosind aceleaşi replici de acum 4 ani, aceleaşi chichiţe juridice menite să întârzie crearea locurilor noastre de muncă. Interesele cetăţenilor români din toate comunităţile locale ar trebui să primeze, nu interesele ascunse ale celor care ştiu doar să blocheze şi să suspende. Interesul dumneavoastră nu este unul ministerial, să ne salvaţi de sărăcie, foamete şi şomaj. Interesul dumneavoastră nu este nici măcar protecţia mediului! Scopul dumneavoastră ne este clar: să ne distrugeţi psihic şi fizic, adâncind sărăcia, foametea şi şomajul din Apuseni. Pentru toate motivele de mai sus, 95% dintre roşieni – români, unguri, romi, indiferent de etnie – nu îl pot ierta pe Attila Korodi pentru laşitate şi atitudine duplicitară de care a dat dovadă în ultimele zile din scurtul său mandat de ministru”, scriau reprezentanții ONG-urilor, supărați pe Korodi.
Democrat liberalul preciza și el, pe blogul personal, legat de numirea lui Korodi la mediu, că UDMR l-a ales ca soluție pentru ca maghiarii să blocheze orice soluție până la alegeri.
”Faptul că decizia în cazul Roșia Montană trenează de aproape un deceniu și jumătate a decredibilizat autoritățile și a descurajat actori economici importanți să se angajeze pe piața românească în proiecte similare.
Numirea lui Attila Korodi e, în acest sens, un risc. Noul ministru al mediului e în proces cu compania care a propus proiectul de exploatare de la Roșia Montană. A fost dat în judecată tocmai pentru că, într-un mandat anterior, tot ca ministru al mediului, a suspendat procedura de evaluare a impactului exploatării asupra mediului. N-ar fi fost rău ca el însuși să anunțe public acest lucru, imediat după numire, precizând astfel care sunt limitele conflictului de interese. Ca ministru, el va fi obligat să dea un răspuns unui investitor potențial cu care se află în proces, nu ca particular, ci ca fost ministru!
Oare de ce s-a legat la cap UDMR? Să fie vorba despre dorința ca, și în această privință, maghiarii să blocheze orice soluție până la alegeri? Așa cum au făcut și cu revizuirea Constituției, și cu reforma administrativă, și cu reforma sistemului de sănătate?”, se întreabă Cristian Preda.

Banii surzilor, afacere de milioane pentru Grecu

Autor

Dănilă Chirovici

4 noiembrie 2012

La data de 9 noiembrie 1919 a luat fiinţă, sub patronajul Majestăţii Sale Regina Maria, Societatea Amicală a Surdomuţilor din România. Printre membrii fondatori s-au numărat Alexandru Clarnet, primul preşedinte, prinţul Henry, Vasile Dimitrie-Leonida, Ioan Pantazi, Constantin Ghica. În perioada comunistă a fost, bineînţeles, desfiinţată, considerându-se că în România nimeni nu are probleme şi că, aşa cum nu existau copii orfani, nici surzii nu reprezentau o categorie aparte. În anul 1995 a fost reînfiinţată sub denumirea de Asociaţia Naţională a Surzilor din România, care este afiliată la Federaţia Mondială a Surzilor (WFD) şi la Uniunea Europeană a Surzilor (EUD). La ora actuală ea numără 31.000 de membri împărţiţi în 30 de filiale şi şapte sucursale. Deşi în societatea de azi, zice-se, persoanele cu dizabilităţi sunt tratate cu deferenţa de cuviinţă, pe surzi nu-i aude nimeni. Nu numai că au probleme extraordinar de mari în momentul în care îşi caută un loc de muncă, dar nu sunt reprezentaţi cumsecade în instanţe sau la Poliţie, ca să nu mai pomenim despre cabinete notariale sau medicale. Şi asta în ciuda faptului că Asociaţia Naţională a Surzilor beneficiază de o infrastructură, aşa cum am arătat, bine pusă la punct şi de fonduri substanţiale care provin nu numai de la bugetul de stat.

Surzii sunt, practic, şi muţi, din cauză că nu îşi pot auzi vocea. Unii dintre ei pot articula, cât-de-cât, cuvinte, dar asta numai în urma unor tratamente costisitoare. Însă, în general, scot nişte sunete care extrem de greu pot fi înţelese de către un om normal. Surzii nu pot auzi ştirile şi unii dintre cei care s-au născut cu un astfel de handicap au deficienţe şi cu cititul. De aceea în toate ţările cu care România are parteneriatul euro-atlantic există un buletin de ştiri la televiziunea publică în limbaj mimico-gestual. Şi TVR are unul, numai că nu este la o oră de maximă audinţă ci aruncat, undeva, târziu în noapte.
În România sunt 60 de interpreţi mimico-gestuali. Numărul lor a crescut ca Făt-Frumos, peste noapte, câţi alţii-ntr-un an. Pentru că în 2008 erau numai trei. Nimic de zis, foarte bine că s-a-ntâmplat aşa! Că există încă oameni care să se dedice unei astfel de activităţi, fiindcă, în cazul interpreţilor, beneficiile materiale sunt ca şi inexistente. Pentru ca să devii un comunicator pentru surzi trebuie să faci nişte cursuri autorizate şi să dai examen la Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH).
Dar asta se întâmplă abia din 2008!!! Până atunci erau nişte persoane care ştiau limbajul mimico-gestual, învăţat, aşa, care cum a apucat, şi care se puneau la dispoziţia autorităţilor şi a persoanelor cu acest handicap. Ceva-ceva s-a recuperat dintr-o stare de indolenţă şi nepăsare care a durat până acu’ patru ani. Dar chiar şi în ziua de azi situaţia surzilor este una nemeritat de grea. 60 de interpreţi la 31.000 de hipoacuzici… ce să mai zici… În afară de asta, e uşor de imaginat că în instanţă, de exemplu, ambele părţi, inclusiv judecătorul, trebuie să se bazeze exclusiv pe faptul că interpretul traduce exact. Încă o dată, la 31.000 de surzi există 60 de interpreţi autorizaţi.

Între Codul Penal şi Legea 448

Noul Cod de Procedură Penală prevede că în cazul în care o persoană este capabilă să scrie şi să citească nu mai are nevoie de interpret dacă nu poate să audă. Lăsând deoparte scenariul unei proceduri îngrozitor de greoaie şi extrem de birocratice, prevederea din noul Cod Penal este în contradicţie cu legea 448, care, la articolul 68, spune că instituţiile publice trebuie să asigure interpret. Mai trebuie specificat ceva: limbajul mimico-gestual diferă de la o ţară la alta, adică trebuie să ştii româna prin semne, dacă eşti american, pentru că altminteri nu te înţelegi cu nea Ion.
Cert este că persoanele care au acest handicap auditiv în România, în număr de 31.000, sunt lăsate de izbelişte nu numai de o legislaţie indiferentă ci şi de cei care, plătiţi fiind cu bani frumoşi, ar trebui să le reprezinte interesele. Parlamentari, guvernanţi, toţi la un loc şi deasupra lor Asociaţia Naţională a Surzilor din România. Al cărei preşedinte este, din anul 2003 (!), Mihai Grecu. Un personaj extrem de controversat. Este acuzat de faptul că e distant şi „înfumurat” în relaţia cu membrii ANSR. Că nu poate fi găsit, decât cu foarte mult noroc, la serviciu. Dincolo de aspectele astea, poate subiective, rămâne realitatea faptului că pe seama surzilor şi a limbajului mimico-gestual se fac bani frumoşi

Bani de care n-a auzit nimeni

Membrii Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România trebuie să cotizeze cu câte 100 de lei anual. La 31.000 de contribuabili se adună ceva bani.
La care se adaugă subvenţiile de la bugetul de stat. Mihai Grecu a descentralizat filialele ANSR, dar le impune o cotizaţie de 20% din sumele încasate de la cei care au calitatea de membru al Asociaţiei. Ceea ce seamănă cu un fel de bir luat pentru faptul că eşti surd. Însă, chiar dacă nu este aşa, această decizie încalcă articolul 7 alineatul 5 al statutului ANSR care stipulează că fiecare persoană este ”liberă” să-şi aducă, sau nu, contribuţia la îndeplinirea obiectivelor propuse de organizaţie.
Carevasăzică nici vorbă despre obligaţia pe care o au la ora actuală persoanele hipoacuzice din România care sunt membre ale ANSR. Avantajele de care beneficiază pentru cotizaţia de 100 de lei sunt incerte, având în vedere faptul că interpreţi, practic, nu au, iar despre aparate auditive, teoretic, n-ar putea fi vorba atâta vreme cât Asociaţia este a SURZILOR !!!!
Dar chiar şi dacă s-ar pune problema asta, a dispozitivelor de amplificare a sunetelor, ele beneficiază de un regim preferenţial la vânzare şi nu sunt schimbate ca tricourile. Mihai Grecu, însă, se dă, continuu, într-o maşină de la ANSR. Tot el, împreună cu preşedintele ANSR Cluj, Gelu Bogdan, şi cu soţia acestuia, Rodica Bogdan, au înfiinţat Asociaţia Naţională a Interpreţilor în Limbaj Mimico-Gestual. Care a intrat într-un proiect cu Universitatea Babeş Bolyai.
Atestatele pe care le eliberează sunt sub semnul întrebării, şi în urma proiectului cu UBB au rezultat nişte bani din care s-au mai găsit „doar” 20.000 de lei, care ar reprezenta o parte din onorariul lui Mihai Grecu. Mai departe, pe repede înainte: la data de 20 martie 2010 la Cluj a avut loc un protest la care au participat 100 (o sută!!!) de surzi care au încercat să-şi exprime opoziţia faţă de Gelu Bogdan, partenerul de afaceri al lui Mihai Grecu. S-a lăsat cu ieşit pe balcon şi primit delegaţii. Un protest de o asemenea amploare, care are nevoie de un translator, greu de imaginat! Având în vedere că cel care interpreta limbajul mimico-gestual era acreditat de către asociaţia lui Mihai Grecu şi Gelu Bogdan nu se poate porni decât de la prezumpţia de bună-credinţă.
În consecinţă, fără a pune la socoteală subvenţiile de la stat şi accesarea fondurilor europene plus sponsorizările, ANSR este o „afacere” de trei milioane de lei. Cu ce se aleg din asta surzii? Cu tăcerea mormântală cu care îi întâmpină şi autorităţile şi societatea şi cei care ar trebui să le apere interesele.

Grecu se apără

Să „stai de vorbă” cu un surd este o experienţă care te marchează. Prezenţa interpretului în limbaj mimico-gestual devine atât de importantă încât te face să te simţi mic, neputincios, inutil. Vocea ta nu există în urechile interlocutorului, e egală cu zero! Statutul ANSR prevede că preşedintele Asociaţiei trebuie să sufere de acelaşi handicap, însă ceilalţi angajaţi pot să provină din rândul persoanelor care aud. Preşedintele ANSR, Mihai Grecu, spune că subvenţiile pe care le acordă statul Asociaţiei Naţionale a Surzilor nu sunt suficiente. Că filialele acesteia sunt descentralizate şi că li s-a impus un plan de colectare a cotizaţiilor, pentru că trebuie întreţinut un aparat birocratic. Că a aplicat ordonaţa 26 de descentralizare a filialelor dar că filialele trebuie sprijinite „de la centru”. Că actuala criză economică a afectat şi ANSR şi că s-a făcut tot posibilul să se evite un impact major asupra membrilor şi a angajaţilor. Că toate acuzaţiile care i se aduc sunt nefondate. În fine, că un om care nici măcar nu poate să vorbească la telefon nu are de ce să stea toată ziua la birou.

Parcările-autobază ale lui Sorin Oprescu

Autor

Adrian Bărbulescu

4 noiembrie 2012

Nu mai este un secret pentru nimeni că Bucureştii au un deficit enorm de locuri de parcare pentru autoturismele locuitorilor. Rezultatul nepăsării autorităţilor locale, care în 20 de ani au construit o singură parcare subterană, cea de la Universitate. În ultimii ani, primăriile de sector au încercat să mai remedieze problema, amenajând spaţii de parcare printre blocuri şi pe marginea marilor bulevarde. Multe dintre acestea au fost însă ocupate de camioane, microbuze, autocare, rulote sau chiar puncte de lucru ale unor firme. Toate acestea se întâmplă cu complicitatea Primăriei Capitalei, care, deşi are bază legală pentru a a readuce situaţia la normal, se face că plouă.

Şi aşa puţine pentru câte autoturisme sunt în oraş, parcările bucureştene de pe marginea bulevardelor şi-au pierdut destinaţia iniţială, trasformându-se în adevărate autobaze, unde sunt garate camioane, dube, microbuze sau chiar autocare.
Ba sunt chiar cazuri în care unele firme şi-au făcut puncte de lucru în rulotele parcate, neregulamentar, evident, în aceste locuri. În majoritatea cazurilor de acest fel, autorităţile invocă lacunele legislative, spunând că au mâinile legate la spate, neputând acţiona în niciun fel. Ei bine, de această dată lucrurile stau cu totul altfel. Baza legală există, însă Primăria Municipiului Bucureşti, condusă de Sorin Oprescu, refuză s-o aplice, iar camioanele stau bine-mersi în parcările care ar trebui ocupate de autoturisme. Ba, mai mult, camionagiii respectivi pot fi suspectaţi şi de concurenţă neloială cu firmele de transport care plătesc chirie pentru gararea vehiculelor pe care le operează.

Punct de lucru pe domeniul public

Spuneam că bază legală există. Ei bine, iată ce se stipulează la articolul 1 al Hotărârii nr. 216 din 30 august 2006 a Consilului General al Municipiului Bucureşti: „Pentru asigurarea fluenţei şi siguranţei traficului rutier şi pietonal, în scopul creşterii numărului de locuri de parcare pentru autoturisme şi a gradului de confort al cetăţenilor, se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t. pe drumurile publice şi terenurile aparţinând domeniului public sau privat ale municipiului Bucureşti”. Mai clar de atât nu se poate. Şi totuşi, nimeni nu pare să-şi amintească de prevederile respectivei hotărâri, care mai stabileşte o interdicţie: „Se interzice comercializarea de produse sau servicii direct din aceste vehicule”.
Nici această prevedere nu este respectată. Şi nu mă refer aici la negoţul sezonier, cum ar fi vândutul verzei pentru murat direct din camionul parcat lângă piaţă. Sunt situaţii în care unele firme şi-au statornicit în parcările de pe domeniul public puncte de lucru în adevăratul sens al cuvântului. Un singur exemplu: în parcarea de pe marginea bulevardului Nicolae Grigorescu, între intersecţia cu Liviu Rebreanu şi cea cu Baba Novac, de ani buni funcţionează bine-mersi, într-o rulotă, un punct de lucru al unei firme de tractări auto.
Dar ce sancţiuni ar trebui să se aplice şi cine ar trebui să vegheze la respectarea legii, din moment ce ea există? Ne lămureşte tot textul hotărârii menţionate: „Încălcarea prevederilor art. 1 alin.1 şi alin.3 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei. Pentru abateri repetate se poate aplica şi măsura ridicării vehiculului. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin.1 se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, personalul Poliţiei Comunitare şi împuterniciţi ai Primarului General, conform competenţelor ce le revin, potrivit legii”.

Poliţia arată spre ograda Primăriei

Ceva amenzi s-au mai dat, susţin cei de la Poliţia Rutieră, însă nu se ştie dacă cei în cauză le-au şi plătit. În răspunsul trimis la solicitarea Jurnalului de Investigaţii, oficialii Poliţiei Rutiere arată că sunt la curent cu situaţia, însă nu pot face mare lucru pentru remedierea ei: „Din verificările efectuate, s-a constatat că utilizatorii ce deţin autovehicule de peste 3,5 tone (societăţi comerciale sau persoane fizice) nu au posibilitatea practică de a parca vehiculele în spaţii special amenajate care să asigure şi protecţia bunurilor. De regulă, aceste vehicule de tonaj mărit sunt staţionate în zonele unde se află sediile operatorilor de transport sau domiciliile şoferilor”. Pe lângă casa omului, pentru ca să nu se mai deplaseze şoferul până la autobază.
De ridicat autovehicule, nici vorbă, iar Poliţia arată cu degetul către Primărie: „Această prevedere nu poate fi pusă în aplicare deoarece autorităţile publice locale nu dispun de mijloace tehnice destinate acestui scop”. În consecinţă, mingea este în ograda Primăriei Capitalei, care, pe lângă faptul că nu a reuşit să se doteze cu utilaje care să permită ridicarea sau tractarea vehiculelor de mare tonaj parcate alandala, nu a respectat nici o altă prevedere a Hotărârii de Consiliu din 2006. Este vorba de articolul 2 al actului normativ, care prevede că „parcarea autovehiculelor cu o greutate mai mare de 3,5 t este permisă numai în autobaze sau în locuri special destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare sau marcaje avizate de către Comisia Tehnică de circulaţie a Municipiului Bucureşti”. Şi aceste locuri special amenajate lipsesc cu desăvârşire, aşa cum se poate constata dând o tură prin oraş, situaţie confirmată, cum am văzut mai devreme, şi de oficialii Poliţiei Rutiere.

Alina Roman se spală pe mâini

Contactată telefonic de noi, Alina Roman, directorul general al Administraţiei Străzilor, instituţie subordonată Consiliului General al Municipiului Bucureşti, şi-a arătat iniţial întreaga disponibilitate de a ne lămuri cum stau lucrurile. Apoi, în răspunsul scris pe care ni l-a furnizat, s-a spălat pe mâini, aruncând pisica în ograda Poliţiei Rutiere: „Administraţia Străzilor Bucureşti nu are atribuţii de sancţionare a cetăţenilor care circulă pe drumurile publice cu autovehicule care depăşesc masa total maxim admisă pe drumurile din Capitală. De asemenea, ASB nu îi poate sancţiona pe şoferii bucureşteni care parchează în locuri nepermise, aceste atribuţii revenind Poliţiei”.
Întrebată câte sancţiuni a aplicat instituţia sa pentru nerespectarea HCGMB 216/2006, doamna Roman a susţinunt încă o dată, în răspunsul trimis redacţiei noastre, că Poliţia Rutieră este singura care poate acest lucru. Greşit! Domnia sa dă dovadă de o crasă necunoaştere a textului actului normativ la care face referire, adoptat de însuşi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, instituţie căreia îi este subordonată.
Aşa cum am arătat anterior, în textul hotărârii scrie negru pe alb (sau pe galben, dacă luăm în calcul versiunea on-line, prezentă pe site-ul www.pmb.ro) că atribuţii în acest sens au şi personalul Poliţiei Comunitare, dar şi împuterniciţi ai primarului general.

P.S. Deşi am trimis, încă din data de 4 septembrie, o solicitare către Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti, în care ceream lămuriri legate de această problemă, până la închiderea ediţiei reprezentanţii acesteia nu au binevoit să ne răspundă.

Concurenţă neloială

Dincolo de disconfortul indus bucureştenilor, parcările unor camioane pe domeniul public, fără a plăti niciun fel de taxe, ridică şi o problemă de concurenţă neloială, fiind puse în inferioritate firmele corecte, care-şi ţin vehiculele la autobază, fie ea proprie sau închiriată. „Eu am cheltuieli de 50 de euro pe lună cu parcarea fiecărui autotren, fie că el stă garat sau este în cursă. Este rolul autorităţii locale să rezolve această problemă”, a declarat pentru Jurnal de Investigaţii Ion Lixandru, patronul companiei Romtrailer şi vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR). El a adăugat că, prin licenţiere, orice vehicul este obligat să aibă un loc de garare. Ce ne facem însă cu cei care nu şi-au licenţiat camioanele şi fac transporturi la negru? Dragoş Anastasiu, proprietarul Eurolines România, una dintre cele mai mari societăţi de transport auto de persoane, nu se plânge de concurenţă neloială, dar subliniază faptul că este vorba de o lipsă acută de cultură antreprenorială. „Dacă asta au înţeles ei (cei care-şi parcheză camioanele şi autocarele pe domeniul public – n.red.) că trebuie să facă după 23 de ani de capitalism… E o lipsă a oraşului, nu a mea”, ne-a declarat el.

Baronii de Tulcea scârțâie la avere

Autor

Dănilă Chirovici

24 octombrie 2012

Anişoara şi Ricu Radu pot fi uşor asimilaţi definiţiei de “baroni locali”. Ei formează una dintre cele mai influente familii din judeţul Tulcea. O familie care deţine trei funcţii publice cu greutate – consilier local, consilier judeţean şi director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Tulcea. Ambii sunt vizaţi de o investigaţie a Agenţiei Naţionale de Integritate pentru numeroase neconcordanţe în declaraţiile de avere. Despre cei doi s-au interesat şi procurorii anticorupţie, după ce familia a concesionat fără licitaţie un teren de la Primăria Tulcea. Anişoara şi Ricu Radu sunt părinţii cunoscutei vedete TV Alina Radu, asistentă în cadrul mai multor show-uri de televiziune, devenită celebră după ce şi-a operat labiile.

Ea este consilier judeţean din partea Partidului Democrat-Liberal. Este şi preşedinte-director general al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS) Tulcea. Înainte de a fi numită la CJAS, Anişoara Radu a condus, pentru o perioadă scurtă de timp, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea. El este “doar” consilier local, din partea aceluiaşi partid. Împreună formează una dintre cele mai influente familii la nivel local. Şi în partid, Anişoara Radu este mai bine cotată decât soţul său. Femeia este vicepreşedinte al Biroului Permanent Judeţean al PDL Tulcea, secretar executiv în Biroul Permanent Naţional al Femeilor PDL şi preşedinte al Biroului Colegial Deputaţial PDL nr. 3 Tulcea. Luna trecută, Anişoara Radu a fost aleasă şi preşedinte al organizaţiei judeţene de femei PDL Tulcea. Ricu Radu este unul din cei 10 vicepreşedinţi ai Biroului Permanent Municipal PDL Tulcea.

Funcţiile politice şi administrative au adus familiei Radu nu numai satisfacţii profesionale, dar mai ales materiale. Afacerile le merg din plin, iar cei doi soţi au pierdut şirul proprietăţilor şi firmelor pe care le deţin. Aşa se face că în declaraţiile de avere ale Anişoarei şi Ricu Radu apar mai multe neconcordanţe. Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat şi verifică averea familiei Radu.

“Jonglerii” cu firmele familiei

Anişoara şi Ricu Radu deţin nu mai puţin de cinci firme, cu obiecte de activitate diverse, de la construcţii şi fabricarea de mobilă, până la activităţi auxiliare intermedierilor financiare.

Anişoara Radu s-a retras din funcţia de administrator al Easy Credit la 10 ianuarie 2010, cedând funcţia soţului său. Cu toate acestea, în declaraţia de interese completată cu şase luni înainte de această modificare, în iunie 2009, consilierul judeţean a omis să treacă funcţia de administrator al Easy Credit. Anişoara Radu a menţionat în declaraţie că este asociat al acestei firme cu 50% din părţile sociale şi branch manager, adică director de filială. Această funcţie este însă cu totul altceva decât cea de administrator.

La data de 8 august 2008, Anişoara Radu a înfiinţat firma Office Credit SRL, având ca obiect de activitate activităţile auxiliare intermedierilor financiare. În declaraţiile de avere şi de interese din 16 octombrie 2008, Anişoara Radu nu a menţionat calitatea de unic asociat şi administrator al Office Credit SRL.

Narcisa Center SRL, o altă firmă a soţilor Anişoara şi Ricu Radu, nu a apărut niciodată în declaraţiile celor doi consilieri PDL. Înfiinţată în 2006, Narcisa Center a fuzionat, în 2009, cu o altă societate a familiei.

“Radu Ricu şi Radu Anişoara, în calitate de asociaţi în baza Adunării Generale, cu unanimitate de voturi au hotărât: fuziunea prin absorţie de către SC Narcisa Mob Design SRL, în calitate de societate absorbantă, a SC Narcisa Center SRL, în calitate de societate absorbită”, se arată în Monitorul Oficial nr. 177/04.06.2009.

“Amnezia” consilierului local

Consilierul local PDL Ricu Radu a omis şi el să treacă în declaraţiile de avere şi de interese toate firmele familiei. Deşi la 10 ianuarie 2010 el a devenit administrator al Easy Credit SRL, în declaraţia de interese din 3 noiembrie 2010 Radu nu a menţionat această funcţie. Nu este însă singura omisiune. În aceeaşi declaraţie, Ricu Radu a ascuns că este administrator al SC Narcisa Mob Design SRL şi asociat al firmei de construcţii Izo Construct SRL. Nici firmele Office Credit SRL şi Narcisa Center SRL nu au apărut vreodată în declaraţiile de interese şi de avere ale consilierului local.

În declaraţiile de avere depuse de soţii Radu apar şi alte neconcordanţe, care dau de lucru inspectorilor ANI. În 2006, Anişoara şi Ricu Radu au achiziţionat două terenuri agricole în Cataloi şi Somova în suprafaţă totală de 2,3 hectare. Dacă şefa CJAS Tulcea a declarat proprietăţile, soţul său a omis acest lucru. În declaraţia de avere din 10 aprilie 2008 a consilierului local nu apare niciun teren.

Nici în privinţa locuinţelor deţinute cei doi soţi nu cad de acord. În declaraţia de avere din 2009, consilierul judeţean PDL Anişoara Radu a menţionat trei apartamente şi o casă. Soţul său a consemnat în declaraţia de avere din 2008 o casă de vacanţă, una de locuit şi un singur apartament. De asemenea, în cele două declaraţii diferă anii de dobândire a proprietăţilor şi adresele. În declaraţiile de avere din 2009 domneşte aceeaşi confuzie. Anişoara Radu a menţionat trei apartamente şi o casă, iar soţul său două case şi un apartament, cu alte suprafeţe, adrese şi ani de dobândire. În 2010, şefa CJAS Tulcea a trecut la avere o casă şi două apartamente, în timp ce Ricu Radu, două case şi un apartament.

Economiile nevestei

O altă neconcordanţă o reprezintă numărul şi valoarea conturilor din bănci. Anişoara Radu a trecut în declaraţia de avere, din 2010, două conturi deschise la Volksbank, în valoare de 40.000 de euro, respectiv 100.000 de lei.

Ricu Radu nu ştia nimic de economiile nevestei din moment ce a menţionat doar un cont de 26.000 de euro, la aceeaşi bancă. În 2009, apar alte nepotriviri: Ricu Radu a declarat un cont (190.000 de lei), iar Anişoara Radu două conturi (70.000 de lei şi 45.000 de euro). Nici în privinţa datoriilor cei doi nu cad de acord: consilierul local susţine că are doar un credit în valoare de 45.000 de euro, iar soţia sa a declarat în plus un credit de 100.000 de euro.

În ultima declaraţie de avere depusă de Anişoara Radu pe 5 noiembrie 2010, nu mai apare un teren agricol, care nu a fost trecut nici la bunuri vândute. În schimb, în declaraţia de avere a soţului său cele două terenuri se numără printre proprietăţile familiei. Preşedinta CJAS Tulcea şi soţul său nu au putut fi contactaţi pentru a-şi susţine punctul de vedere. După ce a amânat discuţia, pe motiv că este ocupată, Anişoara Radu nu a mai răspuns la telefon.

A votat pentru propria concesiune

Influenţa politică în administraţia locală s-a tradus în beneficii materiale pentru familia de consilieri PDL. Încălcarea flagrantă a legii nu a fost o problemă nici pentru Ricu şi Anişoara Radu şi nici pentru Consiliul Local Tulcea.

La 5 august 2010, în şedinţa ordinară a Consiliului Local Tulcea, a fost adoptată hotărârea cu nr. 199, privind concesionarea, prin încredinţare directă, a unui teren în suprafaţă de 2.525 de metri pătraţi, din domeniul privat al municipiului, situat pe strada Barajului nr. 4, Tulcea. Beneficiara acestei concesiuni a fost firma Narcisa Mob Design SRL, patronată de familia Radu. Concesiunea s-a făcut pe o perioadă de 25 de ani, consilierul local urmând să plătească doar 14.000 de lei/an. În flagrantă contradicţie cu legea, consilierul Ricu Radu a participat la şedinţă şi a votat în favoarea concesionării terenului către firma sa, potrivit surselor DNA.
Conform Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, consilierii locali care au interese personale în problema supusă dezbaterii nu pot participa la deliberarea şi adoptarea hotărârilor. Mai mult, actul normativ prevede că aleşii locali sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, ceea ce Ricu Radu nu a făcut, conform procesului-verbal de şedinţă. Culmea, potrivit celor care au asistat la şedinţă, la dezbaterea hotărârii în care avea interes direct, consilierul a cerut chiar lămuriri asupra posibilelor intervenţii ale operatorului de apă al municipiului pe terenul în cauză.

Celebritate tristă

Dacă Anişoara şi Ricu Radu şi-au dobândit notorietatea la nivel local, de fiica lor, Alina Radu, a auzit întreaga ţară. Tânăra nu a dat prea multe motive de mândrie părinţilor săi. După ce a renunţat la postul de director al firmei de mobilă deţinută de familia sa, Narcisa Mob Design SRL, Alina Radu a luat calea Bucureştiului, în căutarea afirmării. În urma unor castinguri în care a contat doar mărimea bustului şi cunoaşterea vocalelor elementare, Alina a fost aleasă asistentă în cadrul mai multor show-uri la televiziuni, printre care Kanal D şi Antena 2.

Ea a devenit celebră după ce presa a relatat că şi-a făcut labioplastie (operaţie de micşorare a labiilor). Tânăra a negat vehement această informaţie, care nu i-a bucurat deloc pe părinţi şi cunoscuţii familiei din Tulcea. Cert este că, în urma dezvăluirilor din presă, Curtea de Conturi a declanşat un control la Casă de Asigurări de Sănătate Tulcea, al cărui preşedinte este mama Alinei, Anişoara Radu. Inspectorii Curţii de Conturi suspectează că o parte din banii pentru operatia de labioplastie a Alinei Radu ar fi fost decontată de CJAS Tulcea.

Remorcajul maritim, o afacere de 100 milioane de euro căpuşată de statul român

Autor

Dănilă Chirovici

24 octombrie 2012

Până la momentul în care va încăpea pe mâinile unei societăţi private de management, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa trage, cu acordul tacit al Ministerului Transporturilor, un ultim „tun” pe spatele firmelor private. Noul contract cadru privind activitatea de remorcaj în porturile maritime, aplicat de la 1 august anul curent, nu face altceva decât să mute milioanele de euro din conturile operatorilor din remorcaj în buzunarul statului.

Serviciu de siguranţă. Aşa este catalogată activitatea de remorcaj a navelor în porturile maritime. Pentru că se supune reglementărilor internaţionale, acest serviciu este aproape obligatoriu pentru orice vas care intră sau iese din port.
Până la jumătatea acestui an, în porturile maritime activau trei companii de remorcaj: Coremar SA, fosta companie de stat de dinainte de 1989 şi două societăţi cu răspundere limitată, Canal Service şi Black Sea Service. Prima dintre acestea deţine 16 remorchere de diferite mărimi şi puteri, a doua are nouă remorchere iar ultima şapte. Încasările prestatorilor serviciilor de remorcaj se cifrează la peste 200.000 de euro în fiecare zi numai în portul Constanţa, fără să luăm în calcul manevrele din porturile Mangalia, Midia şi Agigea.
Dacă ne raportăm o medie de zece nave care întră zilnic în portul Constanţa şi tot atâtea care ies şi calculăm un cost de 2.000 – 2.500 de euro pentru fiecare manevră de remorcaj, afacerea se ridică, numai în acest port, la peste 75 milioane de euro anual. La această sumă se adaugă alte câteva zeci de milioane euro reprezentând contravaloarea serviciului de remorcaj în celelate porturi maritime, astfel că întreaga afacere urcă spre 100 milioane de euro.
Pe 1 august 2012, CNAPMC a anunţat în mod public faptul că „pentru efectuarea serviciului de remorcaj nave maritime a fost încheiat un contract cu SC Logistic Remo Services SRL”. Pe lângă societatea nou-născută în remorcajul portuar (SC Logistic Remo Services SRL a fost înfiinţată anul trecut pe 16 decembrie şi are un capital social de 3.000 de lei), CNAPMC a venit şi cun nou contract-cadru în remorcaj, care le- a „mazilit” din capul locului pe cele trei companii de remorcaj existente.

N-ai 17 remorchere? Nu lucrezi în port

Conducerea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa susţine că noile criterii minime impuse firmelor care vor să încheie contracte cu administraţia portului nu fac decât să crească gradul de siguranţă al portului.
„Considerăm că am reuşit să facem ceea ce se impunea, desfăşurarea serviciilor de siguranţă într-un cadrul legal”, a precizat Decebal Şerban, directorul general al CNAPMC. Interesant este că una din clauzele speciale impuse prin noul contract face referire la deţinerea unui număr minim de remorchere, în speţă 17, de diferite puteri, specificaţie pe care nici una dintre companiile deja existente pe piaţă nu le poate îndeplini. Şi mai interesant este faptul că „pragul” de 17 remorchere a fost stabilit cu fix un remorcher mai mult decât numărul de nave de acest tip deţinut de cea mai mare firmă din domeniu, Coremar, care, aşa cum am menţionat mai sus, are 16 remorchere.
Mai mult decât atât, cele 17 remorchere, reprezentând standardul minim, nu trebuie musai să fie proprietatea operatorului, ci pot fi închiriate sau utilizate în leasing. Importante este să fie 17. Directorul general al administraţiei porturilor a menţionat că există nemulţumiri din partea companiilor din Portul Constanţa privind noul contract, însă el nu are nici un interes personal în toată această afacere. „Interesul meu este legea. Legea impune siguranţă”, a spus directorul general al CNAPMC.

Banii trec întâi pe la administraţie

Potrivit noului contract cadru, administraţia portului se ocupă din această vară „personal”, dacă putem spune aşa, de gestionarea şi încasarea sumelor pentru remorcaj.
Astfel, bonurile de remorcaj, facturile şi contravaloarea serviciilor în domeniu nu mai sunt contabilizate la companiile operatoare ca până acum, ci direct la CNAPMC, urmând ca, după încasarea de către compania deţinută de stat a contravalorii prestaţiilor de la terţi, aceasta să plătească la rândul său banii către compania de remorcaj, minus o cotă parte, respectiv 0,004 euro/unităţi tonaj brut navă maritimă remorcată.
De asemenea, „plata facturii emisă de către Operator (n.r. compania de remorcaj) va fi efectuată de către CN APM până la data de 20 a lunii în curs numai dacă s-a operat încasarea sumelor de la agent/armator, în caz contrar se vor efectua plăţi parţiale pe măsura încasării sumelor de la agent/armator până la data de 20 a lunii următoare. Dacă agentul/armatorul nu efectuază plata prestaţiilor de remorcaj, CN APM nu va fi ţinută răspunzătoare faţă de Operator pentru neplata, plata parţială sau refuzul la plata prestaţiilor de remorcaj”, se stipulează în noul contract.
Altfel spus, administraţia portului nu răspunde cu nimic în cazul unui diferend între părţi, însă îşi ia cota parte din afacere. Potrivit unor surse neoficale din cadrul CNAPMC, operatorii de remorcaj pot plăti până la 15% din contravaloarea facturii de remorcaj emise pentru o navă către administraţia portului. Ar mai fi de menţionat că acest contract a fost încheiat pentru o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă cinci ani, cu acordul părţilor.
O altă prevedere contractuală face referire la faptul că societăţile care asigură remorcajul sunt obligate să investească minimum 10% din venituri pentru retehnologizarea navelor. De asemenea, CNAPMC a stabilit clar că operatorul sau operatorii au dreptul „neexclusiv de a efectua serviciul de siguranţă-remorcaj de manevră nave maritime în porturile Constanţa, Midia şi Mangalia”, respectiv oricând poate veni altcineva, cel puţin din punct de vedere teoretic, să încheie contracte de remorcaj. De altfel, conducerea administraţiei portului şi-a arătat în mod public disponibilitatea de a semna şi alte contracte de remorcaj cu oricine îndeplineşte criteriile impuse, însă, cel puţin până în prezent, nu s-a arătat nici un doritor.

Aceeaşi Mărie cu altă pălărie

Sub paravanul siguranţei portuare, invocate de conducerea CNAPMC, se mai ascunde o şmecherie.
SC Logistic Remo Services SRL, noul prestator de servicii de remorcaj din porturile maritime, este în realitate o asiociere între cele trei companii care acţionau în port, Coremar SA, Canal Service şi Black Sea Service. Potrivit unor surse neoficiale, cele trei funcţionează şi îşi împart profitul după un algoritm simplu: la începutul lunii acţionează o companie, la jumătatea luni alta, iar ultima desfăşoară activităţi de remorcaj la sfrârşitul lunii.
Aşadar, în realitate nu este vorba de nici un nou operator şi cu atât mai puţin de remorchere noi. Practic, în porturile maritime activează aceleaşi firme, cu aceleaşi nave, situaţie în care siguranţa portului nu a avut de suferit, dar nici nu a crescut. Singura utilitate, dacă putem să îi spunem aşa, adusă de noul contract este faptul că, prin obligativitatea depunerii la CNAPMC a bonurilor de remorcaj, operatorii acestui serviciu nu mai pot „ciupi” la o manevră de remorcaj, respectiv să asiste gratis o barjă sau o altă navă de dimensiuni mici, ca „bonus” pentru o comandă mai mare. Bonurile de remorcaj pot fi imediat confruntate cu baza de date VTMIS (sistemul integrat de management al traficului maritim operat de căpitănie) şi astfel se pot depista manevrele efectuate, dar care nu au fost înregistrate în bonurile de remorcaj.

Încă un dosar de înșelăciune pe numele lui Boldea

Autor

Anamaria Nedelcoff

22 octombrie 2012

Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) îl cercetează pe fostul deputat Mihail Boldea, într-un nou dosar de înșelăciune. În același dosar este cercetat și fratele deputatului, Valentin Boldea, care este acuzat că ar fi cauzat un prejudiciu de 450.000 de euro, înșelând trei ministere: Mediu, Educație și Sănătate.
Miercuri dimineață au fost efectuate șapte percheziții domiciliare la locuințele celor doi, precum și la sediul Direcției de Sănătate Publică din municipiul Galați.
Ofițerii DIICOT arată că Mihail și Valentin Boldea au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat si învinuiţii Mircea Bivol, George Hristu, Andrei Mădălin Petrea şi Eugen Roșu, în scopul obţinerii de beneficii financiare substanţiale prin creşterea artificială a cheltuielilor aferente unor achiziţii publice şi prin eludarea plăţii taxelor şi impozitelor aferente bugetului de stat.

Astfel, membrii grupării au utilizat 8 societăţi comerciale, înregistrând operaţiuni comerciale fictive cu diverse mărfuri, cu societăţi aflate în lichidare sau firme tip ”fantomă”, fapt ce a avut drept consecinţa directa diminuarea cuantumului taxelor datorate bugetului de stat .

În sarcina învinuiţilor se mai reţine că au indus şi menţinut în eroare instituţii de stat – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Mediului și Pădurilor și Ministerul Sănătații – cu ocazia încheierii unor contracte având ca obiect reabilitarea unor obiective de interes public de pe raza municipiului Galați (unități de învățământ și unități spitaliceşti), prin modificarea unilaterală a cuantumului cheltuielilor aferente achiziţiilor de materiale și a contravalorii prestaţiilor efectuate, inclusiv prin utilizarea unor documente contabile false emise de către societăți controlate direct sau indirect de către membrii grupării.

Învinuiţii au facturat lucrări şi prestări de servicii la preţuri supraevaluate şi au utilizat în mod ilegal sumele de bani, fără a respecta obligaţiile care le reveneau privind obţinerea şi folosirea acestor fonduri.

Prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională este estimat la suma de 450.000 de Euro.

La sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Galaţi urmează a fi audiaţi învinuiţii, față de care, raportat la probatoriul administrat, se vor dispune măsurile legale.

1...1.3841.3851.386...1.398 Pagina 1.385 din 1.398

Ziarul de Investigații

Alin Trășculescu – candidatul șpăgar

Fosilele urşilor de cavernă, vedete fără voie pe Ebay

Sulfina Barbu, între scandalurile fondurilor și firmele apropiaților

Mircia Muntean – baronul penal

Spioni francezi, cotonogiți de țăranii bulgari

Hunedorenii fac ping-pong cu 60 milioane de euro pentru gunoi

Attila Korodi – barbat, laș și duplicitar

Banii surzilor, afacere de milioane pentru Grecu

Parcările-autobază ale lui Sorin Oprescu

Baronii de Tulcea scârțâie la avere

Remorcajul maritim, o afacere de 100 milioane de euro căpuşată de statul român

Încă un dosar de înșelăciune pe numele lui Boldea

Rămâi conectat

Ultimul articol

Donald Trump declară că este de acord să suspende bombardamentele împotriva Iranului

Trei membri AUR, trimiși în judecată pentru un viol din tabăra de vară a...

Mircea Lucescu s-a stins din viață