Cinci
electricieni au murit sâmbătă în urma unei explozii care a avut loc în
subteranul exploatării miniere Uricani. Cei cinci ortaci, printre care
se afla şi şeful lor de echipă, efectuau o revizie la un transformator
de la Orizontul 300, Blocul IV N, tabloul de distribuţie TD 3C, iar în
jurul orei 14:40, după ce au anunţat că şi-au terminat treaba, au fost
spulberaţi de explozia declanşată de o scurgere de metan.Victimele sunt
Cosmin Calotă – inginer şef, 36 de ani; Marian Cucu – electrician, şef
de echipă, 41 de ani; Ioan Nădrag – electrician, 36 de ani; Iulian Stoi –
electrician, 36 de ani şi Cornel Hici Borc – electrician, 36 de ani. În
urma accidentului, patru copii, dintre care trei minori, au rămas
orfani.
Electricienii, găsiţi morţi la şapte ore după producerea exploziei
Deşi accidentul a avut loc în jurul orei 14:00, familiile ortacilor
şi zecile de oameni adunaţi la poarta unităţii miniere au aflat de
decesul celor cinci electricieni şapte ore mai târziu, întrucât
salvatorii minieri au fost nevoiţi să asigure perimetrul pentru a coborî
în siguranţă.
Primul care a anunţat moartea ortacilor a fost primarul oraşului
Uricani, Dănuţ Buhăescu. „Anunţ cu mare părere de rău că salvatorii au
ajuns la ei, dar i-au găsit pe toţi morţi, nu mai aveau ce să le facă.
Situaţia este foarte neagră, operaţiunea de aducere la suprafaţă a lor
este foarte grea. Spun asta fiindcă salvatorii trebuie să le caute
organele, mâinile, picioarele, să-i împacheteze şi să-i aducă la
suprafaţă. Este o zi neagră pentru Uricani, iar familiile victimelor
sunt de-a dreptul distruse”, a declarat, vizibil afectat, Dănuţ
Buhăescu.
Povestea de la mina Petrila, din urmă cu doi ani, când au fost
surprinşi de explozie şi salvatorii minieri, era să se repete sâmbătă
seara la Uricani, când o a doua explozie a zguduit măruntaiele
exploatării miniere.
La 22.50 a avut loc o replică a primei explozii, în timp ce
salvatorii minieri încă se aflau în subteran, însă aceştia nu au fost
răniţi de suflul deflagraţiei, deoarece se aflau deja în rampa puţului.
Totuşi, un singur salvator minier s-a accidentat uşor în timpul
operaţiunii de salvare, când s-a zgâriat într-un cui.
O comisie va cerceta cauzele producerii exploziei
Constantin Jujan, directorul general al Companiei Naţionale a Huilei,
a precizat că o comisie va cerceta cauzele care au dus la producerea
accidentului de muncă.
„În jurul orei 21.15, echipele de salvare au intrat în zona afectată
de incident, iar cele cinci persoane accidentate nu mai erau în viaţă în
subteran. Cea mai grea operaţiune este cea de evacuare a victimelor.
Încă nu se ştie cauza care a dus la producerea acestui eveniment, iar o
comisie, Parchetul şi ITM-ul vor cerceta cauzele care au dus la
producerea acestui incident. Până la cercetarea cauzelor şi expertizarea
echipamentului nu se permite accesul în zonă. Familiile vor beneficia
de compensaţii băneşti, iar aparţinătorii familiei, conform contractului
colectiv de muncă, pot fi angajaţi în cadrul Companiei Naţionale a
Huilei. Având în vedere elementele care au fost descoperite, semnele
conduc spre producerea unei explozii”, a declarat Constantin Jujan.
Totodată, la mina Uricani este prezent şi Augustin Lazăr, procurorul
adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care
coordonează ancheta.
„O echipă specializată pentru cercetarea accidentelor de muncă din
subteran s-a deplasat la mina Uricani, unde efectuează cercetarea
evenimentului care a avut loc în după amiaza zilei de astăzi (sâmbătă, 5
februarie – n.r.). Echipa este alcătuită din ofiţeri de poliţie
judiciară, inspectori de protecţie a muncii, coordonaţi de procurori
criminalişti, care sunt specializaţi în acest domeniu. Urmează să se
efectueze cercetări la faţa locului, identificarea victimelor,
verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate în momentul în care
s-a produs evenimentul şi urmează să se stabilească de către inspectorii
de protecţie a muncii cauzele tehnice ale producerii evenimentului.
Există o versiune care este cea mai probabilă, în sensul că s-a produs o
deflagraţie de gaz metan, produsă de un arc electric”, a declarat
Augustin Lazăr.
Compensaţii pentru familiile victimelor
Ioan Botiş, ministrul Muncii, prezent la Uricani, a precizat că în
perioada următoare vor fi acordate compensaţii băneşti şi ajutoare pe
termen mediu şi lung pentru fiecare familie în parte, în funcţie de
nevoile acestora.
„În Guvern vom prezenta două formule. Va fi un pachet de urgenţă,
prin care vom susţine familiile afectate, iar al doilea pachet va fi pe
termen lung, individualizat pentru fiecare familie în parte. Intenţionăm
să sprijinim copiii în procesul de învăţământ şi-i vom susţine prin
formare profesională şi prientare spre un loc de muncă pe cei care au
nevoie. Fiecare familie va fi tratată separat, în sensul în care vom
identifica nevoile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi
lung”, a explicat Ioan Botiş.
Referitor la zvonurile conform cărora mina Uricani s-ar afla pe lista
unităţilor miniere ce urmează a fi închise, ministrul Economiei, Ion
Ariton, a menţionat că va sprijini în continuare activitatea minieră şi
că o decizie se va lua joi, la Bucureşti, în ceea ce priveşte
restructurarea sectorului minier din Valea Jiului.
„Nu s-a luat nicio decizie cu privire la închiderea unor anumite mine
din Valea Jiului. Noi nu dorim ca acest sector să dispară, ci dorim să
sprijinim mineritul”, a precizat Ariton.
Minerit ca în urmă cu 20 de ani
Totuşi, minerii acuză şi la ora actuală că evenimentul de la Petrila
nu i-a sesnibilizat sub nicio formă pe factorii care s-ar putea implica
în dezvoltarea sectorului minier, având în vedere că şi acum sunt
nevoiţi să lucreze cu echipamente vechi de peste 20 de ani.
„Nu sunt condiţii şi nici nu vor fi, pentru că nu-i interesează. Ăia
de la Bucureşti vor numai să închidă minele sau să fure bani, nu-i
interesează că minerul de rând nu are cu ce să lucreze, că nu are o
lopată ca lumea, că se târâie pe burtă ca să ajungă la locul de muncă.
Încălţămintea pe care o avem e frumoasă doar în poze, salopetele la fel.
Ne îmbolnăvim şi dacă nu murim în accidente, murim în primii ani după
ce ieşim la pensie, din cauza bolilor profesionale”, a declarat Florin
Ghenea, unul dintre mineri.
„Nu avem piese de schimb, facem unele lucrări legate pur şi simplu cu
sârmă, că nu sunt simple şuruburi, piuliţe, suntem vai de capul nostru.
Nu avem de nici unele, dar au pretenţia să dăm cărbune. În alte mine,
din alte ţări, se lucrează mecanizat, nu cum lucrăm noi, ca măgarii, cot
la cot cu şobolanii”, spune şi Radu Florea, miner.
Vineri, 4 februarie, ministrul Turismului şi Dezvoltării
Regionale, Elena Udrea, a inaugurat telegondola de 7 milioane de euro,
care face legătura între localitatea Vulcan şi staţiunea Pasul Vâlcan.
Deşi a dat răspunsuri ca la carte legate de pensii, de minerit, de
viitorul tinerilor din Valea Jiului, deşi a fost oprită şi îmbrăţişată
de vulcănenii care au felicitat-o pentru investiţia din Vulcan,
ghinionul s-a ţinut scai după Elena Udrea şi telegondola s-a defectat
pentru 40 de minute.
Valea Jiului şi speranţa
La inaugurare au fost prezente sute de persoane, în marea lor
majoritate tineri, nerăbdători să facă un drum cu telegondola gratis.
Totuşi, au fost şi pensionari care i-au reproşat Elenei Udrea tăierea
pensiilor, iar ministrul le-a explicat că de luna aceasta pensiile se
vor mări, chiar şi retroactiv pentru luna ianuarie.
După sfinţirea telegondolei, înainte de îmbarcare, Elena Udrea a
explicat că „Valea Jiului are nevoie de speranţă”, având în vedere
situaţia grea în care se află din cauza viitoarelor restructurări din
minerit.
„Valea Jiului are nevoie de speranţă. De 20 de ani nimeni nu a mai
pus în practică aici un proiect care să vă dea o şansă dumneavoastră,
locuitorilor din Valea Jiului. Minele într-adevăr s-au mai închis,
oamenii au rămas fără locuri de muncă, în timp ce tinerii aleg să plece
pentru că aici nu au ce face, nu au un viitor. De aceea gândim că o
prioritate a ministerului pe care îl conduc este Valea Jiului. Avem
investiţiile ăn turism şi nu este doar aceasta de la Vulcan, ci mai avem
proiectul de la Lupeni şi Straja. În 2011 continuăm să unim proiectul
cu cel de la Straja, ca să dăm o şansă celor care vor să facă investiţii
în turism. Investiţiile în turism aduc locuri de muncă, creează o
alternativă pentru dumneavoastră, aduc aici vizitatori care vor cheltui,
care îşi vor petrece vacanţele aici şi banii vor rămâne în comunitatea
dumneavoastră”, a declarat ministrul Elena Udrea, după care a apăsat
butonul de pornire a telegondolei.
Zeci de turişti blocaţi în gondole
La coborâre, deşi ministrul Turismului s-a arătat foarte încântată de
ceea ce a găsit în Pasul Vâlcan, problemele au apărut la coborâre, când
zeci de turişti au rămas blocaţi timp de 40 de minute în gondole,
întrucât s-a defectat unul dintre senzorii de mişcare, întregul program
trebuind resetat.
Primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, a precizat că defecţiunea
s-a datorat oamenilor care s-au îmbulzit în gondole, nerespectând
indicaţiile.
„O gondolă suportă de la 6 la 8 oameni. Ori ei au urcat şi câte 10, chiar şi câte 12 şi normal că s-a blocat, dacă ei s-au bulucit în ele şi nu au mai aşteptat”, a fost Ile de părere.
„Fiind gratuit şi prima zi, foarte multă lume a venit cu telegondola
şi au urcat în cabine mai mulţi decât permit condiţiile tehnice.
Uitaţi-vă ce e aici, buluc în jurul lor şi s-a dereglat un senzor, din
câte am înţeles eu de la specialişti. S-a comunicat cu ceu rămaşi pe
traseu dar, cel puţin din experienţa celorlalte staţiuni unde sunt
telecabine, cei care sunt obişnuiţi să meargă ştiu că se mai întâmplă să
stea. Astfel de situaţii vor fi tot timpul, important este ca
specialiştii de aici să fie pregătiţi pentru a interveni foarte repede”,
a explicat şi ministrul Elena Udrea.
Udrea, supărată foc pe presa mogulilor
Totuşi, ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale a fost din nou
ţinta jurnaliştilor, lucru ce a supărat-o foarte tare, invitându-i pe
blogul personal pe mogulii Vântu şi Voiculescu să vorbească despre
telegondolă cu vulcănenii.
„Văzând cu ochii mei mulţumirea şi bucuria oamenilor, mi-e foarte greu să înţeleg cum această adevărată sărbătoare – la care a participat mare parte din populaţia din Vulcan, dar şi oaspeţi din Petroşani, Petrila si alte localităţi ale Văii Jiului – s-a transformat pe ecranele Realităţii şi Antenei 3 într-o adunare rece, formală, tensionată, în care aş fi fost apostrofată şi admonestată de participanţi.
Lucrurile au fost tocmai pe dos: cei certaţi de mulţime au fost chiar
membrii echipelor de filmare de la cele două televiziuni, care, joi
seara, când telegondola nu fusese încă inaugurată, s-au dat de ceasul
morţii să demonstreze că proiectul Vulcan este unul neviabil, una dintre
“extravaganţele” Elenei Udrea. Oamenii le-au cerut reporterilor să nu
mai mintă, să spună adevărul, iritaţi de emisiunile în care li s-a
explicat, de la Bucureşti, că ei n-au nevoie de telegondolă şi de
turism. Am intervenit în discuţie şi i-am scuzat, explicând celor
prezenţi că ei nu au nicio vină pentru ce se transmite în studiourile Realităţiisau ale Antenei 3.
Soluţia
propusă de localnici a fost simplă şi de mare bun simţ: să vină la
Vulcan cei doi moguli, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, şi le vor
explica ei ce mult înseamnă dezvoltarea turismului într-o zonă moartă
din punct de vedere economic după închiderea minelor.
Am văzut azi cum albul devine negru, la ordin, atunci când e vorba de
Elena Udrea. Ştiu că, orice aş face, pentru mulţi dintre realizatorii
şi invitaţii de la Antena 3 şi Realitatea este doar rău. Bine ar fi, probabil, doar dacă m-aş retrage din politică şi m-aş specializa în mânuirea cratiţei.
Dar ştiu, şi martori îmi sunt cel puţin 1.000 de oameni din Vulcan,
Petrila sau Petroşani, copii, tineri, adulţi sau bătrâni, că am asistat
la cea mai mare explozie de bucurie de când sunt eu om politic. Am auzit
urale din suflet, aplauze pe bune, am văzut o mare de oameni fericiţi
şi mulţumiţi. I-am văzut năpustindu-se să parcurgă primul drum cu
telegondola”, a scris Elena Udrea pe blogul personal
Attila Dezsi a vorbit cu reporterul „Ziarului de
Investigaţii” despre o parte dintre problemele cu care se confruntă
primul prefect de etnie maghiară din judeţul Hunedoara, pornind de la
prejudecăţile legate de vârsta şi originea sa până la faptul că turismul
hunedorean – ce ar fi trebuit să înflorească în urmă cu mai bine de
zece ani – se confruntă cu mari lipsuri din cauza lipsei infrastructurii
necesare. El a mai recunoscut că Prefectura are posibilităţi limitate
pentru a rezolva problemele din minerit, care şi acum, la aproape 15 ani
de la primele disponibilizări, mineritul încă se mai face cu oameni
pontaţi fictiv şi cu aparatură de proastă calitate.
Rep: Care sunt obiectivele pe care nu le-aţi putut ponta la capitolul “realizările prefectului” şi care ar fi cauzele?
Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele pe care nu
le-am îndeplinit, a căror îndeplinire nu a ţinut neapărat de mine este
continuarea lucrărilor la drumul naţional 66A care leagă Valea Jiului de
Herculane. Din păcate, pentru acest obiectiv nu am avut finanţare în
anul 2010. Un alt obiectiv pe care nu l-am putut îndeplini a fost că în
anul 2010 nu am reuşit aducerea unor investitori importanţi. Dar avem
speranţa că, odată cu începerea lucrărilor la autostrada Deva-Orăştie
vor începe şi astfel se vor crea mai multe locuri de muncă. Deci să
sperăm că începând cu 2011 şi acest obiectiv va fi îndeplinit. O altă
problemă semnalată este că cei care au lucrat până acum la drumul către
Herculane nu au fost angajaţi din zonă, acesta este unul dintre
obiectivele pe care aş vrea să le ridic. Sper ca împreună cu primarii să
ajungem la faptul ca în zonele în care vor fi lucrări la infrastructura
rutieră să lucreze mai mult oameni ai locului.
Priorităţile sunt turismul alpin şi cel istoric
Rep: Încă de la primele disponibilizări în minerit, la
sfârşitul anilor 90, se tot vorbeşte despre dezvoltarea turismului în
Hunedoara, judeţ al cărui potenţial turistic este recunoscut în afara
ţării. Avem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea lui, sau nu avem
oameni capabili? Se poate spune că avem infrastructură, oare ideea de
turism înseamna contruirea haotică a unor cabane unde evaziunea fiscală
este la ea acasă? Pe când există şanse ca turismul hunedorean să poata
fi comparat cu cel al Elveţiei sau Austriei?
Attila Dezsi: Unul dintre obiectivele majore ale
viitorului în judeţul Hunedoara este construcţia autostrăzii care va
lega judeţul de graniţa ţării către est. Eu cred că este un prim început
şi e un început chiar foarte bun că de fapt prima mare investiţie
într-o autostradă se realizează în judeţul Hunedoara. Simplul fapt al
construcţiei autostrăzii nu va aduce în mod spectaculos şi o creştere a
numărului de turişti, dacă nu avem infrastructura turistică. Cred că
finalul proiectului din staţiunea montană Parâng va crea condiţiile
civilizate de turism alpin la nivel european. De asemenea, partea
turistică unde autorităţile locale nu s-au concentrat este turismul
monahal şi cel istoric. De aceea unul dintre proiectele pe care le-am
îmbrăţişat şi pe care în decembrie le vom înainta la Guvernul României
este proiectul cetăţilor dacice din judeţul Hunedoara. Este un proiect
la nivel naţional şi chiar european, întrucât vestigiile arheologice din
judeţul nostru nu se regăsesc în Europa. Unul dintre exemplele negative
din punct de vedere al infrastructurii turistice, cel puţin e vorba de
peisajul arhitectural construit este staţiunea Straja. Eu sper că în
perioada imediat următoare edilii să înţeleagă că dacă îşi doresc un
turism la nivel cel puţin european trebuie să se gândească la o
reaşezare urbanistică a staţiunii Straja.
Rep: Mineritul este în moarte clinică. Se vorbeşte despre
marile sindicate că ar primi sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de
la conducerea colosului falimentar CNH SA, pentru a fi de acord cu
măsurile lor, de complexe mecanizate de milioane de euro dispărute sub
cărbune, în numai câteva zile, de stâlpi hidraulici scoşi la suprafaţă,
revopsiţi şi reintroduşi în subteran ca noi şi încă altele. Ce poate
face prefectul judeţului Hunedoara pentru a împiedica aceste
practici, la fel de reale ca pe vremea când lucraţi la mina Lupeni?
Attila Dezsi: Din păcate, Compania Naţională a
Huilei nu este în subordinea Instituţiei Prefectului. Noi am încercat să
ajutăm CNH în cazurile legate de concediile medicale care erau prea
multe şi prin Direcţia de Sănătate Publică am acţionat în vederea
reducerii acestora în primă fază. În legătură cu investiţiile din
minerit, organele de specialitate ale statului trebuie să se
autosesizeze sau să fie sesizate şi în acest caz se va crea lumina
necesară referitoare la aceste investiţii. Din păcate, toate aceste
probleme trebuie sesizate în mod oficial organelor de control sau cel
puţin Ministerului Economiei şi Comerţului, minister în subordinea
căruia se află CNH Petroşani.
Buba este la primarul de Lupeni
Rep: Sunt cunoscute relatiile încordate dintre dvs., Mircea
Moloţ, preşedintele CJ, precum şi cu primarul Lupeniului, Cornel
Resmeriţă, cu care sunteţi în conflict deschis. Cum credeţi totuşi că
veţi reuşi o colaborare cu ei, în condiţiile în care orice acţiune de
ambele părţi alimentează conflictul?
Attila Dezsi: Eu nu am legături încordate, personal,
cu nici unul dintre aceşti oameni. Am o colaborare destul de bună, cred
eu, cu preşedintele Consiliului Judeţean, în sensul în care proiectele
de anvergură la nivel judeţean sunt sprijinite şi de către mine. Dar în
legătură cu primarul municipiului Lupeni, pot să vă spun că nu am avut
conflicte personale, am avut conflicte pe marginea aplicării actelor
normative în vigoare, acte normative care de multe ori sunt înţelese
greşit în opinia mea şi se adevereşte şi de cele mai multe ori prin
acţiunile pe care le-am întreprins şi care în Consiliul Local Lupeni
sunt de multe ori aplicate în mod distorsionat. Obiecţiunile pe care le
avem sunt de cele mai multe ori cele legate de legalitate şi cred că cei
din consiliul local trebuie să se alinieze la acele prevederi legale,
astfel riscând chiar să răspundă în mod direct pentru hotărârile pe care
le iau. Primarul Lupeniului nu este din păcate singurul din judeţul
Hunedoara cu care am aceste neînţelegeri însă în mod special Lupeniul a
demonstrat încă o dată că majoritatea pe care PSD-ul o are în consiliul
local este înţeleasă greşit, în sensul în care nu înseamnnă că pot să
hotărască şi în mod ilegal.
Rep: Au falimentat marile societăţi ale judeţului, precum SC
Poduri şi Drumuri SA, Apa Serv şi urmează Compania de Turism, toate
înfiinţate sub aripa Consiliului Judeţean. A cui este vina în aceste
falimentări, care credeţi că este scopul lor şi cât îşi va mai permite
bugetul CJ să dea bani pe proiecte falimentare?
Attila Dezsi: Cred că în cazul falimentării
societăţii de drumuri şi poduri, auditul judeţean trebuie să-şi spună
cuvântul, fiindcă este o societate aflată în subordinea Consiliului
Judeţean şi bineînţeles consilierii judeţeni mai trebuie să se implice
în această problemă. Compania Judeţeană de Turism nu am auzit să aibă
această problemă, ci din contră, programele pe care le promovează sunt
de bun augur, eu am fost de două ori la acţiunile promovate de compania
de turism, acţiuni care au avut succes. Problema acestor societăţi din
subordinea Consiliului Judeţean este legată hotărârile, luate de CJ ori
de consiliul de administraţie al acestor societăţi, privind
oportunitatea cheltuirii unor fonduri. Problema este că auditul CJ
trebuie să vadă cum au fost cheltuite aceste sume şi să prezinte
rapoarte de activitate consilierilor judeţeni.
Indiferenţa conducerii Academiei Române a transformat Palatul „Conachi”, de 50 milioane euro, în salon pentru nunţi
Palatul de la Ţigăneşti al poetului Costache Conachi, un
monument istoric situat la câţiva km de Tecuci, a ajuns motel 2 stele şi
„salon de nunţi” după ce a devenit „no man’s land” – proprietatea
nimănui.
Deşi „Conacul” şi parcul din jurul său valorează peste 50 milioane euro,
proprietarul de drept, Academia Română, refuză, în mod straniu, să îl
revendice, iar fostul proprietar cu acte, Dunasi SA Galaţi, societatea
hotelieră a combinatului Sidex Galaţi, a intrat în lichidare judiciară.
Pentru moment, administratorul este firma lichidatoare, Insolvexpert
SPRL Galaţi.
Monumentul istoric
Conacul de la Ţigăneşti, situat în comuna gălăţeană Munteni, este de
fapt un palat în stil neoclasic, o clădire impozantă, cu trei nivele, înconjurată
de un parc generos, ce avea 70 ha. I se spune „conac”, pentru că asta
era denumirea tradiţională în Moldova pentru casele boiereşti de la
ţară, unde locuia familia ce stăpânea moşia. E înscris în Lista
monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148. Poarta triumfală de la
intrarea în curtea conacului, construită în stil neogotic, e compusă din
trei corpuri, corpul central având intrarea monumentală în forma de arc
ogival, iar deasupra o terasă străjuită de creneluri. Acest “arc de
triumf” e înscris în lista monumentelor istorice sub codul
GL-II-m-B-03123.
Parfumul unor vremi de mult apuse
Dincolo de paragina care macină o clădire neîngrijită de câteva
decenii, palatul e o valoare a Patrimoniului Cultural Naţional, aici
fiind scrise pagini importante din istoria şi cultura naţională. La
Conacul de la Tigăneşti s-a născut pe 14 octombrie 1777 şi şi-a trăit
aproape întreaga viaţă Costache Conachi, ispravnic, logofăt, dar, mai
presus de aceste titluri nobiliare, cel care e considerat precursorul
poeziei moderne româneşti. În „Istoria Literaturii Române”, George
Călinescu rezervă 7 pagini operei sale. La Conac, poetul şi-a transpus
în versuri dragostea pentru Zulnia, Smaranda Negri şi tot aici a avut
loc şi căsătoria lor. După moartea tatălui său, Costache Conachi a
vândut casele din Iaşi şi a cumpărat mai multe moşii din preajma
Tecuciului, ajungând proprietarul unui domeniu de 21.000 de fălci de
pământ (30.000 ha), ce se întindea în trei judeţe, Tecuci, Covurlui şi
Putna. Conachi era unionist, fiul Smarandei dintr-o căsătorie
anterioară, Costache Negri, la fel, aşa că cele două domenii, Conacul de
la Tigăneşti şi Conacul de la Mânjina al lui Costache Negri au găzduit
întâlnirile de taină ale unioniştilor, conduşi de Cuza, Kogălniceanu şi
Alecsandri. Pe 17 august 1828, la Conacul de la Tigăneşti s-a născut
Cocuţa, fiica lui Costache Conachi şi Smarandei Negri, care în 1846 s-a
căsătorit cu Nicolae Vogoride, caimacam al Moldovei. Cocuţa a amenajat
parcul din jurul Conacului, ce se întindea pe 70 ha. Căsătoria Cocuţei
cu antiunionistul Vogoride nu avea cum să dureze prea mult, pentru că
“turcescul ginere” şi-a cam dat arama pe faţă. El visa să ajungă
domnitor al Moldovei şi chiar şi-a amenajat la Conac o Sală a Tronului,
dar Cocuţa nu putea împărtăşi iniţiativele antiunioniste ale soţului şi
după câţiva ani a rupt căsătoria cu Vogoride, iertându-l pentru că i-a
risipt o mare parte din avere, dar nu şi pentru trădarea idealului
Unirii Principatelor: “Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai
decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea,
dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit
să fie şi a dumitale”. Cocuţa s-a recăsătorit în Italia, cu principele
Emanoil Rupsoli, devenind principesă de Rupsoli. Dar şi-a găsit odihna
veşnică sub lespedea Bisericii de la Tigăneşti.
O avere donată Academiei Române
După
moartea Cocuţei, domeniul de la Ţigăneşti a fost moştenit de unul din
fii din prima căsătorie, Emanoil Vogoride, care în 1888 a vândut Conacul
şi moşia de la Tigăneşti lui Tache Athanasiu, mare proprietar de
terenuri şi prefect PNL al judeţului Tecuci între anii 1878-1898. Prin
testamentul din 27 decembrie 1897, Athanasiu a lăsat Academiei Române
“Conacul” cu cele 70 ha de parc şi moşiile de la Tigăneşti şi Călmăţui,
800 ha de pădure şi 350 ha de arabil. După moartea sa, moştenitorii au
atacat testamentul în justiţie, dar fără succes şi de la 1900 Academia
Română a devenit proprietara Conacului şi a celor două moşii. Conform
dorinţei testamentare a lui Tache Athanasiu, Academia a înfiinţat la
Conacul de la Ţigăneşti “Şcoala de Agricultură a Academiei”. În 1912,
Academia a investit, construind cele două aripi laterale ale palatului
şi modificând faţada în stil neoclasic. Clădirea a fost afectată de
cutremurul din 1940, dar a fost reparată de Academie în 1942.
“Bun al întregului popor”
După venirea comuniştilor la putere, soarta Conacului nu putea rămâne
în afara penibilei “istorii”. Terenurile i-au fost confiscate Academiei
Române în baza Deciziei nr 1486/02.11.1948 a
Consiliului de Miniştri a RPR, ce avea la bază Decretul 198/13.08.1948,
prin care au fost naţionalizate şi trecute în folosinţa unor ministere
şi instituţii publice imobilele şi terenurile care au aparţinut
Academiei Române, Academiei de Ştiinţe şi Academiei de Medicină. La
anexa II, “Bunuri rurale, agricole şi silvice”, la pct 7 este trecută
proprietatea de la Ţigăneşti, formată din 351 ha de suprafaţe agricole
şi 799 ha de pădure. În 1952, “Şcoala de Agricultură a Academiei” a fost
trecută la Ministerul Agriculturii, iar din 1967 devine “Centrul Şcolar
Agricol”, transformat mai târziu în “Liceul Agricol Tecuci”. Liceul a
primit un nou sediu în Tecuci, iar Conacul de la Tigăneşti a devenit,
pentru câţiva ani, sediu al IAS Tecuci.
“Cuibuşor de nebunii” al activiştilor PCR
În 1974, Constantin Dăscălescu, pe atunci primsecretar PCR de Galaţi a
pus ochii pe palat, care era locul ideal nu pentru un sediu IAS, ci
pentru de “sindrofii tovărăşeşti”, ba chiar şi “cuibuşor de nebunii”
erotice. Judeţeana PCR nu îl putea lua la Gospodăria de Partid, pentru
că bătea la ochi, aşa că palatul de la Tigăneşti e trecut în
proprietatea Combinatului Siderurgic Galaţi. Hârtiile s-au făcut mai
târziu. Prin ordinul 75/AS/21.041981, combinatul a preluat palatul la
valoarea de inventar de 2.171.220 lei, cu o suprafaţă construită de
12.900 mp, 25.000 mp de parc şi 8.600 mp de terenuri sportive. Restul
parcului, până la 70 ha, a devenit proprietatea IAS Tecuci. Sub
camuflajul de “Casă de odihnă pentru siderurgişti”. Ţigăneştiul a
devenit marea atracţie a şefilor comunişti. În curtea palatului au
construit o piscină şi terenuri de tenis. De 2-3 ori pe an, erau aduşi
siderurgişti, costumaţi “sportiv”, cu treninguri şi tenişi, ca să fie
filmaţi pentru “Telejurnal”, la casa de odihnă. În rest, Conacul era
locul în care activiştii obişnuiau să tragă câte o băută tovărăşească
sau să comită vreo escapadă amoroasă cu vreo “tovarăşă” din “rezerva de
cadre” a partidului.
“Salonul de nunţi”, ascuns în ceaţă
Timp
de 3 decenii, Conacul de la Tigăneşti a fost unul dintre activele
Sidexului. Mârlăniile esteticii proletcultiste se mai văd şi astăzi. La
peronul intrării în palat a fost construită o şarpantă din profile grele
de inox, iar pe balustradele terasei de la et 1 au fost sudate
“blazoanele” Sidex, cu furnale stilizate. În 1999, la pregătirea
privatizării Sidex, a avut loc desprinderea de fluxul tehnologic
principal a unor activităţi auxiliare. Atunci, Conacul a fost trecut în
proprietatea nou înfiinţatei societăţi hoteliere SC Dunasi SA Galaţi, în
al cărui patrimoniu au mai fost incluse Hotelul “Traian” ce
funcţionează într-un bloc din Galaţi şi Vila Sidex din Pădurea
Gârboavele. Acţionarul unic era FPS, succedat de AVAS. După eşuarea mai
multor tentative de privatizare, Dunasi SA a intrat în lichidare
judiciară. Sunt pe rol vreo 2-3 procese. Potrivit datelor Direcţiei de
Cultură Galaţi, administratorul judiciar este Insolvexpert SPRL Galaţi.
La sediul firmei, de pe str Universităţii nr 7, am găsit poarta legată
cu lacăte. Pe numărul de telefon al firmei, răspunde invariabil faxul.
Aşa că nu am reuşit să aflăm opinia administratorului judiciar despre ce
se mai întâmplă cu Conacul şi viitorul care i se prevede. E ceaţă mare
în jurul acestui “activ”! În perioada în care a fost activ al Dunasi SA,
Conacul a devenit Motelul “Casa Albă” din comuna Munteni, cu un comfort
de 2 stele. Aşa e consemnat şi pe site-urile ce promovează reţele
hoteliere. Dar Conacul lui Costache Conache mai are şi alt punct de
atracţie: fiind la 4-5 km de Tecuci, pe E581, a devenit şi destinaţia
ideală pentru “nunţi, botezuri, cumetrii”!
O indiferenţă de 50 milioane euro
Surprinzător, Academia Română nu e interesată de revendicarea
Conacului de la Ţigăneşti, deşi după experţi ai pieţei imobiliare
valorează peste 50 de milioane euro. Totuşi, Academia Română nu i-a dat
atenţie şi a revendicat doar o parte din terenurile fostelor moşii,
Ţigăneşti şi Cârlomăneşti. Prin titlul de proprietate nr
0539-38/07.03.2002 a obţinut 226 ha la Tecuci iar prin titlul 0539-37,
alte 50 ha în comuna Matca. Prin Hotărârea nr 1/08.02.2006 a Comisiei
de Fond Funciar din Prefectura Galaţi, a fost validat şi dreptul de
proprietate asupra celor 799 ha de pădure, care fac obiectul
retrocedării comasate, pe raza Ocolul Silvic Retezat.
Bâlbâieli în Aula Academiei Române
Valoarea de monument istoric a Conacului lui Costache Conachi, ce
face parte din Patrimoniul Cultural Naţional este mai importantă pentru
patrimoniul Academiei, decât tarlalele agricole din nu ştiu ce cătun.
Acest conac trebuie redat circuitului cultural şi ştiinţific. Opinia
publică din Tecuci şi Galaţi îşi doreşte ca palatul să devină altceva,
memorial al Unirii Principatelor, casa de creaţie a scriitorilor, sediul
unui institut de cercetare al Academiei, dar nu cârciumă. În 2001,
avocatul Mihai Căcescu din Tecuci şi-a oferit serviciile pentru ca
Academia să obţină retrocedarea în natură a Conacului. “Nu puteam să
acceptăm oferta avocaţilor din Tecuci N-o să lăsăm pe altcineva să facă
ordine în ograda noastră”, explica Nicola Tibacu, de la Oficiul Juridic
al Academiei. Dar juriştii Academiei nici nu au făcut nimic pentru
revendicare şi aceeaşi Nicola Tabacu explica de ce: “Sunt
multe dosare şi ne-a trebuit ceva timp să tatonăm terenul. Oficiul
Juridic al Academiei are puţini angajaţi şi nu a putut să se ocupe de
această problemă până acum”. După câţiva ani, pe 06.03.2005,
preşedintele de atunci al Academiei, Eugen Simion, dădea asigurări că va
fi revendicat conacul: “Procesul de recuperare a patrimoniului a fost
profund afectat în lipsa unor acte normative care să confere Academiei
Române drepturi reale de recuperare a imobilelor de care a fost abuziv
deposedată. Recent, prin apariţia unei legi speciale, respectiv a Legii
564/09.12.2004, s-au conferit Academiei Romane drepturi reale de
retrocedare. Ca urmare, instituţia noastră va întreprinde demersuri,
inclusiv pentru a i se retroceda Conacul Conachi din comuna Munteni,
judeţul Galaţi, fostă Ţigăneşti, judeţul Tecuci”, spunea preşedintele
Academiei Române. Evident, nu s-a întâmplat nimic. Am încercat să aflăm
detalii chiar de la Academie. De la Biroul de Presă, Elena Soluncă Moise
ne-a spus că se ocupă mai mult cu probleme ştiinţifice şi ne-a pasat
Oficiul Juridic. De la Oficiul Juridic, răspunsul e următorul: „Potrivit
Regulamentului Academiei, funcţionarii nu au voie să dea declaraţii în
presă. Faceţi o hârtie şi o să vi se răspundă”.
Drept pentru care „Jurnalul de Investigaţii” solicită şi pe această
cale, conducerii Academiei Române, să ofere, nu numai revistei noastre,
ci întregii opinii publice, detalii despre stadiul acestei revendicări
dacă a fost făcută. Dacă nu au fost făcute demersurile vrem să se ştie
care este cauza acestui non-combat. Dar solicităm, în primul rând,
opinia conducerii Academiei Române despre faptul că, din cauza acestei
indiferenţe, un monument istoric ce face din Patrimoniul Cultural
Naţional a fost coborât la derizoriul statut de cârciumă şi salon pentru
nunţi.
Scandalul de mită la nivel înalt, în care a fost implicat
chestorul Dan Valentin Fătuloiu, a zguduit din temelii Ministerul
Administraţiei şi Internelor. Deocamdată, cei care au plătit cu funcţia
au fost doar şeful poliţiei, chestorul Petre Tobă şi secretarul de stat
Dan Valentin Fătuloiu. Nu este exclus ca pe măsură ce ancheta înaintează să mai cadă
şi alte capete de la Interne. Declaraţiile făcute de cei arestaţi
conturează o imagine nouă asupra flagrantului de mită, din parcarea MAI.
Cătălin Chelu, cunoscut drept un afacerist veros, ar fi fost provocat
de cei care au făcut denunţurile la DNA, Dan Valentin Fătuloiu şi fiul
său Alexandru. Ancheta trebuie să lămurească dacă, într-adevăr,
chestorul a fost de bună credinţă atunci când l-a pus pe tavă
procurorilor pe Cătălin Chelu sau a fost doar o manevră pentru a-l
anihila pe omul de afaceri, în folosul unui prieten al poliţistului.
Personajul cheie al întregii afaceri a fost fiul chestorului, Alexandru
Fătuloiu, care a intermediat mita.
Preludiul scandalului
Câteva evenimente importante au precedat flagrantul de mită de la MAI. Pe 14 noiembrie
2010, la Piatra Neamţ s-a produs o reglare de conturi în lumea
interlopă, cămătarul Gheorghiţă Mararu fiind împuşcat mortal de un alt
interlop, Cristian Chilat. Incidentul s-a petrecut ziua în amiaza mare,
într-o cafenea din centrul oraşului. În aceeaşi zi, secretarul de stat
Dan Valentin Fătuloiu a fost trimis la Neamţ de ministrul Internelor
Traian Igaş pentru a evalua situaţia. Pe 16 noiembrie,
şeful IPJ Neamţ, comisarul-şef Aurelian Şoric, i-a luat apărarea
interlopului ucis, întrebându-se retoric într-o conferinţă de presă: „De
ce e interlop Gheorghiţă Mararu? Pentru că dă bani la oameni? Şi
procurorii dau bani cu camătă”. A doua zi, după evaluarea situaţiei de
la Neamţ, Fătuloiu a cerut ministrului Igaş demiterea atât a lui
Aurelian Şoric, cât şi a şefului IGPR, Petre Tobă.
Flagrantul din parcarea MAI
Omul de afaceri Cătălin Chelu a fost arestat pe 19 noiembrie,
imediat după ce i-a dat mită secretarului de stat Dan Valentin
Fătuloiu, 50.000 de euro. Chelu a fost prins în flagrant, după ce a fost
denunţat de chestorul Fătuloiu şi de fiul acestuia, Alexandru. În acea
dimineaţă, în jurul orei 10.00, Ştefan Badea, cel care a intermediat
mita, a venit în biroul lui Fătuloiu de la MAI şi i-a spus acestuia că
Chelu nu ar vrea să se întâlnească faţă-n faţă, de teama unui flagrant.
Valentin Fătuloiu a insistat să-l vadă pe omul de afaceri, spunând că
vrea să primească banii de la el personal. În cele din urmă Cătălin
Chelu a acceptat şi la ora 13.30 a venit în biroul lui Fătuloiu.
Ulterior, chestorul a coborât în parcare la maşina lui Chelu, unde a
primit prima tranşă din mită. Fătuloiu a luat punga cu bani şi a plecat
la birou, unde a predat banii procurorilor. Anchetatorii au numărat
212.850 lei, adică echivalentul a circa 50.000 euro. În paralel,
echipajele de filaj ale DNA au blocat cele două jeep-uri de lux BMW X6
cu care veniseră Chelu şi însoţitorii săi, Ştefan Badea, Antonel Bunu şi
Gabriel Constantinescu şi i-au reţinut pe toţi. După 24 de ore, timp în
care au fost audiaţi de procurori, cei patru au primit mandate de
arestare pe o perioadă de 29 de zile. Cătălin Chelu a fost acuzat de
dare de mită şi cumpărare de influenţă, iar ceilalţi trei pentru
complicitate la dare de mită şi cumpărare de influenţă. După prima tranşă de 50.000 de euro, Dan Valentin Fătuloiu urma să mai primească două maşini de lux şi două apartamente. Valoarea totală a mitei ar fi fost de circa 1.000.000 de euro.
În schimbul mitei, Chelu i-ar fi cerut lui Fătuloiu să-i muşamalizeze
dosarele de evaziune fiscală şi să-l ajute să preia controlul
Hidroconstrucţia SA.
Cătălin Chelu se temea de flagrant
Procurorii care se ocupă de caz au refăcut filmul evenimentelor, care au culminat cu arestarea omului de afaceri Cătălin Chelu. Pe 10 august 2010,
Dan Valentin Fătuloiu şi fiul său Alexandru s-au autodenunţat la DNA.
Fiul lui Fătuloiu ar fi fost contactat de fostul său partener de afaceri
Ştefan Badea, care i-ar fi promis 1.000.000 de euro din partea lui
Cătălin Chelu, dacă tatăl său îi va rezolva dosarele penale de evaziune
fiscală şi spălare de bani. Imediat după aceea, anchetatorii au obţinut
autorizaţii de la judecători pentru interceptări audio-video. Pe 12 august 2010, Alexandru
Fătuloiu s-a întâlnit cu Ştefan Badea şi cu Antonel Bunu, Potrivit
procurorilor, Cătălin Chelu era interesat de rezolvarea în regim de
urgenţă a dosarului SC Plase Pescăreşti SA, în care era anchetat penal
alături de alte persoane, pentru spălare de bani şi constituire de grup
infracţional organizat. Chelu dorea să dea mita mascată sub forma unor
contracte comerciale, deoarece se temea de flagrant. Una dintre firmele
lui Fătuloiu jr. urma să cumpere un utilaj cu preţ foarte mic şi să îl
revândă la Alprom Piteşti (societate controlată de Chelu) cu o sumă
foarte mare.
Negocieri întrerupte
În august şi septembrie au mai avut loc trei întâlniri între
Alexandru Fătuloiu, Ştefan Badea şi Antonel Bunu, toate monitorizate
audio-video. Fătuloiu jr. le-a dat intermediarilor numărul de telefon al
tatălui său, pentru ca omul de afaceri Cătălin Chelu să-l contacteze
pe secretarul de stat. Acesta nu a făcut-o pentru a vedea dacă
protestele de stradă şi moţiunea de cenzură vor dărâma Guvernul Boc. În
această situaţie, Fătuloiu ar fi demis din funcţie şi Chelu nu voia să
risipească banii. La 1 noiembrie 2010, Antonel Bunu s-a
întâlnit din nou cu Alexandru Fătuloiu şi i-a spus că vrea să se
întâlnească cu chestorul Fătuloiu, pentru a discuta despre rezolvarea
dosarelor penale şi plata mitei. O săptămână mai târziu, Badea s-a
întâlnit cu chestorul Fătuloiu la MAI pentru a discuta despre
muşamalizarea dosarelor. Cu această ocazie, Fătuloiu a insistat foarte
mult să se întâlnească personal cu Chelu.
Au bătut palma
Deşi era foarte suspicios, Cătălin Chelu a acceptat, pe12 noiembrie 2010, să se întâlnească cu chestorul
Fătuloiu în biroul său de la MAI. Omul de afaceri a cerut să se pună în
funcţiune un aparat de bruiere, dar convorbirea tot a fost
înregistrată. În discuţia cu Fătuloiu, Chelu a spus că dacă va fi chemat
la audieri în vreunul din acele dosare, va spune presei cum ar fi
încercat secretarul de stat să-şi ajute un prieten, Gheorghe Văsîi, să
câştige licitaţia de preluare a pachetului majoritar de acţiuni de la
Alprom Piteşti. Chelu a precizat că este dispus să-i dea 50.000 de euro
în numerar, două maşini de lux şi un teren, pe care s-a obligat să-i
construiască o casă. Omul de afaceri i-a mai fi oferit lui Fătuloiu alţi
300.000 de euro şi o casă de locuit, dacă l-ar fi ajutat să devină
acţionar majoritar la Hidroconstrucţii SA. La câteva zile după
izbucnirea scandalului, atât secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu,
cât şi şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, au fost demişi de
ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.
Miza flagrantului
Cel
care avea cel mai mult de câştigat din scoaterea lui Chelu pe linie
moartă este afaceristul piteştean Gheorghe Văsîi, acţionar minoritar la
fabrica Alprom Piteşti. De altfel, imediat după ce a fost arestat,
Cătălin Chelu a declarat că atragerea sa în cursă a avut scopul de a
decapita conducerea fabricii de mobilă Alprom Piteşti, în interesul lui
Văsîi, bun prieten cu Dan Valentin Fătuloiu. Anul trecut, Chelu i-a
suflat de sub nas lui Văsîi fabrica de mobilă, achiziţionând pachetul
majoritar de acţiuni (51,7% ). Miza afacerii ar fi fost, de fapt,
terenurile fabricii, de peste 80 de hectare. Gheorghe Văsîi este un
influent om de afaceri din judeţul Argeş, devenit consilier judeţean în
mandatul 2000-2006 pe listele ApR. El deţine acţiuni în şapte firme,
printre care şi Girexim Financiar IFN SA şi Girexim Imobiliare SRL.
Văsîi a făcut mai multe plângeri penale împotriva lui Chelu, pe motiv că
omul de afaceri ar fi obţinut acţiunile Alprom pe căi ilegale. Gheorghe
Văsâi este un apropiat al chestorului Dan Valentin Fătuloiu, de pe
vremea când acesta din urmă era comandantul Poliţiei Argeş, informaţie
pe care omul de afaceri nu o neagă.
Fătuloiu jr., cămătar de lux
Unul dintre cei arestaţi în dosarul de mită la nivel înalt, Ştefan
Badea, a făcut dezvăluiri fulminante despre fiul chestorului Dan
Valentin Fătuloiu. Descris de tatăl său drept “un onest om de afaceri”,
Alex Fătuloiu are preocupări mai puţin onorabile. Badea a declarat
procurorilor că a spălat pentru Fătuloiu banii obţinuţi de acesta prin
camătă. Sumele erau returnate de datornici, sub formă de bilete la
ordin,
firmei lui Ştefan Badea, SC Fabimex Manufactory SRL, din Priboieni,
Ulterior, Fabimex făcea livrări fictive către firmele deţinute de
Alexandru Fătuloiu, Alexim Trans Company 2008 SRL şi Alexim Micro
Company SRL, până la echivalenţa sumelor datorate. Badea a mai declarat
că Alex Fătuloiu l-a obligat să semneze două contracte de împrumut
fictive, unul pe persoană fizică, iar altul în numele SC Fabimex, pentru
a se asigura că va primi toţi banii spălaţi. Împrumuturile, ambele în
valoare a câte 200.000 de lei, au fost încheiate la notarul Gheorghiţa
Gojgărea, din Topoloveni, unde, de altfel, erau întocmite toate
contractele prin care Fătuloiu jr. dădea bani cu camătă. Întreruperea,
vara trecută, a negocierilor pentru darea de mită, l-a înfuriat teribil
pe Alex Fătuloiu, care l-a “pedepsit” imediat pe prietenul său Ştefan
Badea. El l-a somat pe Badea să onoreze unul dintre cele două contracte
fictive de împrumut. Ştefan Badea a declarat procurorilor: “Am discutat
cu Alexandru şi mi-a spus că l-am pus într-o situaţie proastă faţă de
tatăl său, pentru că nimeni din grupul lui Cătălin Chelu nu a vrut să
dea curs invitaţiilor repetate ale chestorului Dan Valentin Fătuloiu,
pentru a lămuri problema”. Ulterior, Fătuloiu a vândut creanţa
avocatului piteştean George Adrian Vasile, contra sumei de 5.000 de lei.
El a justificat de ce a cesionat datoria pentru o sumă atât de mică:
„Mi-am dat seama că nu o să pot recupera banii niciodată”.
Chestorul Fătuloiu, implicat în numeroase scandaluri
Fost şef al poliţiei române, Dan Fătuloiu a fost numit secretar de
stat în octombrie 2009, după ce Vasile Blaga a preluat Ministerul de
Interne. În ultima perioadă, Fătuloiu a avut mai multe ieşiri publice,
în care a cerut demisii ale unor şefi din Poliţia Română. Chestorul Dan
Fătuloiu a fost şeful Poliţiei Capitalei până în 2000, când a fost
schimbat din funcţie. A fost şi şeful Poliţiei Române, până în 2007,
când a fost demis de Cristian David în urma scandalului achiziţiilor de
maşini Logan, pentru poliţie. În 2005, numele lui Fătuloiu a apărut
într-un raport, care conţinea date referitoare la fapte de corupţie
comise de mai mulţi generali de poliţie. Numele lui Fătuloiu a fost
vehiculat şi în scandalul declanşat de fuga lui Omar Hayssam, însă
chestorul a negat că ar fi avut vreo legătură cu sirianul.
Cercetat pentru manipularea pieţei de capital
Cătălin Chelu este cercetat de procurorii DIICOT în Dosarul
394/D/P/2007 pentru manipularea pieţei de capital, delapidare, evaziune
fiscală şi spălare de bani. Omul de afaceri deţinea la cele cinci
SIF-uri pachete de acţiuni mult mai mari decât 1%, decât permite legea.
Chelu a fost sancţionat de CNVM pentru că pe 24.07.2010, el şi
societăţile pe care le controla deţineau 9,16% din acţiunile SIF
Transilvania şi 1,77% din acţiunile SIF Crişana Banat. Prin intermediul a
89 de societăţi, Chelu a fost propulsat în funcţia de preşedinte al CA
la SIF Moldova şi membru în CA la SIF Oltenia. Ulterior, a determinat
firme din portfoliul SIF Oltenia să bage bani grei în firmele sale.
Firme „de carton”
Imperiul
afacerilor lui Cătălin Chelu are la bază o puzderie de SRL-uri „de
carton”, firme care nu au salariaţi, ci doar 1-2 asociaţi şi un
administrator. Pe str. Prunari, nr. 17, se află sediile unui SA şi 19
SRL-uri. Toate firmele de pe Prunari 17 sunt acţionare la SIF Moldova şi
SIF Oltenia. Pe str Dogăriei, nr. 133, este sediul SC Libron Consulting
SA şi a 16 SRL-uri. Toate firmele de pe Dogăriei 133 sunt acţionare la
SIF Otenia. Pe str Fraternităţii, nr. 9, se află sediile a 23 de
SRL-uri, acţionare la SIF Oltenia. Pe str Instrucţiei, nr. 1, se află
sediile a 28 de SRL-uri, pe str Narciselor, nr. 47, sunt sediile altor
20 de SRL-uri, în clădirea Hyt Center, de pe str Traian, sunt sediile
altor cinci SRL-uri, iar pe str. Democraţiei, nr. 5, mai au sediile alte
15 SRL-uri. Toate aceste firme îi au acţionari pe Chelu, pe mama sa,
Doina Râmar, pe tatăl său vitreg, Cezar Râmar, dar şi pe oamenii săi de
încredere, Gabi Constantinescu, Liuţa Stan, Carmen Vlaicu, Maricel Stan,
etc. Creşterea controlului asupra SIF-urilor înseamnă pentru Chelu
obţinerea unei poziţii importante în Consiliul de Administraţie al
SIF-ului, ceea ce înseamnă informaţii şi accesul la încheierea unor
tranzacţii cu acţiunile unor firme controlate de SIF-uri.
Filantropia SRL
În 2004, CNVM a sesizat Garda Financiară după ce a descoperit că
inventivul Cătălin Chelu a înfiinţat mai multe asociaţii umanitare şi
prin intermediul lor făcea tranzacţii cu acţiuni, investiţii financiare
şi vânzări de titluri de valoare tranzacţionate la bursă. La Asociaţiile
“Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, preşedinte era
chiar Cătălin Chelu. Alte asociaţii, “Bucuria”, “Împlinirea”, “Steaua
Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi “Tu eşti
viitorul”, erau înfinţate de SRL-urile lui Chelu, Cony Sat SA, Globelink
SRL, Cony Scop SRL, Rogensoft SRL, Alpinosat SRL, Dacsat SRL,
Datobitsat SRL şi Tromero SRL. In perioada ianuarie-februarie 2004,
Asociaţiile “Pentru un nou început”, “Spre Viitor” şi “Un sfat bun”, au
virat către Cony Sat SA 3.148.926.360 lei vechi, bani proveniţi din
comercializarea titlurilor de valoare intrate anterior în proprietatea
asociaţiilor. În aceeaşi perioadă, Asociaţiile “Bucuria”, “Împlinirea”,
“Steaua Călăuzitoare”, “Prietenii tăi”, “Dăruieşte”, “Inimă Curată” şi
“Tu eşti viitorul”, au virat în conturile Cony Sat SA 8.587.444.500 lei.
Vânzare frauduloasă de acţiuni
În dosarul 394/D/P/2007, aflat în anchetarea DIICOT, Cătălin Chelu
este cercetat pentru că în calitate de preşedinte CA al SIF Moldova a
aranjat vânzarea pachetului majoritar din acţiuni deţinut de SIF la
Elnav SA Galaţi unui apropiat, omul de afaceri gălăţean Cornel Mangalea.
Elnav SA Galaţi este fosta societate ce producea elice pentru nave şi
piese turnate din aliaje speciale. La 28.02.2006, SIF Moldova deţinea
794.371 din acţiunile Elnav SA, adică 58%, alte 546.899 acţiuni (40%)
fiind deţinute de SC Nicorex SRL Galaţi, restul de 25.810 acţiuni
(1,9%), fiind la micii acţionari. SIF Moldova, al cărui preşedinte CA
era Cătălin Chelu, a vândut pachetul majoritar firmei Metal Grup
Industrie SRL Galaţi, condus de omul de afaceri Cornel Mangalea.
Tranzacţia s-a făcut prin intermediul societăţii lui Chelu, EldaInvest.
Pentru pachetul de 58%, Mangalea a plătit SIF-ului 515.691 lei. În 2005,
Elnav fusese evaluată de Romcontrol SA Bucureşti la 11,4 milioane euro.
Tranzacţii nule
Ulterior, Mangalea a căzut la înţelegere cu Ion Panaghia, unul dintre
cei doi asociaţi ai Nicorex, cumpărând şi pachetul de 40%. Tranzacţia
cu acţiunile Nicorex SRL a fost o înşelătorie, pentru că Panaghia a
vândut fără ştirea celuilalt acţionar, Gheorghe Mardare. De aici a ieşit
la iveală întreaga tărăşenie şi s-a ajuns la dosarul penal. Mardare a
cerut instanţelor să anuleze tranzacţiile, care încălcau flagrant legea.
Nici SIF-ul lui Chelu, nici Nicorex SRL, nu puteau vinde acţiunile
deţinute la Elnav SA, pentru că la acea dată societatea era în procedură
de lichidare judiciară, în dosarul 201/LJ/2005, aflat pe rolul Secţiei
Comerciale a Tribunalului Galaţi.
Parchetul Galaţi a blocat ancheta
Gheorghe Mardare a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galaţi. Dar în dosarul 531/II/2007, cererea sa a fost
respinsă prin Rezoluţia din 16.07.2007 a prim-procurorului Nicolae
Chirilă. A contestat soluţia în instanţă, iar prin sentinţa
632/04.12.2007, pronunţată în dosarul 5898/121/2007, Tribunalul Galaţi
i-a admis plângerea penală, redeschizând urmărirea penală împotriva lui
Ion Panaghia, Cornel Mangalea şi Cătălin Chelu. Pe 16.06.2008, la
judecarea recursului la Curtea de Apel Galaţi, completul format din
judecătorii Maria Tacea, Liviu Herghelegiu şi Constantin Carcotă, a
acceptat recursul Parchetului. Practic, s-a refuzat anchetarea acestui
dosar penal.
Şeful DIICOT, Codruţ Olaru protectorul lui Chelu
După ce parchetul din Galaţi au refuzat anchetarea dosarului, Mardare
s-a adresat la structura centrală a DIICOT, iar pe 28.10.2008 i-a fost
admisă cererea. Dosarul a fost conexat în dosarul 394/D/P/2007, în care
Chelu este cercetat de DIICOT de trei ani. Cercetarea a început, dar nu
s-a soldat cu rezultate concrete. Mardare a primit un răspuns semnat
chiar de şeful DIICOT, procurorul Codruţ Olaru, în care i se spune că
„nu există” ceea ce sesizase până şi instanţa de la Curtea de Apel
Galaţi, că faptele se încadrează la infracţiunea de „înşelăciune”. „În
legătură cu dosarul penal394/D/P/2007, aflat în instrumentare la această
direcţie, vă comunicăm că până în prezent cercetările efectuate în
cauză nu au identificat elemente de natură penală în ceea ce priveşte
plângerea penală formulată de numitul Gh Mardare”, se spune în hârtia
lui Olaru.
„Plase Pescăreşti” SA, preluată prin atacuri cu mascaţii
Metodele mafiote prin care Cătălin Chelu a preluat controlul unor
societăţi comerciale au fost dezvăluite de directorul Direcţiei Vamale
Galaţi, Petrică Munteanu, care în 2008 era director economic la Plase
Pescăreşti SA. El a relatat pentru „Jurnal de Investigaţii” despre
asaltul organizat de Chelu, sub protecţia Poliţiei Galaţi, cu zeci de
„mascaţi” şi interlopi, pentru ocuparea sediului societăţii. În acest
caz, au lucrat pentru Chelu, doi comisari de la IPJ Galaţi şi cinci
agenţi de la Secţia 1 Poliţie.
Falsuri în serie
Cătălin Chelu deţinea 14% din acţiunile SC Plase Pescăreşti SA şi îşi
dorea să preia controlul absolut, pentru că reprezintă o fabuloasă
afacere imobiliară. Fabrica este situată pe un teren de 2 hectare,
într-un cartier central al Galaţiului, care valorează 12 milioane euro.
Chelu şi-a propus să investească un milion de euro pentru o majorare de
capital prin care să crească numărul acţiunilor deţinute de el de la
600.000 la 40.659.870 de acţiuni, devenind majoritarul absolut.
Preşedintele asociaţiei era pe atunci directorul economic Petrică
Munteanu, nu fost de acord cu intenţiile lui Chelu. La începutul lui
iulie 2008, Cătălin Chelu a încercat să înscrie în Registrul
Acţionarilor 52 de contracte de cesiune, prin care unii mici acţionari
îi cedau lui Chelu acţiunile lor. Contractele erau false, pentru că
majoritatea celor care îi cesionau acţiunile lui Chelu erau decedaţi sau
plecaţi în străinătate.
Sechestraţi şi loviţi de locotenenţii lui Chelu
În ziua următoare, Chelu a organizat descinderea în birourile
societăţii pentru a-i angaja pe patru dintre apropiaţii săi: Gabi
Constantinescu şi Antonel Bunu, arestaţi ţn dosarul de mită de la MAI,
Ionel Mitu şi Petru Mihalcea. Ca angajaţi ai societăţii, cei patru au
cerut înregistrarea unui pachet de acţiuni cumpărate din oraş.
Constantinescu şi Mihalcea au intrat peste contabilă, căreia i-au cerut
registrul acţionarilor, iar Mitu şi Bunu au blocat uşa, ca să nu intre
nimeni. Contabila a refuzat să dea Registrul Acţionarilor şi a fost
lovită. Există un certificat medico-legal care dovedeşte agresiunea.
Atunci, Munteanu a fost sechestrat timp de patru ore. “La un moment dat,
Constantinescu a fost sunat de Chelu, îi spunea <<nu, încă nu am
rezolvat>>, apoi a început să ţipe, să dea cu pumnul în masă şi să
arunce lucrurile prin birou, m-am speriat. Am început să sun la 112.
Cei de la Secţia 1 au venit după al 7-lea apel. În prezenţa celor trei
poliţişti, Constantinescu a sărit pe mine, iar unul din poliţişti l-a
luat, i-a sucit mâna la spate şi a vrut să-i pună cătuşele, dacă nu se
linişteşte. Atunci s-au comportat ca nişte adevăraţi poliţişti.
Ulterior, au uitat să facă procesul verbal”, povesteşte Munteanu. Fără
procesul verbal al poliţiştilor de la Secţia 1, evenimentul nu a
existat. Aşadar, Parchetul nu are ce să ancheteze!
Consiliu fals de Administraţie
Complicii lui Chelu au fabricat, în clandestinitate, o hotărâre AGA,
prin care au demis consiliul de administraţie şi au pus altul. AGA din
11 august nu a avut loc, nu fusese convocată nici prin Monitorul
Oficial, nici altfel. Dar judecătoarea Doina Mihăilă nu s-a încurcat în
astfel de amănunte şi a dat încheierea prin care un fals a devenit un
act administrativ cu efecte juridice. Actul cu pricina a fost contestat
în instanţă şi a făcut şi obiectul unei plângeri penale, în baza căreia a
fost începută urmărirea penală împotriva lui Chelu şi a complicilor
săi. Judecătoarea Mihăilă s-a pensionat la două luni după ce a dat
sentinţa favorabilă grupării Chelu, prin care falsul a devenit document
cu valoare juridică
Foştii acţionari ai BIR au reclamat la CSM ceea ce ei apreciază ca
fiind un „jaf la drumul mare”, acuzându-i pe unii magistraţi de
complicitate la jaf.
„Cioclii” băncilor au cheltuit o avere
Lichidatorul Băncii Internaţionale a Religiilor, a făcut cheltuieli din fondurile acestei bănci de peste 753,1 miliarde lei vechi din care :
Salarii, bonusuri de performanţă (personal lichidator) ………… 375,6 miliarde
Remuneraţia (onorariul lichidatorului)…………………………………. 154,1 miliarde
Onorarii şi comisoane avocaţi (aceştia fiind general cunoscuţi ca
stând, în cea mai mare parte, în aceeaşi barcă cu
lichidatorii)…………..144,4 miliarde
Alte cheltuieli (mijloace transport, consumabile etc.)……………………… 8,2 miliarde
După cum se poate observa, din totalul sumei de peste 1.697 miliarde
lei, încasată de la data declanşării procedurii de lichidare a băncii şi
până în luna septembrie 2010, pretinsul lichidator al Băncii
Internaţionale a Religiilor a cheltuit, în diverse forme, mai mult de
753 miliarde lei, pentru sine şi în interesul său. Banii s-au dus pe
propriile salarii, bonusuri de performanţă, pe (propriile) onorarii
avocaţiale şi bineînţeles pe propriul onorariu de „lichidator”. Orice
truditor în economia românească ar avea toate motivele, spunem noi,
să-şi exprime îndoia faţă de corectitudinea şi mai ales faţă de
randamentul sumelor descrise mai sus. Este de-a dreptul scandalos, ar
spune majoritatea absolută a contribuabililor, să scurgi în propriile
buzunare aproape jumătate din banii recuperaţi, chiar dacă respectivele
cheltuieli ar putea fi justificate, cu acte, până la ultimul leuţ.
Situaţia înregistrată în luna august a acestui an este chiar mai
dramatică: lichidatorul a încasat suma de 12,2 miliarde lei din care a
făcut cheltuieli de 11,2 miliarde lei, reţinându-şi ca onorariu de
lichidare 9, 9 miliarde lei.
Semnele de întrebare capătă accente tot mai acute atunci când citim acuzaţiile aduse lichidatorului de către fosta conducere a BIR, aflate acum în dezbaterea Consiliului Superior al Magistraturii. Aceştia susţin că suma recuperată trebuia să fie cu mult mai mare.
Potrivit reclamaţiei depuse la CSM, reprezentanţii băncii critică
faptul că lichidatorul a acordat, la creanţele BIR, discount-uri de
peste 200 miliarde lei, deşi aceste creanţe erau asigurate cu garanţii
solide ce puteau fi valorificate la preţuri de piaţă şi că active
(sedii, alte clădiri) proprietatea BIR ar fi fost valorificate la
preţuri între 10-40% faţă de valoarea reală.
Pietre preţioase şi terenuri de lux „topite” de lichidatori
La acestea se adaugă alte „afaceri” reclamate, unele dintre acestea tratate şi de către „Ziarul de Investigaţii”. Afacerea pietrelor preţioase este una dintre cele mai spectaculoase şi vizează modul în care au fost „valorificate cele mai mult de 10 kilograme de smaralde, rubine şi safire, depozitate în băncile belgiene de „falimentara” Bancă Internaţională a Religiilor. Ziarul de Investigaţii a relatat pe larg cazul pietrelor preţioase şi despre acţiunile „discutabile”, să nu spunem dubioase, ale lui Arin Octav Stănescu în acest caz. Din păcate, la acest caz se adaugă alte şi alte necunoscute, care s-au aflat sau se află, de prea mult timp, în atenţia procurorilor. Între acestea, un caz aparte îl constituie valorificarea scandaloasă a terenurilor deţinute de BIR la Breaza, caz despre care veţi putea citi, pe larg”, în ediţiile viitoare ale „Jurnal de Investigaţii”. „În realitate, Banca Internaţională a Religiilor a fost supusă unui adevărat jaf al fondurilor şi patrimoniului său, sub pretextul lichidării, conducând la concluzia săvârşirii unor acte de mare corupţie, fapt pentru care se nasc întrebări dacă acestea nu s-au produs cu complicitatea / co-autoratul unor magistraţi ?, se arată în sesizarea depusă la CSM.
Conflict de interese
O adevărată anchetă nu poate avea însă vreun rezultat cât timp nu se
elucidează o problemă fundamentală – conflictul de interese în care este
acuzat că se află nimeni altul decât ministrul justiţiei – Cătălin
Marian Predoiu, al cărui nume este strâns legat de toţi actorii de pe
scena lichidării Băncii Internaţionale a Religiilor. Iar distribuţia
este una pe alese:
Doi dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din România Călin Andrei Zamfirescu şi Stan Târnoveanu sunt asociaţi atât în „RVA Insolvency” cât şi în „Zamfirescu Racoţi Predoiu”, ultimul enumerat fiind ministrul Predoiu! Acesta şi-a cesionat acţiunile la numirea în funcţia de ministru, de la Guvernul Tariceanu 2, dar a permis şi permite folosirea, ilegală, a numelui său, ca factor de presiune în dosarele grele ale justiţiei. Deşi împotriva sa a fost înregistrată şi o plângere penală (instrumentată de subalternii Laurei Codruţa Kovesi), Predoiu nu a mişcat un deget pentru a-i determina pe avocaţii firmei de unde s-a lansat în politică şi în funcţia de ministru să renunţe la posibilitatea de a-şi crea avantaje incorecte în instanţă prin folosirea numelui său. „SCA Zamfirescu-Racoti-Predoiu prezintă cu un tupeu rar întâlnit, în orice litigiu în care sunt angajaţi avocaţi ai acestei societăţi, ca titlu de marcă şi numele Predoiu, inclusiv prin aplicarea stampilei, pentru a face cunoscut instanţelor şi părţilor în litigiu că în calitate de apărător este angajată o personalitate importantă de înalt rang guvernamental, nimeni altul decât ministrul justiţiei (…). Reprezentanţii societăţii folosesc ostentativ, pe tonuri sentenţioase, numele proprietarilor societăţii, accentuând numele domnului C.M. Predoiu, cu scopul vădit de a timora instanţă, respectiv făcând-o să înţeleagă/să ţină seama/să fie atentă împotriva cărei personalităţi urmează să se pronunţe”, se arătă în plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În distribuţie…
Societatea de avocatură Zamfirescu – Predoiu apără şi încasează onorarii de la BIR, prin RVA Insolvency Specialists SPRL, societatea care se pretinde lichidatorul urmaş de drept al „Moore Stephens” (dar actele contrazic „moştenirea”). Zamfirescu şi Târnoveanu au încălcat, deatfel, legea (OUG 86/2006), în luna iunie 2007, când şi-au exercitat, în dosarul falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor, atât calităţile de avocat cât şi pe cele de lichidatori: „Un practician în insolventa nu poate avea simultan ori succesiv, într-o perioadă de 2 ani, pentru aceeaşi persoană (Banca Religiilor – n.n.), şi calitatea de avocat, (…). Interdicţia se extinde şi la asociaţii, colaboratorii şi salariaţii societăţii civile profesionale de practicieni în insolventa” (art. 30). Aceeaşi lege interzice exercitarea profesiei de practician în insolvenţă la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe unde funcţia de judecător sau procuror este îndeplinită de o rudă sau un afin până la gradul al III-lea al practicianului: „Interdicţia se aplică şi practicianului în insolventa care se foloseşte de formă de organizare profesională (…) în scopul eludării acestor interdicţii.” Or, Călin Andrei Zamfirescu, asociat şi şi practician în insolvenţă la RVA Insolvency Specialists SPRL, este socrul ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu. Predoiu nu este însă nici judecător, nici procuror, dar legiutorul a introdus interdicţia exercitării profesiei de practician în insolvenţă la tribunalele unde acesta are o rudă judecător sau procuror, tocmai pentru că „ruda” ar putea exercita o influenţă, de orice fel, asupra cazului. Or ministrul justiţiei este mai mult decât atât, poate cineva să pretindă că ministrul justiţiei nu poate avea o astfel de influenţă la o instanţă românească, indiferent care ar fi aceasta?! Surse din cadrul sistemului susţin că, în realitate, ministrul Predoiu poate avea o influenţă DIRECTĂ şi NEMIJLOCITĂ la orice tribunal sau curte de apel de pe teritoriul României, deoarece toate acestea sunt, practic, subordonate financiar- administrativ ministrului Cătălin Predoiu, ordonator principal de credite pentru toate instanţele. În cazul procurorilor, influenta este la fel de clară deoarece „procurorii îşi desfăşoară activitatea (…) sub autoritatea ministrului justiţiei”, iar procurorul general este numit, se ştie, la propunerea ministrului… Deşi solicitaţi să elucideze aspectele de mai sus, nici reprezentanţii RVA, nici ministrul Predoiu, nu au răspuns demersului nostru jurnalistic. În cazul ministrului Predoiu situaţia este mai delicată, acesta depăşind şi de 5-6 ori termenul limită pentru a răspunde cererilor formulate în temeiul Legii 544, privind liberul acces la informaţiile publice.
Primarul comunei Snagov, Apostol Muşat, este pe cale să devină
autorul, împreună cu consilierii locali, ai unuia dintre cele mai mari
jafuri din domeniul public, care a a avut loc, vreodată, în România.
Edilii au pus la cale un plan urbanistic general prin care mai mult de
50 de hectare din lacul Snagov, cunoscute drept domeniu public al
statului, de către toate autorităţile române, au fost „vopsite” drept
terenuri proprietate privată, taman bune pentru a găzdui o puzderie de
vile P+1 care să bage sute de milioane de euro în buzunarele
„proprietarilor” de pe domeniu public.
Principalii beneficiari ai tranzacţiei sunt Remus Truică, fostul şef al
cancelariei primului ministru Adrian Năstase şi jurnalistul Sorin Roşca
Stănescu, care ar putea fi şi principalii păgubiţi dacă organele
statului vor acţiona pentru respectarea legilor şi Constituţiei
României.
Deşi lacul Snagov aparţine domeniului public al statului, pe care
nimeni nu are vreun drept să devină proprietar („domeniul public este
inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil” – Constituţia României),
Primăria comunei Snagov a împărţit domeniul public la mai mulţi cetăţeni
ai comunei, pe care i-a împroprietărit cu mai mult de 50 de hectare din
lacul Snagov, în două „loturi” aflate la graniţa dintre comunele Snagov
şi Gruiu. Primul lot, cel în care au devenit proprietari Truică şi
Roşca Stănescu, este o insulă de stufăriş, redenumită, şmechereşte,
„teren agricol”. Cel de-al doilea, în suprafaţă de peste 30 de hectare, o
ravenă în care era depozitat mâlul rezultat din decolmatarea lacului, a
fost vopsit pe ascuns, tot „teren agricol”, fără ca autorităţile să
bage de seamă că un întreg „colţ” al lacului a dispărut peste noapte de
pe hartă.
Dispariţia lacului Snagov, spectacol de magie la Palatul Victoria
Primul spectacol de iluzionism în care s-a executat dispariţia
insulei din domeniul public al statului a avut loc, în 2002, în faţa
spectatorilor de la Palatul Victoria, când Adrian Năstase şi membrii de
atunci ai Guvernului României au aprobat o hotărâre (930) care
cuprindea, printre altele, inventarul domeniului public al comunei
Snagov. Inventar în care a fost strecurat şi lacul Snagov, ca aparţinând
domeniului public al comunei. Cum mâna este mai iute ca ochiul, o ştiu
bine toţi scamatorii, niciunul dintre membrii Executivului nu a băgat de
seamă, nici până astăzi, că lacul Snagov figurează la toate
instituţiile statului – Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi
cel de Interne, ca aparţinând domeniului public al statului, nicidecum
al comunei Snagov.
Întrebat cum crede că s-a putut aproba hotărârea de guvern fără ca
nimeni să observe eroarea, unul dintre membrii comisiei de inventariere a
domeniului comuniei Snagov, Niculae Dima, astăzi secretar al primăriei
Snagov ne-a spus : „Fiţi serios, domnule! N-a fost greu de loc. Puteam
trece în inventar şi Casa Poporului şi tot se aproba”. Aşa să fie oare,
chiar nimeni? Nici măcar Remus Truică, şeful Cancelariei primului
ministru? Din păcate, niciunul dintre cei care au cunoştinţă de caz nu
ne-a putut lămuri dacă la show-ul din august 2002, când s-a „aplaudat”
HG 930, Remus Truică, şeful cancelariei, s-a aflat în public sau nu
cumva el a fost cel care a „prestat” cu bagheta la joben.
De ce a trebuit însă făcută această scamatorie? Simplu, pentru că
numai aşa puteau dispune, fraudulos, edilii comunei, de lac, păstrând o
aparenţă de legalitate. Altfel, trecând în registrul legal, hotărârea
care a aprobat inventarul domeniului public al comunei nu constituie
nicidecum un act de proprietate al comunei asupra Lacului Snagov care
este cunoscut şi astăzi doar ca domeniu public al statului.
Cum a scos primarul Muşat din pălărie iepuraşul de 22 de hectare
Cinci
ani mai târziu, la data de 27 septembrie 2007, Consiliul Local Snagov a
„aprobat”, la propunerea primarului Apostol Muşat, diminuarea
suprafeţei „luciu de apă” a lacului Snagov, cu 22 de hectare. Hotărârea
Consiliului Local este din start în afara legii, deoarece, după cum
ne-au confirmat juriştii consultaţi de „Ziarul de investigaţii”, acesta
nu poate opera asupra domeniului public, chiar dacă edilii Snagovului
aveau în spate, cum am arătat mai sus, o hotărâre de guvern „strâmbă”!
Consilierii comunei au mai aprobat includerea în inventarul din
Hotărârea de Guvern a suprafaţei de 22 ha, dar la poziţia „TEREN”, fără
să aibă vreo aprobare în acest sens de la „Apele române”,
administratorul lacului! O lună mai târziu, la data de 31 octombrie
2007, Consiliul Local a recidivat, hotărând trecerea imobilului de 22
hectare (tarlaua 10, parcela 117 Snagov) din domeniul public al
statului, în domeniul privat al comunei (evident că ei au continuat să
afirme că terenul în domeniul comunei). Găina cu ouă de aur fusese deja
pregătită…
Predica lui Apostol Muşat: Roşca Stănescu şi Truică, unicii beneficiari
În urmă cu mai puţin de doi ani, în luna iunie 2009, primarul comunei
a împroprietărit pe insulă mai mult de o sută de cetăţeni ai comunei
ori moştenitori ai acestora. Toţi cei puşi în posesie au vândut
terenurile către „vecinii” Remus Truică şi Sorin Roşca Stănescu. Toate
contractele de vânzare – cumpărare au fost încheiate la doi notari (unul
din Bucureşti, altul din Snagov), preţul vânzării fiind acelaşi – 15
euro pe metrul pătrat!
Terenurile din domeniul public au fost preluate pe două tipuri de
contracte: de vânzare – cumpărare (sfârşitul anului 2009 – începutul lui
2010) sau contracte de cesiune a drepturilor încheiate încă din 2008,
înainte de „împroprietărire”. În toate aceste contracte se regăseşte o
clauză interesantă: „Dau mandat expres cesionarului (Sorin Roşca
Stănescu sau Remus Truică – n.n.) pentru obţinerea documentelor cu
privire la acest teren”. Ceea ce s-a şi întâmplat, toţi cei care au
încheiat astfel de contracte cu Roşca Stănescu sau Remus Truică primind
terenul taman pe „insulă”.
Insula comorilor
La
data de 19 aprilie 2010, partenerii Remus Truică şi Roşca Stănescu
şi-au dat planurile pe faţă când au cerut certificat de urbanism pentru
un PUZ (plan urbanistic zonal) pentru „Ansamblu rezidenţial + Dotări”,
pentru întreaga insulă. Remus Truică a depus atunci un memoriu
justificativ cu propunerea de trecere a terenului în intravilan cu
scopul construirii unui ansamblu rezidenţial de lux. „Funcţiunea
principală este de locuire individuală (în regim izolat şi cuplat), dar
se propun şi funcţiuni complementare precum agrement şi
servicii/comerţ/alimentaţie publică (…) Terenul este înconjurat de
Lacul Snagov, reprezentând o insulă ce are vecini în sud şi vest zone
rezidenţiale privilegiate (de cand poate avea o insulă alţi vecini decât
apa? – n.n.). Accesul în zonă se va realiza prin două poduri, unul în
partea de sud şi al doilea în est”. Cererea pentru emiterea
certificatului de urbanism a fost deja avizată de primarul Muşat
Apostol, care a calificat stufărişul şi mâlul aferent drept „teren
agricol” dar ancheta de atunci a „Ziarului de Investigaţii” i-a făcut pe
edilii comunei să facă pasul înapoi, retrăgând cererea de emitere a
certificatului de urbanism!!! Retragerea cererii ne-a fost confirmată de
către Cristache Rădulescu, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov.
Retragerea a fost una doar strategică, edilii Snagovului promovând
„planul B”, ceea ce o anchetă a Parchetului ar putea califica, spun
juriştii, drept o „infracţiune în formă continuată”. Planul B este de
fapt un nou Plan Urbanistic General (PUG) al comunei în care insula este
trecută direct drept teren construibil cu vile P+1. Potrivit PUG
terenul este „vopsit” drept locuinţe individuale + servicii publice, iar
din proiect nu pare a lipsi niciun amănunt al afacerii „retrase” anul
trecut. Toate vilele sunt la locul lor şi tot la „locul lor” sunt în
noul PUG şi cele două poduri (la sudul şi la estul insulei) care vor
permite curioşilor accesul pe insula „Truică – Roşca Stănescu”.
Golful furat
Cercetarea
PUG-ului, care a fost depus spre avizare la Consiliul Judeţean Ilfov la
data de 21 decembrie 2010, ne-a dezvăluit încă o scamatorie mai mare
chiar decât insula. Un întreg golf al Lacului Snagov (mai mult de 30 de
hectare) a dispărut de sub ochii guvernanţilor, fapt ce se poate vedea
chiar şi din satelit („Google Earth” – n.b.) dar numai de la Palatul
Victoria nu! Astfel toate hărţile legale în vigoare (fie
că sunt la Consiliul Judeţean Ilfov, la „Apele Române” sau la Guvern
ori Preşedinţie) arată că în colţul de Nord-Vest al Lacului Snagov apa
pătrunde, într-o formă de „U” aproximativ în terenul de la Siliştea
Snagovului. Aşa arată toate hărţile oficiale din România. Situaţia din
teren este cu totul alta – colţul lacului, mai mult de 30 de hectare, a
dispărut cu totul, iar în noul PUG figurează, la fel ca insula, drept
teren construibil vile P+1 şi servicii publice. Fotografiile făcute de
satelitul menţionat mai sus arată că acea parte din lac a dispărut cu
totul. O fi mâna aceluiaşi grup de prestidigitatori? Cert este că, odată
aprobat noul PUG, vilele vor putea fi construite, în condiţii de
pseudo-legalitate, pe baza unor simple autorizaţii de construire,
eliberate de Primăria Snagov, instituţia care, dealtfel, a regizat toate
cele de mai sus. Aceasta în pofida faptului că toate autorităţile
competente ale statului, susţin că intervenţiile asupra domeniului
public sunt, în cazul de faţă, ilegale. Mai puţin prefectul judeţului
Ilfov, Dan-Cornel Baranga, care se eschivează mai ceva ca un gestionar
de băcănie.
Arhitecta PUG-ului: „Am lucrat cu materialul clientului”
Firma
de arhitectură responsabilă de toate minunile PUG Snagov, „Arua Create
Design” a primit lucrarea prin încredinţare directă. Firma are ca unic
asociat şi administrator pe arhitectul Aura Huluba, consilier personal,
pe probleme de urbanism, al preşedintelui CJ Ilfov, Cristache Rădulescu.
Aura Huluba ne-a declarat că a lucrat strict cu materialul clientului –
Primăria Snagov şi că se acolo a luat la cunoştinţă că ambele terenuri
ar fi proprietate privată. Ea a promis că va solicita clarificări asupra
regimului de proprietate a celor două terenuri, inclusiv ca urmare
documentaţiei (corespondenţă oficială MAI- Apele Române – Consiliul
Judeţean Ilfov – Prefectura Ilfov) pe care „Ziarul de Investigaţii”, i-a
prezentat-o. Până una-alta o credem pe cuvânt…
Apele Române secate
Conducerea Administraţiei Naţionale „Apele Române” (ANAR), susţine
sus şi tare că întregul lac este domeniu public al statului. „Lacul
Snagov, în suprafaţă de 592 hectare aparţine în întregime domeniului
public al statului având nr. MF 64094 şi este administrat de către
noi”, ne-a declarat Dávid Csaba, directorul general al instituţiei.
Dealtfel Csaba şi Petru Diacon, director în cadrul administraţiei au
semnat o adresă prin care contestau un proiect de hotărâre de guvern, la
începutul anului trecut, prin care Lacul Snagov urma să fie transferat
din domeniul public al statului în cel al judeţului Ilfov, iar „Apele
Române” să renunţe la administrarea lacului în favoarea Consiliului
Judeţean Ilfov. Urmare a adresei semnate de cei doi, MAI a refuzat să
promoveze hotărârea de guvern, deoarece prin efectul legii, se arată în
adresă, Lacul Snagov „nu poate fi decât domeniul public al statului”. De
acest fapt au luat la cunoştinţă atât Consiliul Judeţean Ilfov, cât şi
Prefectura, ne-au confirmat surse din ANAR!
După cum lesne se poate observa, în toate documentele oficiale (mai
puţin cele ale Prefecturii Ilfov), Lacul Snagov continuă să figureze
drept domeniul public al statului, deşi mai mult de 50 de hectare au
ajuns în poprietatea lui Truică şi Roşca Stănescu.
Cristache Rădulescu promite vigilenţă
Preşedintele Consilului Judeţean Ilfov s-a declarat consternat de
prevederile PUG, mai ales că aflase şi de prima tentativă, când edilii
Snagovului încercaseră să promoveze un Planul Urbanistic Zonal, dar au
retras demersurile de obţinere a unui certificat de urbanism. „În
conformitate cu dispoziţiile legale în materie, transferul unui bun din
domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Ilfov sau al
unei comune se poate face numai prin hotărâre de guvern dedicată, la
cererea Consiliului Judeţean sau a consiliului local al comunei. Nu ştiu
să existe aşa ceva pentru Lacul Snagov”, ne-a declarat Cristache
Rădulescu, preşedintele CJ Ilfov. El crede că PUG-ul ar fi putut fi
încredinţat consilierei sale, tocmai pentru a fi trecut mai uşor prin
Consiliul Judeţean. Voi solicita Comisiei de urbanism vigilenţa maximă,
ne-a mai spus Rădulescu. El a mai afirmat că solicitarea nulităţii
hotărârilor de consiliu local sunt un atribut al prefectului judeţului.
Baranga o ţine langa
Legea confirmă spusele lui Rădulescu – Prefectul judeţului Ilfov este
persoana care nu are cum să nu ştie că Lacul Snagov nu mai este în
proprietatea exclusivă. Deşi este prefect de Ilfov de numai un an,
Dan-Cornel Baranga nu a mişcat un deget prin care să apere, aşa cum a
jurat, Constituţia României. Deşi a fost sesizat de problemă de
redactorii „Ziarului de Investigaţii”, Baranga nu a atacat nici până
astăzi în instanţă hotărârile Consiliului local Snagov, nule de drept –
spun juriştii, care au permis scamatoriile cu Lacul Snagov.
Grătarul lui Apostol
Apostol Muşat, primarul comunei Snagov ne-a spus, încă de la prima
tentativa cu Planul Urbanistic Zonal, că nu era primar în 2002 (era
viceprimar -n.n.) iar hotărârile (ilegale) aprobate în 2007, la
propunerea sa, prin care edilii din Snagov au dispus de lac în dispreîul
legilor şi a
Constituţiei au fost avizate de Prefectura Ilfov. Mai mult, Muşat ne-a
declarat că hotărârile din 2007 nu au fost atacate în instanţa de
contencios în termen de 6 luni, aşa că… Greşit, spun juriştii
consultaţi de noi, răspunderea penală înlătură prescripţia sugerată de
Muşat iar aici este limpede un caz de natură penală. Mai mult, legea
contenciosului prevede ca nulitatea unui act administrativ poate fi
invocată oricând. Despre cei doi proprietari ai insulei, Muşat ne-a spus
că îl stimează pe Remus Truică iar cu Sorin Roşca Stănescu este chiar
prieten – „mai facem un grătar împreună, mai bem un vin roşu”.
Problemele pentru Muşat ar putea apărea, spun sursele noastre, dacă
faptele sale vor fi cercetate de Parchet, iar Justiţia ar hotărî, în
cazul dovedirii vinovăţiei, chiar dispunerea grătarului pe verticală,
ne-au declarat specialişti în contenciosul administrativ.
Truică ne-a urat succes. El are deja!
Cunoscută fiind reticenţa sa în relaţia cu presa, Remus Truică a fost
cel mai greu de abordat. Am reuşit, în cele din urmă, să-l contactăm
prin intermediul asistentei sale, Daniela Spoială. Aceasta ne-a spus că
Remus Truică nu se află în ţară (este rezident în statul Monaco – n.n.)
dar că a vorbit cu el, şi nu doreşte să prezinte niciun punct de vedere
referitor la acest caz. „Domnul Truică v-a transmis mult succes în
investigaţie”, ne-a spus Spoială. Deh, unii cu succes la investigaţii,
alţii cu afaceri (tunuri?) de succes!
Numele lui Truică a perforat conştiinţele românilor când presa a
relatat „succesul” afacerilor sale dar şi opulenţa acestora. „În pădurea
Snagov, la câţiva kilometri de Bucureşti, omul de afaceri şi-a ridicat
un palat de vis. În faţa palatului, ridicat pe trei etaje, se întinde o
piscină mare cât să ancorezi un iaht. Lângă, sunt amplasate două
terenuri sportive, unul de tenis şi altul de fotbal. Dar proprietatea de
la Snagov, care se întinde pe câteva hectare, nu e singura agoniseală a
lui Remus Truică în cei 8 ani de când a părăsit funcţia de şef al
Cancelariei premierului Adrian Năstase. La diferite evenimente mondene
Truică devine subiect de discuţie, fiind admirat pentru apartamentul său
din Monte Carlo, unde ar avea ancorat şi un iaht în valoare de 7
milioane de euro, dar şi pentru vila din Caraibe, de pe insula St.
Martin. Pe uscat, Truică a fost văzut la volanul mai multor maşini,
valoarea colecţiei auto depăşind un milion de euro: Ferarri (330 de mii
de euro), Mercedes S 500 (aproximativ 90 de mii de euro), Mercedes SLR
(aproximativ 500 de mii de euro), Range Rover Supercharged (peste 100 de
mii de euro) şi un Aston Martin (aproximativ 150 de mii de euro). Remus
Truică nu stăpâneşte doar apa şi uscatul. El a cucerit şi aerul,
înfiinţându-şi, alături de un asociat, o companie aeriană de transport
de pasageri cu elicoptere”, relata, recent, cotidianul „Adevărul”.
Personaje, vinovăţii, instituţii, complicităţi şi (in)competenţe
Oficiul de Cadastru Ilfov – de departe cea mai
apropiată ţintă de răspunderea penală. Acesta a permis intabularea
terenurilor proprietate publică în favoarea unor persoane private, cu
încălcarea legilor şi a Constituţiei României.
Prefecţii judeţului Ilfov – Dan Cornel Baranga,
prefectul în funcţie, nu a acţionat pentru respectarea Constituţiei şi a
domeniului public, după ce a fost înştiinţat de încălcarea amândurora.
El va avea ultimul cuvânt, când va trebui să dea viza de legalitate,
dacă PUG-ul va fi aprobat în Consiliul local. Fostul prefect, Nicolae Jecu, este cel care a avizat hotărârile prin care lacul a fost subtilizat din domeniul public. Înaintea sa, un alt prefect, Teodor Filipescu,
a aprobat împroprietăriri pe terenul care a dispărut din obiectivul
sateliţilor dar figurează şi acum, în toate hărţile oficiale, drept
Lacul Snagov, domeniul public al statului.
Consiliul Judeţean Ilfov – comisia de urbanism trebuie să dea avizul pentru noul PUG al Snagovului. Cristache Rădulescu, preşedintele Consiliului Judeţean, a promis „vigilenţă maximă”
Aura Huluba – consilerul preşedintelui CJ Ilfov,
arhitectul care a realizat noul PUG, spune că a tratat terenurile ca
proprietate privată, pentru că aşa i-au fost prezentate de către
primarul Snagovului şi de oamenii acestuia. Este de văzut dacă va
solicita şi obţine lămuririle necesare, aşa cum ne-a declarat, sau va da
măsura complicităţii sale.
Truică Remus – de departe cel mai interesant
personaj al afacerii. El va fi cel mai câştigat sau păgubit, de pe urma
acesteia. Nu se ştie în ce măsură şi dacă a jucat cumva şi rolul lui
Iozefini.
Apele Române – administratorul Lacului Snagov, trebuie să revendice, proprietatea publică asupra domeniului pe care îl administrează
Sorin Roşca Stănescu – potenţial mai bogat cu zecile
de milioane de euro pe care le-ar câştiga din afacerea cu vile sau doar
păgubit cu banii pe care i-a plătit pe insulă dacă se dovedeşte că
afacerea este nelegală.
Primăria Snagov (primarul) Apostol Muşat – competenţa este, probabil, doar a DNA, sau a DIICOT, spun sursele noastre
„Ziarul de Investigaţii” va reveni cu numele celor care au obţinut
terenurile în „golful pierdut” de 31 de hectare, cu rolul jucat de
fostul prefect Filipescu în afacere şi de alte personaje „de soi”.
Dosarul personal de colaborator cu Securitatea al
preşedintelui Consiliului Judeţean (CJ) Hunedoara, Mircea Moloţ, a fost
readus în atenţia presei de către edilul devean, Mircia Muntean. În mai
mult de 30 de pagini, este prezentat angajamentul preşedintelui CJ
Hunedoara de colaborator cu securitatea, caracterizările acestuia făcute
de alţi informatori şi ofiţeri ai
securităţii, precum şi numele conspirative ale acestuia.
Dosarul, scos la iveală de edilul devean, nu diferă cu mult faţă de
dezvăluirile din primăvara acestui an, făcute de istoricul Marius Oprea,
referitoare la activitatea de informator a lui Mircea Moloţ. Mircia
Muntean a promis că vor mai urma să fie dezvăluite şi alte documente
care vor atesta colaborarea lui Moloţ cu Securitatea, astfel de date
fiind stocate pe o dischetă care va fi scoasă la iveală „la timpul
potrivit”.
Dosarul a fost din nou scos la iveală
Mircia Muntean a convocat o conferinţă de presă cu teme politice, în
care, fără prea multe declaraţii, a înmânat reprezentanţilor mass-media
dosarul de informator al preşedintelui Consiliului Judeţean, Mircea
Moloţ. Primarul Devei a declarat că a intrat în posesia dosarului la sfârşitul
lunii octombrie şi este hotărât să lupte în continuarea pentru
viziunile sale liberale, însă nu alături de astfel de „colaboratori”.
„Am rezistat zece luni în care am fost atacat şi acuzat că plâng după
funcţie, că inventez lucruri şi sunt mincinos. Acum, vă pun la
dispoziţie dovada clară că tot ce s-a spus de către Marius Oprea nu sunt
invenţii. Sunt hotărât să merg până la capăt şi să mă lupt cu întreaga
structură. Constatările le va face cine este în drept. La o demisie din
funcţie nu ne putem aştepta pentru că nu-l caracterizează (pe Mircea
Moloţ – n.red.). Dacă aş fi în locul lui aş merge la biserică să mă rog
pentru cei care au suferit, de la femei de serviciu până la profesori şi
elevi”, a declarat Mircia Muntean.
Mircea Moloţ figurează în arhivele Securităţii
În cele peste 30 de pagini din dosar, scrise de mână sau
dactilografiate sunt prezentate aspecte ale colaborării preşedintelui CJ
Hunedoara Mircea Moloţ cu Securitatea. Din documente reiese că în
relaţiile lui Moloţ cu poliţia politică au existat două perioade,
respectiv 1967 – 1969 şi 1974 – 1977. Referitor la prima perioadă de
colaborare cu securitatea, dosarul conţine mai multe referate şi
rapoarte întocmite de locotenentul major Ştefan Mathe în care este
relatată procedura de recrutare a elevului Mircea Moloţ, la data de 27
aprilie 1967, pseudonimele acestuia, caracterizarea şi încetarea
colaborării odată cu absolvirea cursurilor liceale. Din raportul de
recrutare, ca agent, a lui Moloţ, reiese că a fost recrutat în casa de
întâlniri „Trandafirul” din Orăştie. La prima întâlnire, Moloţ a
discutat despre activitatea didactică a profesorului Ioan Dumitru,
despre care spune că „are o comportare oarecum necorespunzătoare faţă de
elevi”. În acelaşi raport sunt specificate următoarele informaţii
„Candidatul a acceptat colaborarea cu organele noastre şi de comun acord
s-a fixat numele conspirativ „Mureşan Mircea”, cu care va semna
materialele furnizate”. Colaborarea lui Moloţ cu Securitatea a luat
sfârşit în momentul în care acesta a absolvit cursurile liceale.
„Panţuru Viorel” lua bani împrumut şi „uita” să-i returneze
Colaborarea
lui Mircea Moloţ nu se rezumă doar la perioada în care era elev de
liceu. Din documente reiese că acesta a fost reactivat în calitate de
colaborator. Dosarul conţine şi informări despre Moloţ, care datează din
perioada decembrie 1973, în care sunt specificate următoarele: „(…)
se achită de sarcini în mod satisfăcător. Ca pedagog mai are însă multe
lipsuri în procedurile de a lucra cu elevii. (…) Obişnuieşte să ia
bani cu împrumut pe care uită să îi înapoieze la timp sau chiar deloc”.
Moloţ a fost reactivat, ca şi colaborator cu Securitatea, în ianuarie
1974, acesta activând până în 1977 sub numele conspirativ Viorel
Panţuru. Din această perioadă, sunt cuprinse în dosar mai multe
documente. Astfel, există o notă olografă în care „colaboratorul”
enumeră persoanele despre care poate oferi relaţii. În aprilie1974,
Mircea Moloţ a fost „avansat”, printr-un raport cu propunere de trecere
în categoria „informatorilor”. O activitate mai intensă este sugerată
pentru perioada satisfacerii stagiului militar în 1975. În
caracterizarea activităţii din această perioadă se arată că „în această
perioadă el a desfăşurat o activitate informativă utilă, semnalând la
timp deficienţele din evidenţa, păstrarea şi paza documentelor secrete,
armamentului muniţiei şi substanţelor toxice de luptă, a informat despre
comentariile ce se purtau cu privire la evenimentele interne şi
externe, aspecte negative care influenţau starea de spirit (…) a
unităţii”. O notă de caracterizare a informatorului Panţuru Viorel, din
1977, arată că „pe perioada cât a activat ca informator a desfăşurat o
activitate utilă organelor noastre, furnizându-ne materiale valoroase în
legătură cu starea de spirit din cadrul Grupului Şcolar CSH. Mai mult,
dosarul conţine şi un anagajament semnat de Moloţ prin care îşi ia
sarcina de a furniza „informaţii obiective şi cât mai reale”.
Moloţ îl ameninţă pe Muntean cu excluderea din partid
Ca
urmare a conferinţei organizată de Mircia Muntean, preşedintele CJ
Hunedoara a fost de acord să-şi susţină cauza într-o întâlnire cu presa.
Despre gestul edilului devean, de a prezenta documentele care dovedesc
colaborarea lui Moloţ cu Securitatea, preşedintele PNL Hunedoara a
declarat: „Mi-a dat posibilitatea excluderii sale din partid. Astăzi
avem şedinţa Biroului Permanent Teritorial şi o să cer excluderea lui şi
luni, la Bucureşti”.
De altfel, Mircea Moloţ a negat orice colaborare cu Securitatea,
totodată menţionând că Mircia Muntean nu a venit cu nimic nou la acest
dosar. „Acest dosar l-am citit în 2007, la CNSAS. Nu ştiam până atunci
că am aşa ceva. Eu nu am colaborat cu Securitatea, iar ca dovadă stă
sentinţa CNSAS, care specifică în mod clar că nu am colaborat cu
Securitatea făcând poliţie politică. Mircia Muntean trăieşte într-o lume
paralelă, de mincinoşi, şi se ocupă de dosare în loc să atragă fonduri
pentru Deva”, a declarat preşedintele CJ Hunedoara, Mircea Moloţ
Dezbaterile legate de nu trebuie să-i ocolească pe
reprezentanţii bucureştenilor în administraţia locală. Autorităţile din
administraţia publică poartă cea mai mare parte din vina naşterii monstruozităţilor arhitectonice, care distrug Capitala din punct de vedere urbanistic. Edilii sunt cei care emit autorizaţii de construcţie fără respectarea prevederilor legale şi închid
ochii atunci când beneficiarii lăbărţează construcţiile mai mult decât prevăd aprobările.
Parchetul a început deja cercetarea penală pentru săvârşirea de
infracţiuni de corupţie a funcţionarilor publici într-un astfel de caz,
la Primăria sectorului 2, după recepţionarea „penală” a unui bloc construit de fraţii Ghiţă, fiii unui fost portar al Ambasadei României la Paris.
Inspecţii făcute în globul de cristal
La
data de 7 iunie 2007, Consiliul Local al Sectorului 2 a aprobat
construirea unei clădiri de locuinţe de 7 etaje şi 27 de apartamente pe
malul de nord-vest al Lacului Tei, într-un loc în care Planul Urbanistic
General al Capitalei şi Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 2 (aprobat în 2003) prevedeau că nu se pot construi decât locuinţe individuale şi colective mici, cel mult cu 2 etaje.
Investitori sunt fraţii Ghiţă (Răzvan Valentin şi Bogdan Daniel) fiii
lui Ion Ghiţă cunoscut drept consul MAE (Ministerul Afacerilor Externe)
de Gigi Becali şi alţi investitori imobiliari, deşi este de notorietate
că ar fi fost doar portar al Ambasadei României la Paris şi ulterior
doar referent III la Direcţia Consulară.
În timpul derulării procesului în care s-a cerut anularea
autorizaţiei de construire a blocului, fraţii Ghiţă au depus la dosarul
cauzei un proces verbal de recepţie de terminare a lucrărilor de
construcţie, vrând, probabil, să prezinte instanţei „faptul împlinit”,.
Procesul verbal de recepţie, încheiat la data de 29 decembrie 2008 de
către inspectori ai Primăriei Sectorului 2 a consemnat finalizarea
construcţiei de şapte etaje, deşi aceasta abia de avea terminată
structura de rezistenţă.
Semnatarele procesului verbal de recepţie sunt subalterne ale
primarului Neculai Onţanu, cel care a promovat hotărârile de consiliu
local care au permis ridicarea construcţiei ilegale pe malul Lacului
Tei. Anca Ailenei, specialist în cadrul biroului „Disciplina în
Construcţii” şi Elena Bolboacă (şef serviciu „Impunere Domeniu Public”)
au continuat pe linia şefului lor. Ele au semnat recepţia finală a
clădirii de 7 etaje şi 27 de apartamente stbilind chiar şi valoarea
construcţiei, ca şi cum aceasta ar fi fost „la cheie”. Manevra
subalternelor primarului sectorului 2 a permis „investitorilor” să
înscrie imobilul în Cartea Funciară şi la organul fiscal şi intabularea
dreptului de proprietate asupra clădirii. Cum or fi calculat oare
inspectoarele Primăriei valoarea unei investiţii care nici astăzi nu
este finalizată este de domeniul globului de cristal sau poate al
„valizei lui Becali”, dacă aşa vor stabili procurorii.
Anchetă pentru corupţie la Primăria sectorului 2
Inspectoratul de stat în Construcţii a sesizat nelegalitatea comisă
l-a somat pe Onţanu să anuleze procesul verbal de recepţie a lucrărilor.
„Recepţionarea construcţiei din strada Intrarea Chefalului nr. 12 H
(…) s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale. Datorită faptului că
procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 29.12.2008 a
intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice , veţi dispune
măsurile prevăzute de lege în în vederea anulării acestuia”, se arată în
adresa Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) către Primăria
sectorului 2. Onţanu a ignorat demersul ISC, ba mai mult a continuat să
susţină în instanţă legalitatea construcţiei fraţilor Ghiţă. Procurorii
de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 au început
urmărirea penală împotriva inspectoarelor Ailenei şi Bolboacă pe care le
cercetează sub aspectul săvârşirii infracţiunii de corupţie.
Bloc lăbărţat peste normele legale
Vinovăţia celor două subalterne ale lui Onţanu este greu de pus la
îndoială. Ridicarea ilegală a clădirii nu este flagrantă numai din acte,
ea reiese
şi la o simplă vizită în teren. Construcţia „îngrămădeşte”, practic,
clădirile vecine şi ocupă o suprafaţă de teren mai mare decât cea
legală. Planul Urbanistic General al Capitalei prevede că orice clădire
din zonă trebuie să ocupe la sol cel mult 45% din suprafaţa de teren
(Procent de Ocupare a Ternului). În 2007 însă, Neculai Onţanu a promovat
o hotărâre de consiliu local prin care s-a aprobat, ilegal (cu viza lui
Toma Şutru, secretarul Consiliului), majorarea POT la 70%, de care au
beneficiat şi fraţii Ghiţă. Aceştia au îngroşat din nou obrazul –
potrivit unei expertize tehnice construcţia ocupă la sol 452,81 metri
pătraţi din totalul de 560 metri pătraţi, aproape 81%. Or, POT-ul maxim
legal în România este de 80% şi este acceptat numai în centrul
Bucureştiului sau al marilor oraşe dar, după cum se vede, funcţionarii
din administraţia locală pot să închidă ochii chiar şi la mai mult!
Consiliul General, driblat „à la Obor”
Cum de au putut fraţii Ghiţă să „traducă” legislaţia în domeniul
urbanismului este o poveste la fel de interesantă, măcar pentru
procurori. La data de 7 iunie 2007, când Consiliul Local al Sectorului 2
a aprobat construirea clădirii de locuinţe de 7 etaje şi 27 de
apartamente, în Planul Urbanistic General al Capitalei şi Planul
Urbanistic Zonal al Sectorului 2 (aprobat în 2003) se prevedea că pe
malul de nord-vest al Lacului Tei nu se pot construi decât locuinţe
individuale şi colective mici, cel mult cu 2 etaje. Construirea unui
bloc care să depăşească aceşti indicatori nu putea fi aprobată decât
printr-un Plan Urbanistic Zonal, aprobat de Consiliul General al
municipiului Bucureşti (CGMB)! Consilierii locali ai sectorului 2 au
fentat CGMB şi au aprobat construcţia votând, la propunerea primarului
Neculai Onţanu şi pe baza avizului de urbanism al arhitectului şef, un
plan urbanistic de detaliu (PUD), act de rang inferior celui unui plan
de urbanism zonal.
Judecătorii, păcăliţi de Onţanu
Fraţii
Răzvan şi Bogdan Ghiţă au fost daţi în judecată de vecinii afectaţi
direct şi nemijlocit (lipsa însoririi, accesul stradal, distrugerea
împrejmuirii) de construirea ilegală a blocului. Reclamantul SC Ciad SRL
a cerut instanţei să anuleze, pe linie, avizul de urbanism, hotărârea
de Consiliu local prin care s-a aprobat, pe baza avizului, PUD-ul care
permitea construirea blocului şi autorizaţia de construire a blocului pe
fraţii Ghiţă. La data de 2 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti a repus
situaţia pe făgaşul normal anulând avizul de urbanism, hotărârea de
aprobare a PUD-ului şi autorizaţia de construcţie a blocului. Nouă luni
mai târziu, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au întors situaţia în
favoarea fraţilor Ghiţă, declarând drept legale hotărârea prin care s-a
aprobat PUD-ul şi autorizaţia de construcţie, dar menţinând decizia de
nelegalitate a avizului de urbanism. Decizia judecătorilor este demnă de
Farfuridi al lui Caragiale: „să se revizuiască, primesc, dar să nu se
schimbe nimic”. Specialiştii în drept consultaţi ne-au spus că dacă
avizul de urbanism a fost nelegal, atunci hotărârea Consiliului prin
care s-a aprobat PUD este nulă de drept, iar autorizaţia de construire
trebuie, de asemenea anulată. „Hotărârea de aprobare a unui PUD nu poate
rămâne legală cât timp avizul care a stat la baza ei este nul”, susţin
specialiştii. Dar ce i-a determinat pe judecători să comită această gafă
(care urmează a fi analizată la judecarea contestaţiei în anulare)? Ei
au fost induşi în eroare de o altă hotărâre de consiliu local (13/1007)
fabricată în laboratoarele subalternilor lui Onţanu şi a lui Toma Şutru,
secretarul Consiliului Local, şi el un „meşter” în domeniu. Hotărâre
care ar fi trebuit să mute nasul judecătorilor cu mirosul acid de
„făcătură”!
Metoda „Maradona” cu legile României
Nu este prima oară, din păcate, când o autoritate votează sau adoptă
pe tăcute o lege mincinoasă, care are drept scop să pună bazele pentru
alte şi alte legi abuzive pentru care a creat aparenţa de legalitate.
Hotărârea 13/2007 pe care primarul a invocat-o în instanţă este însă
mult mai parşivă, falsul fiind evident atât sub aspectul logicii
juridice cât şi sub aspect formal, ne-au confirmat specialiştii în drept
consultaţi. Iată de ce ce!
Potrivit legiii privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
(350/2001) o construcţie nu are voie să depăşească prevederile Planului
Urbanistic General în ceea ce priveşte înălţimea maximă, funcţiunea
zonei (ex. locuinţe, industrială, comercială) sau coeficientul de
utilizare a terenului (CUT).
Acestea nu pot fi modificate decât printr-un plan de Urbanism Zonal
(PUZ), un proiect deosebit de complex, care include o multitudine de
avize şi documentaţii, plus un regulament local de urbanism care
stabileşte noile reglementări cu putere de lege (înălţime maximă, CUT
etc). Consiliul local al sectorului 2 a aprobat un astfel de PUZ în
2003, regulamentul PUZ-ului fiind clar pentru clădirea fraţilor Ghiţă:
înălţime maximă 10 metri, clădiri de cel mult 2 etaje şi CUT max. 1,3.
Odată cu creşterea investiţiilor imobiliare în zonă edilii sectorului
doi au fost puşi sub o mare presiune (dacă au fost corupţi e treaba
procurorilor) să aprobe înălţimi mai mari pentru clădiri (mai multe
etaje înseamnă mai mulţi bani!). În 2006 însă, Parlamentul a modificat
legea urbanismului şi a luat dreptul sectoarelor de a mai aproba
PUZ-uri, singura instituţie abilitată prin lege să aprobe PUZ-uri în
Capitală fiind Consiliul General al Municipiului Bucureşti (tocmai din
cauza aberaţiilor imobiliare). Cum nu mai putea aproba, în 2007, un PUZ
şi fără PUZ nu puteau aproba construcţii mai înalte, subalternii
primarului Onţanu au recurs la o şmecherie – au propus Consiliului Local
să aprobe modificări la PUZ-ul vechi. „Nu are voie să modifice sau să
completeze o lege decât acea autoritate care este abilitată să aprobe
legea. Cum un consiliu judeţean, de pildă, nu are voie să modifice, de
capul lui, o lege, care se adoptă de Parlament, nici Consiliul local al
unui sector nu are voie să modifice prevederi ale Planului urbanistic
general, deoarece competenţa este numai a Consiliului General”, ne-au
declarat surse din cadrul CGMB.
Au votat hotărâri pe bază de legi nule sau abrogate
Curios este că judecătorii nu au remarcat şi ei acest fapt! Că scopul
era acela de a se aproba construirea de clădiri înalte reiese şi din
intervenţia unui consilier consemnată ţn procesul verbal al şedinţei din
21 martie 2007: „Aş dori să fac câteva precizări. Se modifică un PUZ,
(…) trebuie să actualizăm toate documentaţiile de urbanism, dar
trebuie făcut conform procedurilor legale în vigoare. Pentru a face asta
trebuie să avem o fundamentare solidă, care în opinia mea nu există. În
momentul în care vreau să schimb reglementările anumitor zone, schimb
în sensul în care urmăresc să dau liber la construcţii înalte. Când s-a
făcut PUZ-ul (în 2003 – n.n.) s-au făcut diferite studii. Acum venim
fără aceste studii şi fără o fundamentare (…) Putem ajunge la un
blocaj al utilităţilor în câţiva ani”.
Mai grav este (aici graniţa penalului pare a fi periculos de
aproape), că hotărârea Consiliului Local al lui Onţanu (facsimil) era
lovită de nulitate încă de la adoptare. Potrivit textului acesteia,
hotărârea 13/2007, are ca temei de drept o hotărâre a CGMB (242/2001)
lovită de nulitate, ni s-a spus la Consiliul General, din 2006, tocmai
de legea care nu a mai dat voie sectoarelor să aprobe PUZ-uri. Nici
celălat temei menţionat în hotărârea 13, adoptată la 21 martie 2007, nu
este legal, deoarece Ordinul MLPAT 1107/2001 fusese abrogat cu trei luni
înainte de Ordinul 22/2007. Acesta nu mai slujea însă „intereselor”.
Opinia juriştilor este că instanţa trebuie să constate nulitatea
hotărârii 13/2007 deoarece are ca temei de drept prevederi legale nule
sau abrogate! Pe cale de consecinţă, toate actele sunt lovite de
nulitate, inclusiv autorizaţia de construire eliberată „la şmecherie”,
fraţilor Ghiţă. Cum de a putut da viza de legalitate secretarul
sectorului, Toma Şutru (doctorand în drept!?) trebuie să analizeze
Parchetul!
De ce avem nevoie de urbanism
Urbanismul nu este nicidecum un moft al vreunei autorităţi şi nu are
drept scop limitarea dezvoltării ori a iniţiativei. Urbanismul
reprezintă o sinteză a normelor de bun simţ, dar mai ales a concluziilor
care au fost trase timp de secole în planificarea construirii oraşelor.
Nu trebuie să ai voie, de pildă, să ridici fabrici poluante sau chiar
benzinării între blocuri, dar este recomandat să ai aproape de casă
magazine de unde să poţi cumpăra cele necesare cotidian, spaţii verzi,
locuri de joacă pentru copii. Grădiniţa şi şcoala trebuie să fie în
apropiere tot aşa cum este bine să ai în cartier poştă, filiale bancare,
dispensar, farmacii şi instituţii de cultură.
Este normal, chiar dacă nu şi la noi din păcate, să ai casele şi
gardurile armonios aliniate, cu străzi accesibile, nicidecum îngrămădiri
haotice de construcţii, să păstrezi vechea arhitectură în centrul
oraşului şi să nu faci zgârie-nori printre case. Pentru ca toate acestea
să fie posibile, guvernanţii stabilesc reguli cuprinse în legi , cum
este „Regulamentul general de urbanism” care spun când, unde, cât şi cum
poţi construi sau să-i laşi pe alţii să construiască. La rândul lor,
autorităţile locale aprobă şi votează planuri locale, care au forţă de
lege: Plan Urbanistic General (PUG), Plan Urbanistic Zonal (PUZ), Plan
Urbanistic de Detaliu (PUD). Acestea spun ce, cum şi unde se poate
construi, ce destinaţie pot avea terenurile şi construcţiile, ce
materiale se pot folosi, înălţimi, dotări şi altele asemenea.
După mai bine de un an de procese, rudele minerilor morţi în explozia
de la mina Pertrila, ce a avut loc în data de 15 noiembrie 2008, spun
că s-a făcut dreptate. În data de 17 noiembrie, judecătorii de la Târgu
Jiu s-au pronunţat în acest proces, inculpaţii Aurelian Necula (fostul
director al EM Petrila), Gheorghe Roşu (fost inginer şef cu securitatea
şi sănătatea în muncă) şi Ştefan Dan Ungur (fostul şef al sectorului
aeraj şi şef al staţiei de salvare minieră) au fost condamnaţi la 7
ani şi 6 luni închisoare, respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare pentru
ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi nerespectarea
normelor de protecţia muncii.
Daune de sute de milioane de lei vechi
Pe lângă anii de închisoare, cei trei inculpaţi mai trebuie să achite şi daune morale destul de consistente.
„Obligă inculpaţii Necula Aurelian , Roşu Gheorghe şi Ungur Dan
Ştefan în solidar şi cu părţile responsabile civilmente CNH S.A.
Petroşani şi E.M. Petrila la plata a 342.429,44 lei despăgubiri civile
către Spitalul Clinic de Urgenţă şi Chirurgie Plastică şi Repartorie şi
Arsuri Bucureşti, 120.410,49 lei despăgubiri civile către Spitalul
Clinic de Urgenţă Bucureşti, 14.098,08 lei despăgubiri civile către
Spitalul de Urgenţă Petroşani, cu dobânzile legale aferente până la
achitarea integrală a debitelor.
Obligă inculpaţii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente
CNH S.A. Petroşani şi E.M.Petrila la plata a câte 100.000 lei daune
morale către părţile civile Alecsa Liviana, Moş Maria, Vişan Ana
Violeta, Stoian Nadia Rodica, Şipoş Elena, Măţan Mihaela, Bîlbă Silvia
Adriana, Mateş Liliana, Elekeş Ofelia, Frăţilă Cristina, Puian Ana, la
câte 50.000 lei daune morale către părţile civile Socolescu Alexandru,
Loghin Constantin ( Loghin Adriana Petronela ), Alecsa Nicolae, Matei
Petru şi la plata a câte 20.000 lei daune morale către Vişan Adelina
Ioana, Frăţilă Daniela Oana, Elekeş Robert şi Puian Adrian .
Obligă inculpaţii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente
CNH S.A. Petroşani şi E.M.Petrila la plata a câte 3.500 lei despăgubiri
civile către părţile civile Alecsa Nicolae, Matei Petru, Loghin
Constantin ( Loghin Adriana Petronela) şi Socolescu Alexandru,
reprezentând contravaloarea diferenţei de concediu medical şi a
diferenţei de salariu realizat de părţile civile până la data de
15.11.2008 şi cel realizat în prezent. Obligă inculpaţii în solidar şi
cu părţile responsabile civilmente CNH S.A. Petroşani şi E.M.Petrila la
plata sumei globale de câte 4.800 lei şi a unei prestaţii lunare de câte
200 lei către Alecsa Lavinia Oana, Alecsa Flavius Adrian, Vişan Adelina
Ioana, Stoian Bogdan Gabriel, Loghin Nicoleta Daniela, Loghin Irina
Loredana, Frăţilă Daniela Oana, Puian Adrian, Şipoş Antonia Elena, la
plata sumei globale de câte 3.600 lei şi a unei prestaţii lunare de câte
150 lei către Alecsa Iris Nicole, Stoian Cătălina Mihaela, Bîlbă Dacian
Cristia, Bîlbă Rareş Alexandru şi Loghin Mihai, cu titlu pensie de
întreţinere, începând cu data pronunţării prezentei sentinţe până la
majoratul minorilor, iar în cazul continuării studiilor până la vârsta
de 25 ani .
Ia act că părţilor civile le-au fost acordate despăgubiri civile de
către Guvernul României, CNH S.A. Petroşani, E.M. Petrila, Consiliul
Local Petroşani, Consiliul Local Petrila, Prefectura Judeţului
Hunedoara, Sindicatul Liber E.M.Petrila şi Federaţia Română de Fotbal.
Obligă inculpaţii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente CNH
S.A. Petroşani şi E.M.Petrila la plata a 1120 lei către partea civilă
Matei Petru, 3.000 lei către partea civilă Vişan Ana Violeta, 3.000 lei
către partea civilă Mateş Liliana, 3.000 lei către partea civilă Elekeş
Ofelia, 3.000 lei către partea civilă Puian Ana, 4.000 lei către partea
civilă Moş Maria, 4.000 lei către partea civilă Socolescu Alexandru şi
4.000 lei către partea civilă Loghin Adriana Petronela, cheltuieli de
judecată reprezentând contravaloarea onorariu avocaţi şi la plata a
40.000 lei cheltuieli judiciare statului”, se arată în sentinţa
pronunţată ieri la Judecătoria Târgu Jiu.
Rudele minerilor morţi, nemulţumite de valoarea daunelor morale
Mihaela Matei, soţia lui Petru Matei – unul dintre minerii care a
fost grav rănit, stând în comă mai bine de trei săptămâni – şi sora lui
Adrian Puian – decedat în urma exploziei, este de părere că sentinţa a
fost prea blândă.
“Este pentru prima dată când victimele unei explozii nu sunt ele
găsite vinovate şi asta ne mulţumeşte. Ne mulţumeşte că au primit
închisoare, însă sunt prea puţini, trebuia să le dea mai mult, să sufere
cum am suferit şi noi”, a declarat femeia.
Mai mult, aceasta spune că nu este de acord cu daunele morale,
deoarece suferinţa familiei ei nu poate fi redusă la câteva sute de
milioane de lei vechi.
“Nu sunt de acord cu valoarea daunelor morale, sunt prea mici.
Suferinţa soţului meu nu costă 500 de milioane de lei vechi, cât am
primit noi. Nu mi se pare corect. Dacă îţi rupi piciorul într-un
accident de maşină primeşti mai mult, dar soţul meu care va suferi toată
viaţa nu merită atât de puţin”, este de părere Mihaela Matei.
De asemenea, Daniel Tomescu, avocat al unora dintre familiile
victimelor de la Petrila, a precizat că este mulţumit de partea penală,
dar va face apel în ceea ce priveşte partea civilă.
“Sentinţa dată de judecători este una bună, s-a făcut dreptate. În
ceea ce priveşte partea penală, părţile pe care eu le reprezint sunt
mulţumite, dar pe părţile civile vom face apel, deoarece este mai puţin
decât ceea ce am cerut”, a declarat Daniel Tomescu.
De cealaltă parte a baricadei se află avocatul apărării, Ovidiu
Filipescu, care spune că nu se aştepta la acest rezultat.“Este o
sentinţă total nedreaptă. Nu mă aşteptam. Am făcut deja apel la
Tribunalul din Gorj”, susţine avocatul.
Mai mult, Constantin Jujan, directorul general al Companiei Naţionale
a Huilei (CNH), nu a vrut să comenteze sentinţa dată de magistraţii
gorjeni. “Mă surprinde această sentinţă, nu pot să comentez”, a spus el.
Ioan Temneanu, liderul Sindicatului Liber şi Independent de la EM
Petrila, spune că nu este normal ca trei oameni să plătească greşelile
unui întreg sistem.
Procesul intentat de familiile victimelor de la Petrila a început în
15 septembrie 2009 şi de-a lungul vremii avocaţii acuzării au semnalat
încercările disperate de tergiversare a cauzei, acesta fiind amânat de
mai multe ori din diferite motive.
Mărturii de-a lungul vremii
De-a lungul vremii, martorii au scos în evidenţă în faţa
judecătorilor faptul că la mina Petrila ani de-a rândul au fost ascunse
problemele şi că în perioada premergătoare zilei de 15 noiembrie au fost
obligaţi să intre în mină, deşi au fost destui ortaci care au semnalat
conducerii de atunci pericolul de explozie.
“Nu puteam să spun nimănui că am văzut cum curgea jar şi foc din
abataj, pentru că a doua zi eram trimis la suprafaţă şi asta însemna că
nu mai iau bani. De exemplu, dacă luam 15 milioane de lei, la suprafaţă
aş fi luat 10. Am acasă trei copii de crescut. Pe data de 13 noiembrie
2008, lui Marcel Alexa i s-a făcut rău în subteran de la căldură. Nu era
nevoie să le raportez eu, simplu miner, lui Ungur şi lui Roşu
neregulile din mină, pentru că ei intrau în subteran. Noi, minerii,
vorbeam între noi despre probleme şi pericole, dar nu aveam forţa să le
spun directorilor că iese foc. Nu am bani şi nu îmi permit să îmi pierd
locul de muncă. Ştia toată lumea de foc şi de jar, se încerca să se
stingă. Au mai existat sectoare în care era foc şi se stingea şi se
lucra în continuare. În abatajul 431 s-a încercat stingerea, era şi
flacără deschisă şi jar”,declara în proces unul dintre ortaci.
De altfel, de la producerea tragediei, foştii şefi de la mina Petrila
au fost “sancţionaţi” de către conducerea CNH cu promovări în alte
funcţii. Astfel, în prezent, fostul director EM Petrila, Aurelian Necula
a fost transferat la Salvamin, fiind adjunct al staţiei de salvare
minieră, Gheorghe Roşu – fost inginer şef securitate minieră – lucrează
la Serviciul Control Urmărire Producţie din cadrul Companiei, iar Ştefan
Dan Ungur a fost concediat în primăvara acestui an şi a primit salarii
compensatorii.
In mod oficial, România este împărţită pe judeţe și,
tradiţional, pe provincii istorice: Moldova, Ardealul, Banatul, Muntenia
și Dobrogea. Dar, după 1989, a apărut și s-a dezvoltat și o altfel de
împărţire a ţării: după numele unor indivizi care au acaparat regiuni
întregi din ţară prin afacerile lor oneroase. Afaceri care nu s-ar fi
putut dezvolta dacă nu ar fi beneficiat de suportul logistic esenţial al
unor șefi ai administraţiilor locale, indiferent de culoarea politică
pe careaceștia din urmă au avut-o. Fiecare regim
politic de după 1989, fiecare guvern, din 90 încoace, a avut, fără
excepţie, ploșniţele sale, în toate zonele ţării. După un timp, acestea
și-au cumpărat onorabilitatea, inclusiv prin făţuite, dar ridicole
topuri ale bogaţilor, continuând însă feudalizarea teritoriilor în care
s-au înfipt în anii 90. Din care nici măcar Justiţia nu reușește să-i
clintească. Ziarul de Investigaţii vă relatează despre acești adevăraţi
Nași regionali, poate mai puţin cunoscuţi, dar extrem de puternici.
Lider, de ani buni, al Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia
(USMO) și al Federaţiei Naţionale Mine și Energie (FNME), Marin Condescu
este unul dintre cele mai controversate personaje din judeţul Gorj,
detronându-l la scandaluri chiar și pe celebrul baron Mischie.Etern
câștigător al funcţiilor de conducere în USMO și FNME și șef peste
milioanele de euro alocate din banii minerilor din Oltenia pentru
fotbal, bilete de tratament și alte afaceri catalogate de inamicii săi
drept dubioase, Marin Condescu a avut, totuși, începuturi modeste.
De la probleme disciplinare la tunuri cu butelii
Despre
istoria lui vorbesc Constantin Creţan, liderul Federaţiei Naţionale a
Muncii (FNM), Radu Voina, liderul Sindicatului Vulturul, și Valter
Cojman, liderul Departamentului Vlad Tepeș din cadrul Sindicatului
Minier Libertatea Valea Jiului (SMLVJ) 2008.Marin Condescu a început ca
șofer la Intreprinderea Română de Transport Auto (IRTA) Târgu Jiu, cu
câţiva ani înainte de Revoluţie. După doi ani în care a lucrat ca șofer,
i-a fost desfăcut contractul de muncă pe motive disciplinare și
băutură. S-a angajat mai apoi tot ca șofer, la o altă firmă de
transport, unde a mai lucrat câţiva ani, după care i-a fost iar desfăcut
contractul de muncă din motive disciplinare, a declarat Constantin
Creţan.
Liderul FNM mai povestește despre Condescu că și-a început cariera în
minerit la Rovinari, înainte de 1990, de unde a început propulsarea lui
în funcţii înalte, datorită afacerilor dubioase pe care le-a încheiat
de-a lungul anilor, din care a câștigat mulţi bani, și a prieteniilor cu
oameni aflaţi în funcţii înalte în stat.
In anul 1989 a absolvit școala de maiștri la aceeași unitate minieră, iar în anul următor, după căderea lui Ceaușescu, a ajuns lider de sindicat peste un sector de 200 de oameni, pentru ca, din 1991, să ocupe funcţia de președinte de sindicat la EM Rovinari.
Anul 1991 îi aduce și prima afacere din care va
câștiga mulţi bani, Marin Condescu fiind primul care s-a ocupat de
afacerea cu butelii. Afacerea cu butelii a fost primul lui mare tun
financiar, având în vedere că la vremea aceea se găseau foarte greu. A
făcut-o împreună cu fraţii Păunescu și cu generalul Stănculescu. Prima
afacere cu butelii i-a vizat pe minerii din Oltenia, cărora li se
vindeau buteliile la preţuri astronomice, mai precizează Constantin
Creţan.
Staţii Motorola, restaurante si bilete de tratament
După afacerea cu buteliile, a urmat o alta, cu electrocasnice și ,
preţurile fiind, și de această dată, mai mari decât cele de pe piaţă
dar le permitea minerilor să le ia în rate.televizoare pentru mineri
In perioada 1993-1994,
cu banii administraţiei de la EM Rovinari, Marin Condescu a cumpărat
restaurantul de la mănăstirea Orșova, plătind niște sume mari din fondul
de salarii Mitropoliei Oltenia. In anul următor a urmat o altă afacere
bănoasă, cu staţii de emisie-recepţie Motorola, provenite din Statele
Unite ale Americii. Acestea au fost băgate în subteranele minelor din
Oltenia și din Valea Jiului, deși nu sunt dintre cele mai bune și au
costat și mult. Cert este că a reușit să le impună în minerit, ajutat,
din nou, de generalul Stănculescu, a declarat Radu Voina, liderul
Sindicatului Vulturul.
Radu Voina și Constantin Creţan mai povestesc și despre afacerile cu bilete de tratament și odihnă, afaceri începute la mijlocul anilor 90.
Pe atunci, la fel ca și în prezent, administraţia Societăţii Naţionale a
Lignitului Oltenia (SNLO) plătea un bilet în proporţie de 75 la sută,
iar angajatul numai 25 la sută. Dacă în altă parte un bilet de odihnă
sau de tratament pentru o familie costă 12 milioane de lei vechi,
biletele luate prin sindicatul lui Condescu ajung și la 47 de milioane
de lei vechi unul. Diferenţa de 75 la sută este suportată de administraţia SNLO,
care este societate cu capital de stat, iar circuitul banilor este
realizat printr-una dintre agenţiile de turism, SC Turism Sind Min, pe
care o deţine, și prin alte două sau trei firme intermediare de casă,
precizează Radu Voina.De altfel, și ziarele din Gorj susţin aceste
declaraţii ale liderilor sindicali care nu sunt pe placul lui Condescu.
Sunt ani de zile în care unicul câștigător al licitaţiilor pentru
biletele de tratament și odihnă ale minerilor din Societatea Naţională a
Lignitului Oltenia este liderul de sindicat Marin Condescu. (…)
Ultima licitaţie câștigată de firma Turism Sind Min la SNLO pentru
biletele de tratament și odihnă acordate minerilor a fost în 5 aprilie 2010. Pentru cei 6.737 410 de
lei s-au „bătut” patru firme de turism. Cum se știa deja, câștigătoare a
fost declarată firma sindicalistului Condescu. De fapt, în fiecare an
aceste licitaţii sunt atribuite doar firmei Turism Sind Min. Ceea ce se
schimbă în contractele dintre SNLO și societatea lui Condescu, de la an
la an, este doar suma. Anul acesta, Turism Sind Min a reușit să obţină 120.000 de lei mai mult decât anul trecut. Anul trecut, în 5 mai 2009, SNLO a încheiat cu firma Turism Sind Min un contract în valoare de 6.617.390
milioane lei, pentru achiziţionarea biletelor de odihnă și tratament
pentru salariaţii unităţii. Deși la negociere au participat încă trei
societăţi, contractul a fost câștigat tot de Condescu.Ultima modificare
făcută la Registrul Comerţului București și publicată în Monitorul
Oficial din 6 aprilie 2009 arată clar cine controlează firma Turism Sind
Min din București. Federaţia Naţională Mine și Energie este acţionar
unic al societăţii de turism, iar Marin Condescu este președintele
Federaţiei și al Consiliului de Administraţie.De precizat că din 2007 și
până în prezent s-au cheltuit, în fiecare an, în jur de 6-7 de milioane
de lei pentru aceste bilete, bani care au intrat în conturile firmei
conduse de Condescu. Doar acești ani au putut fi consultaţi, până atunci
se spune că tot sindicatele au beneficiat de acești bani prin
contracte-cadru încheiate din patru în patru ani, scrie Gabriela Mladin,
în Gorjeanul.
Afacerea Săcelu
In anul 1996, Marin Condescu, împreună cu
administraţia SNLO, a încheiat afacerea Săcelu.In presa vremii, din luna
iunie a anului 1998, e consemnat un raport al Curţii de Conturi, care
arată cum fosta Regie Autonomă a Lignitului
Oltenia, împreună cu Centrala Naţională Confederativă a Sindicatelor
Miniere din România, condusă de Marin Condescu, a cumpărat patrimoniul
staţiunii Săcelu, aflată la 40 km de Tg. Jiu, având în vedere că fosta
regie prevăzuse încă din 1990 construirea unui centru de recuperare a
forţei de muncă. a solicitat, în luna februarie a anului 1996,
Ministerului Industriei și Comerţului acordul pentru a cumpăra unele
efective scoase la vânzare de către Societatea Comercială de Turism
Gorjul SA.MIC a răspuns, în 13 februarie 1996, cererii formulate de RAL
Oltenia, acordul pentru cumpărarea activelor venind din partea Direcţiei
Generale de Strategie a Industriei Miniere și Geologiei, condusă de
Gheorghe Rancea.La licitaţia organizată a participat numai Centrala
Naţională Confederativă a Sindicatelor Miniere din România, condusă de
Marin Condescu, care și-a și adjudecat activele scoase la licitaţie.
Actul de vânzare-cumpărare a fost perfectat ulterior, iar pe lista
CNCSMR, în calitate de cumpărător, apare și fosta regie a lignitului,
potrivit Mediafax.RALO Tg. Jiu a achiziţionat astfel opt active,
inclusiv terenurile aferente, în suprafaţă de peste 10.000 de metri
pătraţi, cu suma de 2,6 miliarde de lei vechi. Centrala condusă de
Condescu a cumpărat bazinele și terenurile aferente, în suprafaţă de
peste 10.000 de metri pătraţi, la preţul de aproape o jumătate de
miliard de lei.Curtea de Conturi a stabilit că achiziţionarea activelor
respective s-a făcut cu încălcarea Legii 58/1991, cu privire la
privatizarea societăţilor comerciale.Fosta RALO
Despre această afacere, Marin Condescu a precizat că tranzacţia a
fost realizată cu acordul scris al Ministerului Industriei și
Comerţului, al Curţii de Conturi și al Gărzii Financiare Gorj.
Inchiderea minelor, o mină de aur
Din
anul 1996 a început preocuparea legată de închiderea minelor și
conservarea lor. Astfel, prin firmele de casă ale lui Condescu, minele
din Gorj au fost închise, iar utilajele din subteran au fost revopsite,
facturate și vândute ca noi minelor din Valea Jiului, având și preţuri
peste cele ale pieţei, spune Valter Cojman, liderul Departamentului Vlad
|epeș din cadrul SMLVJ 2008.
Ziarul Ziua scria, în urmă cu trei ani, despre rolul
de vacă de muls al Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor
Miniere (ANDZM), rol îndeplinit cu conștiinciozitate de
democrat-liberalul Marcel Hoară, care pe atunci era șef.Zeci de milioane
de euro din finanţările statului și din cele ale unor instituţii
financiare internaţionale au fost risipite pe proiecte care vizau vezi
Doamne! ajutorarea minerilor rămași fără loc de muncă după închiderea
minelor. Purtând nume pompoase, cum ar fi „Inchiderea minelor și
atenuarea impactului social” sau „Inchiderea minelor, refacerea mediului
și regenerarea socio-economică”, proiectele respective au băgat sume
mari în buzunarele multor „băieţi deștepţi” din cadrul Agenţiei sau în
cele ale unor apropiaţi ai acestora.
„Revitalizată” prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 72 din iunie 2005,
ANDZM se afla de ceva timp în centrul unui mare scandal
politico-financiar cu iz penal. Concret, actualul director al Agenţiei,
Marcel Hoară, membru PD, este acuzat de sindicaliștii din instituţie,
precum și de cei din domeniul mineritului, că a pus agenţia la
dispoziţia fostului se-cretar de stat de la Industrii, Ionel Manţog,
membru de vază al PD, obligat să se retragă în urma unor anchete pe care
DNA le-a deschis pe numele său. Hoară este ghidonat nu numai de
Manţog, el dovedindu-se a fi și marioneta lui Marin Condescu, șeful
Federaţiei Naţionale Mine și Energie, unul dintre cei mai influenţi
lideri sindicali din minerit, după arestarea lui Miron Cozma. Sub oblăduirea fostului ministru Sereș și, acum, a lui Varujan Vosganian, Hoară a transformat ANDZM în feuda cuplului Manţog-Condescu, scria Marian Ghiţeanu în cotidianulZiua.
Tovărășie cu DIP și cu Berceanu
Constantin Creţan, liderul FNM, a mai făcut dezvăluiri și despre
prieteniile dintre Marin Condescu și Dan Ioan Popescu sau Radu Berceanu,
cei care l-au ajutat de-a lungul anilor.In 1996 a
început prietenia cu ministrul Radu Berceanu, care a avut grijă de-a
lungul anilor să-l protejeze în orice scandal. Prietenia celor doi a
debutat, bineînţeles, cu o afacere, cea legată de ordinele de compensare
de energie electrică, Berceanu dând la un moment dat și un ordin prin
care nimeni din companie nu putea da ordine de compensare în afară de
ei. Imprietenindu-se și mai tare, a venit și rândul rudelor lui Berceanu
să profite de pe urma mineritului din Gorj. Astfel, cumnata acestuia a
venit și a tăiat toate vagoanele de fier vechi și le-a vândut.Un alt
potentat cu care Condescu a fost prieten la cataramă în domeniul
afacerilor din minerit este fostul ministru al Industriilor, Dan
Popescu, explică liderul FNM.
Cel dintâi strămutat de lux
Sfârșitul anilor 90 îl găsește pe liderul minerilor
gorjeni într-un nou scandal, cel al strămutaţilor de lux.Primul
strămutat de lux a fost chiar Marin Condescu, care a avut informaţia,
din companie și din minister, că oamenii din mai multe zone expropriate
vor fi despăgubiţi și a profitat de situaţie. A cumpărat proprietatea
unui lider de sindicat pe bani puţini, după care el a fost despăgubit
însutit chiar de către administraţia SNLO. In acest scandal au fost
implicaţi mai mulţi strămutaţi de lux, printre care Marian Uruc fostul
director comercial al Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia,
condamnat la doi ani de închisoare pentru trafic de influenţă , Ion Vulpe, fostul director general al Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia și Ionel Manţog, actualul director economic al Complexului Energetic Turceni.Astfel,
dacă anul acesta unii dintre strămutaţii de lux au fost condamnaţi,
Marin Condescu nu a călcat într-o sală de judecată în timpul întregului
scandal.Alţi strămutaţi celebri, dar care nu au fost trimiși în
judecată, procurorii considerând că nu au existat încălcări ale legii în
dobândirea caselor, sunt Marin Condescu, liderul minerilor din Oltenia,
și Ion Călinoiu, titra ziarul Gorjeanul în 28 mai 2010.
Fotbal de milioane de euro
Cea
mai scandaloasă afacere a ultimilor ani este, susţin sursele noastre,
cea a echipelor de fotbal susţinute exclusiv din fondul de salarii al
minerilor și din bani proveniţi de la administraţiile publice din Gorj
și de la Consiliul Judeţean Gorj, preconizându-se că anual sunt
cheltuite peste 6 milioane de euro. Astfel, pentru echipele Minerul
Motru, Pandurii Târgu Jiu și Rovinari, se decontează orice cheltuială
legată de salariile fotbaliștilor și primele de relaxare, la care se mai
adaugă miliarde bune de lei vechi de la fiecare exploatare minieră a
SNLO.In data de 12 ianuarie 2010, democrat-liberalul Marcel Hoară,
în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administraţie al
Complexului Energetic Rovinari, a sponsorizat bugetul clubului de fotbal
Pandurii Târgu Jiu cu 10 miliarde de lei vechi,
înainte ca bugetul instituţiei să fie aprobat, în timp ce alte 5
miliarde de lei vechi au ajuns în conturile Clubului Sportiv Energia
Rovinari (facsimil).Constantin Creţan, liderul
Federaţiei Naţionale a Muncii (FNM), a vorbit pentru Ziarul de
Investigaţii despre modalităţile prin care banii minerilor din Gorj
ajung în conturile cluburilor de fotbal păstorite de Condescu.Bugetul
total alocat fotbalului, care înseamnă nu numai Pandurii Târgu Jiu, ci
și Minerul Berbești, Minerul Rovinari, Minerul Motru, Pandurii 2 Târgu
Jiu, ajunge la 1 sau 2 milioane de euro pe an și, din câte știu, nu cu mult timp în urmă Pandurii a primit din partea SNLO alte 3 milioane de euro.
Cei mai mulţi bani ajung la Condescu, ale cărui structuri sindicale
primesc 8,5 la mie din fondul de salarii, susţine Constantin Creţan.O
mare necunoscută este averea președintelui USMO și FNME, apropiaţi ai
acestuia susţinând că ar fi milionar în euro, având bani depuși în , și
că ar avea două apartamente în București și vila din cartierul
Primăverii, din Târgu Jiu, din cazul strămutaţilor de lux.Totuși, anul
trecut, Marin Condescu spunea că averea lui se ridică la numai 100.000
de euro și că are un salariu de 6500 de lei. Eu am case în valoare de numai o sută de mii de euro.
Asta este toată averea pe care o am, iar de la sindicate am un salariu
de 6500 de lei. De la echipa de fotbal nu încasez niciun leu și nu am
luat niciodată, a declarat Marin Condescu.De menţionat că, atât în 2004,
cât și în 2009, Condescu a susţinut public candidatura lui Traian
Băsescu la Președinţie, îndemnându-i pe mineri să voteze cu
democrat-liberalii, încercând să-i convingă că doar PD-L va avea grijă
de minerit și energie. Astfel, anul trecut, în campania de la
prezidenţiale, Marin Condescu a organizat mitinguri pentru susţinerea
lui Băsescu, în timp ce la Rovinari a urcat pe scenă alături de
președinte.conturi din Elveţia
Deși reporterii Ziarului de Investigaţii i-au trimis întrebări referitoare la aspectele prezentate mai sus, liderul minerilor nu a vrut să răspundă.
Câteva zeci de familii sărace din Lupeni trăiesc la limita
subzistenţei într-un bloc fără niciun fel de utilităţi, aparţinând
primăriei. Culmea, pentru “privilegiul” de a locui acolo, municipalitatea percepe săracilor o chirie
cuprinsă între 40 de lei şi 100 de lei. Ilegal, susţin unii consilieri
locali, deoarece blocul este dezafectat, nefiind racordat nici măcar la
curent electric.
Dacă pe săraci îi dijmuieşte “la sânge”,
primarul localităţii, Cornel Resmeriţă (PSD), se arată generos faţă de o
firmă apropiată intereselor sale. Prestcom Hercules SRL, ameninţată cu
falimentul, a fost împrumută de municipalitate cu un milion de lei,
pentru a-şi putea plăti dările către Fisc.
Fără curent, fără apă, fără canalizare, la un loc cu şobolanii şi
gândacii. Aşa sunt obligaţi să trăiască de ani întregi locatarii
blocului M1 din
cartierul Viitorului. Deşi trăiesc în aceste condiţii, locatarii
blocului dezafectat sunt obligaţi să plătească primăriei o chirie destul
de mare, între 40 şi 108 lei, în funcţie de mărimea apartamentelor.
Oamenii sunt nevoiţi să ia apă de la o conductă amenajată chiar de ei la
parterul blocului, nu au curent, iar venitul lor este format din
ajutoarele sociale sau din ce mai câştigă din vânzarea fierului vechi.
Primarul Cornel Resmeriţă a recunoscut în ultima şedinţă de consiliu
local că acel bloc este dezafectat, ceea ce, din punct de vedere legal,
nu justifică perceperea chiriilor.
„Ne încălzim cu sobe vechi sau din acelea improvizate, cu lemne sau
cu ce cărbuni strângem de la halda de steril. Ajung oamenii să moară de
frig în case. Nu avem condiţii, nu avem nimic. Am o fetiţă care învaţă
la lumânare şi are note foarte bune. Mai am în îngrijire un frate care
are handicap. Îl spăl într-o cădiţă şi are doi metri. Nu se poate să
stăm în asemenea condiţii şi să mai şi plătim”, spune Angela T.
Elena D., din acelaşi bloc, spune că sunt trataţi de către
administraţia locală „de parcă am fi nişte păduchioşi”. „Am fost şi am
făcut reclamaţii de sute de ori. Primarul nu a fost niciodată de găsit
pentru noi. Ştie să vină să ceară voturi, dar altceva nu ştie. Totul
este un focar de infecţie aici, te poţi îmbolnăvi. Este groaznic, îşi
bat joc de noi”, spune femeia.
Constantin Brânduşe, consilier local PNL, a declarat că atât anul
trecut, cât şi anul acesta, blocul M1 a fost inclus în buget pentru
reparaţii, dar nu au fost alocaţi bani.
„Oamenii au avut din 2009 până acum câteva luni contract de închiriere, deşi ei stau acolo de mai mulţi ani. Imobilul este dezafectat de mult timp şi este o problemă dacă a fost închiriat aşa. Când au semnat procesele verbale de primire, oamenii au fost foarte bucuroşi că au casă, nu şi-au pus problema faptului că nu au uşi, geamuri, canalizare sau apă. Este şi vina lor că nu s-au gândit, că nu au venit în consiliul local să reclame. După ce eu am fost la ei, le-am văzut situaţia, unul nu a mai venit să spună care este realitatea. Aici deja nu mai este vina mea, eu am făcut tot ceea ce am putut”, a mai spus Constantin Brânduşe.
Chirie pe sărăcie
Deşi
nu au niciun venit legal, unii locatari sunt obligaţi să plătească o
chirie de peste 100 de lei pe lună, pentru un apartament cu două camere
fără niciun fel de utilităţi, care este inundat la fiecare ploaie.
Astfel, conform documentelor prezentate de locatari, Eduard Remus
Toma, care are un venit lunar pe familie de 276 de lei, are de plătit
41,40 de lei, iar Catalina Ruja, care a declarat că are un venit lunar
pe familie de 42 de lei, are de plată 6,30 de lei. În conformitate cu
aceste venituri, se poate crede că altgoritmul de calcul ar putea fi
corect. Este însă inexplicabil cum un alt locatar, Albert Vass, care
declară că nu are niciun fel de venit, are de plată o chirie de 107, 50
de lei, pentru o locuinţă de 43 de metri pătraţi, aceeaşi suprafaţă ca
şi a celorlalţi chiriaşi.
„Nu înţeleg care au fost criteriile după care s-au stabilit aceste
sume. Îi rog pe cei de la Universal Edil să mă lumineze, în funcţie de
ce au stabilit ei aceste sume pentru chirie, într-un bloc dezafectat,
având în vedere că mai sunt unele contracte care sunt valabile şi anul
acesta. Să nu uite că acele contracte, încheiate pentru un bloc declarat
dezafectat, sunt ilegale. Apartamentele acelor oameni nu au uşi,
ferestre sau alte obiecte de inventar pe care Universal Edil, care cere
chirie, ar fi trebuit să le aibă.”, a mai spus consilierul local
Constantin Brânduşe.
Primăria Lupeni se împrumută pentru a salva o firmă privată
Intransigent faţă de săracii oraşului, primarul Cornel Resmeriţă se
arată mărinimos cu firma de salubritate Prestcom Hercules. Această societate,
condusă de Ioan Haţegan, supranumit şi „Regele gunoaielor”, a obţinut
aproape un milion de lei din partea Consiliului Local Lupeni, pentru
a-şi putea achita datoriile către Fisc. Asta în condiţiile în care
datoria publică a municipiului Lupeni este estimată la nu mai puţin de
25 de milioane de lei. Banii pentru salvarea Prestcom Hercules au fost
obţinuţi de municipalitate în urma unui împrumut de la stat.
„În momentul de faţă, Municipiul Lupeni înregistrează faţă de
societatea solicitantă un debit restant până la data de 31 decembrie
2009 de 968.359,25 lei, iar la rândul ei SC Prestcom Hercules SRL a
acumulat datorii faţă de Ministerul Finanţelor, motiv pentru care este
în prezent în faza de executare silită, urmând ca, în cazul neachitării
cât mai urgente a unei sume însemnate să fie deschisă chiar procedura de
faliment şi lichidare a societăţii cu toate implicaţiile legale”, se
arată în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre, iniţiat de
către primarul Resmeriţă. Proiectul a primit numai votul consilierilor
social-democraţi, suficient însă pentru a fi aprobat.
De altfel, justificarea acestui gest, considerat nesăbuit de
consilierii din opoziţie, apare tot în nota de fundamentare, având în
vedere că edilii Primăriei Lupeni refuză orice contact cu presa pe tema
„delicată” a gunoaielor din localitate. „Din punctul de vedere al
oportunităţii consider că obţinerea unui împrumut cu o dobândă
avantajoasă acordată de stat conform prevederilor OUG nr 51/2010 pentru
stingerea unei datorii certe şi exigibile este în interesul
autorităţilor locale. În cazul de faţă, obţinerea acestui împrumut
pentru stingerea datoriei ne permite practic realizarea unei eşalonări
efective a datoriei restante la o dobândă mică, dar permite de altfel şi
evitarea unei executări silite”, se mai motivează în nota de
fundamentare.
Datoria municipalităţii, ţinută la secret
Consilierul local PNL Constantin Brânduşe susţine că nu înţelege cum
se pot acorda asemenea sume unei societăţi care practic nu face nimic,
în condiţiile în care datoria municipiului Lupeni ar fi pe undeva la 25
de milioane de lei.
„Am înaintat o cerere luna trecută în care am cerut, printre altele, să mi se spună care este datoria publică a municipiului Lupeni şi cât s-a plătit firmei Hercules în perioada 2007 – 2010. Am primit răspuns că aceste date nu-mi pot fi furnizate, chiar dacă, din câte ştiu eu, sunt publice, fiind vorba de bani publici, deoarece acestea privesc acele societăţi şi nu publicul larg! Mi se pare strigător la cer aşa ceva. Nu înţeleg de ce acest primar nu vrea să spună care este datoria publică a municipiului Lupeni, după cum nu pot înţelege nici de ce, în loc să-şi ajute societatea subordonată, preferă să dea 10 miliarde de lei altuia, care nu a fost în stare să-şi plătească dările. Mi-e greu să cred că SC Hercules a fost înfiinţată doar pentru a avea contracte cu Primăria Lupeni. Cât despre felul în care arată oraşul, veţi avea surpriza să constataţi că este plin de gunoaie”, mai spune consilierul local.
Angajaţii Universal Edil, tot mai aproape de greva generală
În timp ce primarul din Lupeni se împrumută pentru a salva SC
Hercules, societatea de gospodărire a Consiliului Local trece prin
momente grele. Salariaţii Universal Edil, neplătiţi de mai multe luni,
sunt decişi să iasă în stradă.
„Nu ştiu dacă şi şefii au restanţe la salarii cum avem noi. Mi-e greu
să cred că au, chiar dacă ei spun asta. Oameni cu atâta carte cum au ei
nu pot să stea fără salariu atâtea luni. Cu ce îşi întreţin maşinile
scumpe, casele şi copiii în facultăţi? Noi, care avem profesionala şi
poate nici pe aia, mai stăm, că nu avem alte posibilităţi, că e criză,
dar ei ce aşteaptă? Eu cred că îşi primesc banii de fiecare dată”, ne
spune Ioan Lupu, unul dintre salariaţii Universal Edil.
„Nu
ştiu ce aşteaptă. Să intrăm în grevă generală defintivă? Să nu mai
lucrăm deloc? Chiar dacă facem, ne ameninţă, cum au mai făcut-o. Noi
ne-am săturat, dar nu avem unde să ne ducem şi conducerea se foloseşte
de neputinţa noastră. Este păcat că îşi bat joc de noi în felul ăsta. Să
se gândească că şi ei au datorii, au copii la şcoală, au tot felul de
greutăţi”, spune un alt angajat al societăţii de gospodărire.
Marcel Rad, unul dintre consilierii locali ai PDL Lupeni, a declarat
că situaţia grea în care se află Universal Edil nu este o noutate.
„Nu este ceva nou ca Universal Edil să dea salariile cu asemenea
întârziere. Noi, consilierii din opoziţie, nu prea avem ce să facem,
întrucât nu suntem ascultaţi când ridicăm aceste probleme în consiliul
local. Degeaba am cerut rapoarte ale situaţiei financiare, că nu ne-au
fost date şi atâta timp cât nu va voi Resmeriţă, nici că le vom primi.
Talentul lui este de a sfida legea. Dar, din câte ştiu eu, şefii
societăţii au salariile la zi, asta din sursă sigură”, a precizat Marcel
Rad
După succesul pe care l-au avut grație sprijinului PSD la adoptarea moțiunii simple împotriva ministrei USR Diana Buzoianu, parlamentarii AUR au trecut și la...
Angajații CT Bus - compania de transport care operează în municipiul Constanța, sunt, pentru a doua zi consecutiv, în grevă.
Ieri, compania anunța că este...
Răzvan Alexandru Cuc, fost ministru PSD al Transporturilor în guvernele Grindeanu și Tudose, a fost reținut ieri de procurorii anticorupție, într-un dosar de dare...
Utilizăm cookie-urile pentru a vă oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru. De asemenea, utilizăm cookie-uri pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web, pentru a îmbunătăţi experienţa de navigare si integrarile cu reţele de socializare.DA, ACCEPTPolitica cookies
