4.5 C
București
sâmbătă, 20 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1361

O afacere dubioasă orchestrată de Călin Mitică îmbolnăveşte românii

Sute de navetişti care circulă cu trenul se află într-un pericol imens fără ca măcar să o ştie.
Câteva zeci de automotoare care încă se află în circulaţie conţin azbest, o substanţă cancerigenă extrem de periculoasă, interzisă în toată Uniunea Europeană din 2005, susține Antena 3. 
Începând cu 2006, CFR Călători a început să aducă, din Franţa, vagoane folosite. Pe atunci, CFR Călători era condus de Alexandru Noapteş, cel care nu şi-a putut demonstra o parte din avere la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, avere care a fost confiscată.
În 2006, la cârma Ministerului Transporturilor s-au aflat democrat liberalii Gheorghe Dobre şi Radu Berceanu. În total, 38 de garnituri a câte trei vagoane au ajuns pe şinele din România în următorii ani.
Este vorba despre rame electrice Z6100, cunoscute în rândul pasionaţilor ca „franţuzoaicele”. Sună frumos, doar că, la fabricare, vagoanele au fost căptuşite cu azbest. O substanţă cancerigenă interzisă pe teritoriul Uniunii Europene din 2005, iar în Franţa încă din 1997.
Şi totuşi, nimeni n-a ţinut seama de lege. Şi nici nu s-a ostenit să-i informeze pe călători de pericolele la care sunt expuşi, notează jurnaliştii de la Antena 3.
Secretul a ieşit la iveală acum o lună în timpul unor reparaţii la o ramă.
Potrivit prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, aceste particule de azbest se depun în plămâni şi dau o serie de reacţii de apărare care merg de la formaţiuni benigne, aşa zisele plăgi de azbest, până la formaţiuni maligne.
Cu cât expunerea este mai îndelungată, cu atât boala are şanse mai mari să se instaleze. Direct vizaţi de problemă sunt navetiştii.
Trenurile periculoase încă circulă în România. Automotoarele cu pricina au fost subiectul unui imens scandal, preţul lor crescând vertiginos de la intrarea în ţară şi până la achiziţionarea lor de către CFR Călători, aşa cum Ziarul de Investigaţii a scris aici şi aici. De menţionat că de modernizarea automotoarelor s-a ocupat compania clujeană Remarul 16 februarie, controlată de controversatul om de afaceri Călin Mitică.

CFR a pus webcam în Gara, ca să vezi ce întârziere are trenul

CFR Călători a instalat o cameră web în Gara de Nord cu scopul de a-şi informa călătorii despre întârzierile trenurilor.
CFR a instalat o cameră web prin care se poate vedea tabela de plecări si sosiri în timp real, cu actualizare la un minut, dar şi întârzierile trenurilor. Pentru a putea vedea această tabelă, trebuie să intraţi pe www.cfr.ro, apoi click dreapta pe Tabela sosiri – plecări Bucureşti Nord. Veţi fi redirecţionaţi către camera web.
Vineri seară, cea mai mare întârziere, de 170 de minute, o avea trenul care venea de la Viena.
Sâmbătă seară, cea mai mare întârziere o avea trenul care venea de la Halta Păuşa, de lângă Căciulata, Jud. Vâlcea, de 200 de minute, deşi distanţa de parcurs este de doar 300 de kilometri. Întârzieri au şi trenurile care vin Turnu Severin, Craiova sau Timişoara.

Rareș Bogdan, concedii de lux alături de Călin Mitică

Călin Mitică, afaceristul care a încasat sute de milioane de lei de la CFR a ajuns să obțină influență asupra postului Realitatea TV și să-și trateze cu atenție jurnaliștii protejați. Obiectiv.info publică fotografii din concedii de lux pe care Mitică le-a petrecut alături de realizatorul Realitatea TV Rareș Bogdan.
Sutele de milioane de lei pe care Remarul 16 Februarie le-a obținut de la CFR Călători nu pică din cer. Pentru a avea acces la asemenea contracte, trebuie să ai o istorie o istorie comună și legături puternice la resursele statului.
Călin Mitică, proprietarul firmei acționare la Remarul 16 Februarie, le are pe amândouă: aproape întreaga sa carieră de business se leagă de transportul feroviar, iar conexiunile la resursele CFR-ului sunt mai cimentate decât traversele de cale ferată. În 2008, o altă firmă deținută de Mitică, CFR SIRV, obținea un contract de de 350 mil. euro de la CFR pentru repararea a 300 de vagoane. Cealaltă firmă, Remarul 16 Februarie, câștiga 190 mil. lei pentru vânzarea către CFR Călători a 40 de rame electrice. Și exemplele ar putea continua.

Mitica2

Cu astfel de afaceri, nu e de mirare că Mitică a devenit preocupat de imaginea sa și mai ales de protejarea ei. Deși a infirmat într-o anchetă publicată de Kamikaze, jurnaliștii au demostrat totuși legăturile lui cu stațiile Realitatea TV din Ardeal. Negocierea pentru intrarea în parteneriat cu Realitatea s-a făcut prin intermediul unei alte firme, Presa Zece SRL. Schema a fost descrisă de jurnalistul clujean Rareș Bogdan, asociat cu Mitică în Clever Media, editorul ziarului Ziua de Cluj: „Clever Media nu a preluat nimic. Deci dacă intrăm într-un parteneriat cu Realitatea, intrăm cu Presa Zece SRL, care este vehiculul cu care am intrat și în acționariatul de la NCN (televiziune din Cluj – n.r.), unde deținem 38%. Deocamdată suntem la stadiul de discuții. Presa Zece SRL este coeditor la Ziua de Cluj”, declara Rareș Bogdan în septembrie 2010. Acum, Rareș Bogdan este realizator tv la Realitatea TV în București.
Mai departe: Presa Zece SRL este deținută de un anume Marius Baica și Ramona Valerica Diță. Marius Baica deține și Nova Cominvest, societate care a cumpărat 6,5% din acțiunile Remarul 16 Februarie de la Transferoviar, societăți controlate de Călin Mitică.

Banii Sectorului 3, drenati în latifundiile primarului Robert Negoiţă

Robert Negoiță

Negoiţă. Robert Negoiţă. Investitor imobiliar şi, din vara lui 2012, primar al Sectorului 3 din Bucureşti. I-a succedat lui Negoiţă. Liviu Negoiţă. Ales primar de nici un an de zile, Robert Negoiţă pregăteşte un tun de 100.000 de euro pe an din bugetul primăriei pe care o conduce, bani care vor fi sifonaţi către investitorul imobiliar Robert Negoiţă. Şi, cum orice inginerie financiară de acest fel trebuia să capete un paravan de legalitate, Consiliul Local al Sectorului 3 a apobat înfiinţarea unei ONG, denumită pompos Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Bucureşti 2020. Prefectul a cerut retragerea hotărârii, primarul a refuzat. Acum, toată tărăşenia se mută în instanţă.

Primăriile comunelor din judeţul Ilfov au terenuri, dar nu prea au bani. Robert Negoiţă este investitor imobiliar, are terenuri în judeţul Ilfov şi are şi bani.
Pentru a le creşte valoarea de piaţă, terenurile respective trebuie racordate la utilităţi. Operaţiune care costă, iar banii ar putea fi plătiţi de investitorul imobiliar Robert Negoiţă. Dar Negoiţă este şi primar la Sectorul 3, funcţie în care a fost ales în vara trecută. Şi atunci, de ce să plătească investitorul Negoiţă, şi nu primarul Negoiţă, mai exact locuitorii sectorului păstorit de Negoiţă? Mai ales că sunt mulţi, aproape jumătate de milion.
Şi tot investitorul Robert Negoiţă mai are şi un complex rezidenţial, tot în judeţul Ilfov. Locuitorii complexului au nevoie de transport în comun, pentru că nu pe toţi îi dau banii afară din casă în aşa fel încât să-şi permită o maşină. În momentul de faţă, transportul este asigurat de autobuze ale RATB, operaţiune care costă, iar banii sunt plătiţi de investitorul Robert Negoiţă. Dar dacă i-ar plăti primarul Robert Negoiţă (a se citi locuitorii sectorului 3)?
În Consiliul Local, primarul are o majoritate mai mult decât confortabilă. Douăzeci de consilieri au fost aleşi pe listele USL, patru provin de la partidul lui Dan Diaconescu Direct şi numai şase sunt membri ai PDL. O majoritate care-i permite primarului să treacă prin Consiliu cam tot ce-i trece prin cap.
Şi aşa s-a şi întâmplat. Pe ordinea de zi suplimentară a şedinţei din data de 31 ianuarie 2013 a fost inclus proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) „Bucureşti 2020”. Entitate în care Primăria Sectorului 3 se asocia cu primăriile din Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Glina şi Cernica, scopul declarat fiind „furnizarea în comun a serviciilor de utilităţi publice”.

Supărările primarilor ilfoveni

Iacob Petre

Dar pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile cu primăriile din Ilfov, propun să facem o mică incursiune la Popeşti-Leordeni, oraş (cu numele, că de fapt tot comună este) unde Robert Negoiţă deţine, potrivit propriei sale declaraţii de avere postate pe site-ul de internet al Primăriei Sectorului 3, nu mai puţin de 32 de parcele, însumând 333.844 mp de teren arabil. Acestora li se adaugă alte şase parcele de teren intravilan – încă 21.023 mp.
În aceste condiţii, nu este de mirare că primarul din Popeşti-Leordeni, Petre Iacob, vorbeşte numai la superlativ de Robert Negoiţă: „Avem o relaţie specială, el a fost preşedintele PSD Ilfov. Membru PSD a fost aici, la Popeşti-Leordeni”. Dar să lăsăm osanelele inter-edili şi să vedem ce probleme stringente are Petre Iacob la nivelul oraşului.
Una dintre cele mai spinoase probleme este cea a transportului în comun care să facă legătura cu Bucureştiul. În prezent, transportul este asigurat de RATB, liniile preorăşeneşti 402 şi 414. RATB nu „bagă” însă controlori pe aceste autobuze, iar oamenii consideră că transportul este gratuit (într-adevăr, am constatat şi eu atunci când m-am dus la Popeşti-Leordeni că singura persoană care a validat cardul la urcarea în autobuz a fost subsemnatul). Unii au abonemente, dar nu le validează, aşa că în calcutatoarele RATB se înregistrează că nimeni nu a circulat cu linia respectivă. Alţii pur şi simplu nu validează pentru că nu au chef să dea bani, dacă tot nu vine controlorul…
Dar transportul nu e chiar gratis. Ultima factură lunară sosită de la RATB la Primăria din Popeşti-Leordeni indica de plată suma de 390.000 de lei. Bani pe care bugetul oraşului cu greu îi poate suporta. Primarul a încercat toate mijloacele de a-i sensibiliza pe cetăţeni. A lipit inclusiv afişe prin care cetăţenii sunt îndemnaţi să-şi valideze cardurile, pentru că altfel nu vor mai avea transport public. Degeaba.

Daţi un leu pentru Leordeni

Şi atunci, este de înţeles voioşia cu care Petre Iacob a îmbrăţişat ideea de a se asocia cu fostul său şef pe linie de partid Robert Negoiţă. Zis şi făcut. La finele lunii aprilie, Primăria Popeşti-Leordeni a plătit pentru înfiinţarea ADI suma de 10.000 de lei. Cât a plătit însă Primăria Sectorului 3? „Având în vedere că Primăria Sectorului 3 este o primărie mai mare, ei au o contribuţie mai mare, cu o sumă mult mai mare”, ne spune Iacob.
Dar cât, mai exact? Şi pentru asta îi părăsim pe zarzavagiii din Popeşti-Leordeni şi ne întoarcem la Bucureşti. Suma este indicată negru pe alb la articolul 9 al Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 3 nr. 22 din data de 31 ianuarie 2013, actul normativ ce aprobă înfiinţarea ADI: Se aprobă participarea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti, în calitatea de reprezentant al Municipiului Bucureşti la patrimoniul iniţial al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Bucureşti 2020, cu o contribuţie în numerar în valoare de 70.000 de lei”.
La următorul articol, se merge pe principiul „daţi un leu pentru Ateneu”. Cotizaţia anuală a Primăriei Sectorului 3 este stabilită la un leu pentru fiecare locuitor domiciliat în sector. Adică 470.000 de lei pe an, după calculele fostului viceprimar Victor Tărtăcuţă, acum consilier local PDL. Toţi cei şase consilieri PDL au votat împotriva hotărârii, dar au fost înfrânţi de majoritatea USL. Cei patru pepededişti s-au abţinut.

Prefectura sesizează ilegalitatea

Agerpres 6483412 Confort City

Tărtăcuţă a atacat la Prefectura Bucureştilor cinci hotărâri ale Consiliului Local. Alături de HCL 22, au mai fost atacate şi altele, care se refereau la amplasarea de terase prin parcuri, de chioşcuri prin intersecţii şi la ridicarea autovehiculelor staţionate neregulamentar. Instituţia Prefectului a transmis Primăriei că toate cele cinci HCL sunt ilegale şi a cerut anularea lor. Consiliul Local a anulat însă doar patru dintre ele, menţinând HCL 22. În consecinţă, Prefectura se va adresa în contencios pentru a cere anularea hotărârii.
„Ce nu înţelegeţi? Este un business de familie. Nu e firesc să vrei să-ţi facă statul utilităţile la terenurile tale?”, se întreabă ironic consilierul Victor Tărtăcuţă.
Am putea crede că Tărtăcuţă este cârcotaş şi tendenţios, aflându-se acum în opoziţie. Ei bine, chiar şi cei de la „putere” recunosc că miza asociaţiei este aceea de a creşte valoarea unor terenuri, în condiţiile în care, aşa cum am arătat, Robert Negoiţă este mare latifundiar în Ilfov. „Practic, înseamnă utilizarea în comun a teritoriului intravilan, acest buffer dintre zona de margine a Sectorului 3 şi unităţile administrativ-teritoriale din Ilfov, beneficiind de aporturile pe care le pot furniza fiecare dintre părţi: teren, pe de o parte, în Ilfov, care aparţine consiliilor locale din localităţile învecinate, şi, pe de altă parte, finanţarea pe care o primărie mare ca Primăria Sectorului 3 ar putea să o asigure pentru lucrările de infrastructură de adus până la terenurile respective. Scopul asociaţiei este de a demara viabilizarea acestor terenuri în aşa fel încât ele să poată primi fondurile necesare, având în vedere că bugetele localităţilor vecine sunt mici comparativ cu bugetul unui sector. Putem veni cu investiţii în acele zone, în limita în care şi bugetul local o permite”, declara, pentru b365.ro, arhitectul-şef al Sectorului 3, Ştefan Dumitraşcu.
În plus, se pregăteşte şi înfiinţarea unei societăţi de transport public, după cum spune primarul de la Popeşti-Leordeni. De serviciile acesteia nu vor beneficia locuitorii Sectorului 3, care se deplasează cu autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele RATB, ci ilfovenii. Şi, ca bonus, locatarii din Confort City, complexul rezideţial al fraţilor Robert şi Ionuţ Negoiţă de pe raza administrativă a Popeştiului.
Am încercat în zadar să obţinem un punct de vedere atât de la primarul Robert Negoiţă cât şi de la city-managerul Sectorului 3, Constantin Mitache, membru în Consiliul Director al ADI. Din toată această inginerie, toată lumea are de câştigat. Mai puţin locuitorii Sectorului 3, care sunt consideraţi turci de către primarul Negoiţă. Că, deh, turcul plăteşte.

Schemele hoţiilor de la Loteria Română

Indiferent de puterea politică, Compania Naţională „Loteria Română” atrage căpuşele ca un magnet. În ultimele două luni, mai multe ziare şi posturi TV au bătut monedă pe nereguluile descoperite în 2011. Noi vă prezentăm cele mai „fierbinţi” scheme de fraudare ale Loteriei, care au ieşit la lumină în urma controlului Curţii de Conturi din 2012, documente despre care restul presei vorbeşte doar din auzite.
Ultimul raport al Curţii de Conturi se află acum pe masa de lucru a procurorilor DNA şi conţine isprăvile Loteriei Naţionale din mandatul lui Gheorghe Benea. Afacerile descoperite acum de inspectorii Curţii de Conturi sunt de-a dreptul nesimţite, prejudicierea Loteriei Naţionale cu zeci de milioane de euro fiind flagrantă, la prima vedere. Doar pe vremea lui Nicolae Cristea, directorul de tristă amintire, a mai fost, parcă, atât de evidentă, decizia managerilor Loteriei de a-şi frauda propria instituţie.

Graficele furtişagului

 20130402 15004300

Vă prezentăm trei astfel de exemple. Nu vom insista, deocamdată, asupra numelor de persoane, sau asupra apartenenţei lor politice, o vom face în numerele viitoare.
Nu aceştia sunt atât de importanţi, în primă instanţăm, cât fenomenul. Actorii fraudelor se tot schimbă, furturile continuă. Când vine vorba de bani, interesele nu mai ţin cont de culoarea politică. Şi în acest caz, deşi vorbim de mandatul unui director general, numit de PDL şi susţinut, spunea el, chiar de fostul premier Emil Boc, banii supţi de căpuşele Loteriei s-au dus spre firme în care interesele acţionarilor s-au colorat în galbenul naţional liberalilor.
Pe 5 octombrie 2011, Compania Naţională „Loteria Română” (CNLR) a semnat un contract în valoare de 20,85 milioane de lei cu firma SVF Management Prod Serv SRL (lider în asocierea cu SC Industrial Computer Group SRL), pentru implementarea sistemelor Data Center şi Disaster Recovery. Conducerea CNLR a manipulat datele licitaţiei astfel încât doar SC SVF Management Prod Serv SRL a depus oferta înainte de data limită! Oferta a fost evaluată, verificată şi declarată câştigătoare în aceeaşi zi, iar contractul s-a semnat o zi mai târziu, fără a se mai respecta termenul legal de 11 zile.
Licitaţia a fost contestată şi anulată, pe 21 februarie 2012, de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, dar paguba se produsese deja, prin grija clujeanului Benea: în numai trei luni scurse de la încheierea contractului, Loteria cumpărase deja toate echipamentele pe care trebuia să le achiziţioneze în doi ani. Benea a avut grijă să plătească toţi banii, dar sistemul nu funcţionează nici în prezent. Aceasta pentru că nimeni nu s-a gândit că pentru aparatura pe care au plătit 20 de milioane trebuie şi un sistem de climatizare industrială de precizie.

Criminalitate economico-financiară

În dosarul înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea de Conturi face următoarele menţiuni: ”În circuitul tranzacţiilor comerciale a fost implicată SC Professional Clima Instal SRL care a facturat SC SVF Management Prod Serv SRL produse şi servicii care nu reflectă operaţiuni reale, societatea nedesfăşurând nici o activitate comercială şi neavând personal angajat. La cererea SC Professional Clima Instal SRL, la data de 16.03.2012, după retrageri succesive de sume substanţiale în numerar, contul bancar al societăţii a fost închis, iar la data de 20.09.2012 societatea era în stare de faliment. Retragerile de numerar au fost efectuate de către o persoană, în calitate de împuternicit, care era, în acelaşi timp şi împuternicit administrator al SC Expert Services Company SRL, societatea căreia SC Professional Clima Instal SRL i-a facturat servicii fictive în valoare de 13.369.113 lei. Andreescu Nicolas Brian, angajat al unei cunoscute firme de pază şi protecţie, a fost împuternicit ca administrator al SC Expert Services Company SRL pe o perioadă de numai trei luni, respectiv perioada în care s-au desfăşurat tranzacţiile aferente contractului încheiat de CNLR cu SC SVF Management Prod Serv SRL”.
Descrierea de mai sus a fenomenului economic făcută de experţii Curţii de Conturi arată, aproape fără dubii, existenţa unui grup organizat de criminalitate economico-financiară.

Vodafone, antrenată în afaceri dubioase

 20130402 15022709

Un alt contract extrem de dubios, dar mai ales păgubos pentru bugetul Loteriei Române este cel de prestări servicii, din data de 13 aprilie 2011, în valoare de 57.382.000 lei fără TVA, încheiat între CNLR şi SC Grupul Industrial GIR SA, lider în asociere cu Vodafone România SA.
În primul rând, valoarea de 57,382 milioane de lei era estimată pentru sisteme de comunicaţii pentru 2.160 de locaţii. Numărul de locaţii a scăzut aproape la jumătate, ajungând la numărul de 1.143, dar suma a rămas aceeaşi. În al doilea rând, asocierea GIR – Vodafone a cerut de la Loterie 49,85 milioane de lei. Loteria a zis nu, noi vrem să dăm 57,3 milioane. Şi atât au dat. Încă 7,5 milioane de lei. În al treilea rând, cursul euro a fost stabilit la 4,7 lei, în loc de 4,3 lei, de unde rezultă o diferenţă de aproape cinci milioane de lei.
Apoi, Omnilogic a facturat echipamente către GIR în valoare de 2,36 milioane de lei. GIR a facturat aceleaşi echipamente, către Loterie, cu 6,97 milioane lei (4,6 milioane de lei în plus).
Până la data de 18 iunie 2012, Vodafone şi Romtelecom au facturat către GIR servicii de 5,521 milioane de lei. GIR a facturat-o Loteriei cu 7,35 milioane de lei. În total, Compania Naţională Loteria Română a cheltuit suma de 19,356 milioane de lei pentru produse şi servicii care au costat numai 7,9 milioane de lei, potrivit verificărilor făcute de Garda Financiară.
Cea mai mare parte a diferenţei vine din tranzacţia „fantomă” încheiată cu firma CAF Prodserv (culoarea roşie pe grafic). Aceasta nu are niciun angajat, deci nu putea, în aceeaşi zi, să verifice, să configureze şi să testeze echipamentele. Contractul acesteia cu GIR a fost semnat de acelaşi Andreescu Nicolas Brian, personaj pe care îl regăsim şi în prima schemă.

Acord pentru fraudă

 20130402 14572504

Cea de-a treia schemă este cazul unei căpuşe clasice şi vizează achiziţionarea a 61 de echipamente multifuncţionale A3 (copiator, scaner, imprimantă).
Semnatarul acordului cadru de 5,5 milioane de lei cu Loteria, SC Euroco, avusese o cifră de afaceri medie de 140.000 de lei şi derulase doar două contracte de acest tip, în valoare totală de 3.051 lei. Euroco a fost de fapt, doar un intermediar pentru produsele şi serviciile livrate de societatea Top Edge Engineering şi Xerox România, pentru care a plătit 1,57 milioane de lei, dar a încasat de la CNLR cu patru milioane de lei mai mult. Dar, aşa cum deja am subliniat, Euroco a fost un intermediar, denumirea ştiinţifică pentru „căpuşă”.

Au clonat Coloana şi atât. De la Muzeul lui Brâncuşi, la un colţ înghesuit de expoziţie!

Inegalabilul sculptor Constantin Brâncuşi are, la Muzeul Mineritului din Petroşani un colţ doar al lui, organizat de Asociaţia PetroAqua şi reprezentanţii Primăriei Petroşani. Iniţiativa este extrem de utilă pentru că la Petroşani s-a turnat Coloana Infinitului în Atelierele Centrale, devenite ulterior UMIROM, sub supravegherea inginerului Ştefan Georgescu Gorjan. Şi pentru că schiţele originale au rămas acolo, fostul prefect Aurelian Serafinceanu a promis public că va face un muzeu al lui Brâncuşi. Ulterior s-a răzgândit şi a făcut o sală de nunţi şi botezuri!

O copie în lemn a coloanei Infinitului, fotogtafii de arhivă sau numele celor care au lucrat la turnarea Coloanei Infinitului, în Atelierele Centrale Petroşani. Toate acestea se regăsesc, acum, la Muzeul Minierului din Petroşani, unde a fost amenajată o expoziţie dedicată lui Constantin Brâncuşi. O operă care străjuieşte municipiul Târgu Jiu, dar care s-a născut la Petroşani, în urmă cu 75 de ani, sub atenta îndrumare a inginerului Georgescu Gorjan, la care chiar s-a mutat pentru o vreme marele sculptor, care, până la acea vreme, realizase mai multe astfel de coloane, dar toate din lemn. Realizarea ei a fost susţinută financiar de societatea care administra la acea vreme unităţile miniere din Valea Jiului, pentru care ACP realiza stâlpi de susţinere şi, ca să poată fi decontată, a fost trecută ca vagonete de mină. În Gorj a fost trecută pe drumul plin de serpentine al Defileului Jiului, nu cu carul cu boi şi cu feciori chinuind, cum spune legenda, ci din trei bucăţi, cu maşinile de mare tonaj ale fabricii, dar într-adevăr cu foarte mult entuziasm. Iar pentru că opera brâncuşiană s-a născut la Petroşani, reprezentanţii Asociaţiei PetroAqua au decis să amenajeze, la Muzeul Mineritului, un Colţ Brâncuşi pentru ca toată lumea să-şi aducă aminte de locul municipiului minier în această poveste despre genialitate. „Pe Brâncuşi îl revendică multă lume, dar nimeni nu poate spune – în afară de noi, cei din Petroşani – că aici a fost făcută Coloana, şi ne mândrim cu asta! (…) Cred că Petroşaniul are nevoie să îşi pună în valoare lucrurile care au fost făcute aici”, a spus primarul Tiberiu Iacob – Ridzi.

Trebuia să aibă un muzeu!

La inaugurarea Colţului Brâncuşi a fost prezentă şi Sorana Georgescu – Gorjan, fiica inginerului care a stat de-a dreapta şi Brâncuşi, şi care este Cetăţean de Onoare al municipiului Petroşani. Aceasta a adus aminte audienţei că Brâncuşi ar fi trebuit să aibă un muzeu, doar al lui, la UMIROM, firma cumpărată de fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu. Serafinceanu a promis public că va realiza acest muzeu, pe amplasamentul unde se află acum Consulting Business Center, unde funcţionează din plin o sală de nunţi, botezuri şi cumetrii. „În 1994 am fost aici când Forumul Democrat German a iniţiat punerea unei plăci de marmură în memoria celor care au lucrat aici”, a povestit Sorana Georgescu – Gorjan. S-a întors în 2001, atunci când Aurelian Serafinceanu a făcut mare vâlvă în jurul ideii realizării unui muzeu Brâncuşi. La temelia clădirii ce avea să devină „casa” schiţelor originale a fost introdusă o „capsulă a timpului” cu semnăturile tuturor celor prezenţi acolo. Iar de faţă a fost chiar Ministrul Culturii de la vremea respectivă, Răzvan Theodorescu. A fost doar o fanfaronadă. De ce nu s-a mai concretizat ideea, ne explică Ionel Botoroagă, cel care conducea la acea dată societatea patronată de Serafinceanu şi al cărui tată a lucrat la realizarea Coloanei Fără de Sfârşit. „Pe Aurelian Serafinceanu nu l-a mai interesat problema aceasta. (…) Documentaţia originală am lăsat-o acolo, când am plecat în 2005, sper că mai este acolo. Am fost director din 2000 până în
2005”, a spus Botoragă.

Vor să doneze un modul

Serafinceanu

Tot el conducea societatea şi când ex-prefectul a avut ideea de a turna o clonă a Coloanei. „Noi ne-am apucat să turnăm coloana şi am realizat-o integral. Au vrut să se ducă la Călan, să o toarne la Călan, că noi nu am fi fost în stare. Tatăl meu este pe lista celor care au lucrat la Turnătorie şi a participat la realizarea Coloanei. Am spus că, dacă părinţii noştri au reuşit să o realizeze în 1937, cu tehnologia care era atunci, noi nu putem să o facem? Am avut o ambiţie fantastică”, a povestit Ionel Botoroagă.
Muzeul nu s-a mai realizat, iar clona Coloanei Infinitului a stârnit în jurul ei un imens scandal. În momentul în care s-a început lucrul la realizarea copiei, se intenţiona ca aceasta sa fie donată Guvernului României care, la rândul lui, să o ofere cadou guvernului francez. Ideea clonării Coloanei a stârnit însă numeroase controverse atât pe plan local, cât şi la nivel central sau chiar internaţional. S-a ajuns chiar ca ex-preşedintele CJ Gorj, Nicolae Mischie, să-i ceara ministrului Administraţiei Publice de la acea vreme, Octav Cozmâncă, demiterea prefectului de Hunedoara. De asemenea, Răzvan Theodorescu, declara, referitor la realizarea unei a doua Coloane a Infinitului, ca „este un exerciţiu tehnic” pe care îl interpretează ca un omagiu adus înaintaşilor, „dar care se opreşte aici, la nivelul experimentului”. In ciuda reacţii, copia a fost realizată, iar apoi a fost depozitată într-o hală din incinta uzinei Umirom Petroşani, devenită şi ea istorie între timp. Reprezentanţii Consorţiului Gerom, patronat de Aurelian Serafinceanu, vor să doneze municipalităţii unul dintre modulele copiei, dar primatul Tiberiu Iacob – Ridzi spune că va trebui să ia legătura cu toţi factorii decizionali, pentru a nu stârni un nou scandal. Dacă nu vor exista opoziţii, modulul va fi amplasat în mijlocul unui sens giratoriu, cu o tăbliţă care să povestească despre istoria Coloanei Fără Sfârşit.

Castelul Corvinilor şi Cetatea Devei, pe urmele cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei

După cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, alte două monumente istorice extrem de apreciate din judeţul Hunedoara ar putea intra sub patro n ajul UNESCO. Propunerea vine de la membrii comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO.

Discuţiile s-au purtat în cadrul şedinţei Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, iar dezbaterile s-au concentrat pe analiza strategiei de conservare şi promovare a monumentelor de patrimoniu aflate pe Lista tentativa UNESCO. De asemenea, a fost discutată şi oportunitatea depunerii unor alte dosare de candidatura pentru Lista tentativa UNESCO, adică în inventarul proprietăţilor pe care ţara noastră le propune pentru includerea în Patrimoniul UNESCO, printre care Castelul Corvinilor şi Cetatea Devei. “În cadrul şedinţei, domnul senator Constantin Traian Igaş, preşedinte al comisiei, a subliniat necesitatea susţinerii de către comisie a unor iniţiative legislative de protejare şi conservare a monumentelor de patrimoniu. În acelaşi timp, a fost evidenţiată oportunitatea demarării unei campanii de susţinere a autorităţilor locale interesate de promovarea patrimoniului cultural local”, se arară într-un comunicat remis de Biroul de Presă al Senatului.
Cunoscut şi sub denumirea de Castelul Huniazilor sau Cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor atrage prin construcţia impunătoare, cu acoperişuri înalte, cu turnuri şi turnuleţe, ferestre înguste cioplite în piatră şi balcoane împodobite cu dantelărie de piatră. A fost construit în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti. A fost una dintre cele mai mari şi vestite proprietăţi ale lui Iancu de Hunedoara şi, din acest motiv, castelul a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări. El devine astfel o somptuoasă locuinţă, nu numai un punct strategic întărit. Cu trecerea anilor, diverşii stăpâni ai castelului i-au modificat înfăţişarea, îmbogăţindu-l cu turnuri, săli şi camere de onoare. După ce şi-a pierdut utilitatea iniţială, castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu. Unic în România ca arhitectură, monumentul este vizitat anual de mii de turişti. Până în luna martie 2010, monumentul istoric a fost inclus într-un proiect amplu de restaurare, derulat pe parcursul a 13 ani. Lucrările au fost atunci întrerupte, din cauza unor nereguli în ce priveşte modul în care au fost efectuate. Tot atunci, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a dispus sistarea oricăror lucrări de execuţie şi ar fi trebuit să fie refăcut în totalitate studiul de fezabilitate pentru întreg ansamblul la obiectivul Castelul Corvinilor.
Monument istoric şi de arhitectura laică, Cetatea Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII pe Dealul Cetăţii, pe locul unei aşezări dacice şi este menţionată documentar în 1269 cu numele de „Castrum Deva”. Transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar, va fi amplificată succesiv în sec. XVI, XVII şi XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania. Fortificaţia a suferit dese asedii din partea armatelor otomane pătrunse în Transilvania (1550, 1552, 1557). În 1784 „ultimatumul” lui Horea a fost remis nobililor refugiaţi în cetate, iar în 1848 a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit împotriva revoluţiei maghiare. Aruncată în aer în 1849, cetatea se prezintă azi în ruină, încununând culmea unui deal abrupt. Mai multe centuri de ziduri puternice, ce urmează curbele de nivel sunt întărite cu turnuri pătrate sau circulare şi cu porţi monumentale. În incinta centrală se afla ruinele palatului nobiliar. Şi Cetatea Devei a fost inclusă într-un amplu proces de restaurare.
Pe lista monumentelor aflate sub patronajul UNESCO se află deja complexul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, groparul celei mai importante firme de utilaj minier

Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, a trecut cu buldozerul peste istoria fostei uzine de reparare şi producere a utilajului minier, UMIROM SA. A muls Compania Naţională a Huilei Petroşani cât a putut prin firma cumpărată în rate, pe care ulterior a tăiat-o şi a vândut-o la fier vechi. Afacerile au fost continuate pe o altă firmă a consorţiului Gerom controlat de Serafinceanu, dar nici aici lucrurile nu merg deloc bine.

Manual de îngropat afaceri altă dată prospere şi de vânzare a lor la fier vechi. Cam la asta se rezumă ce s-a întâmplat la UMIROM după privatizarea societăţii de către fostul FPS. SC „Umirom” SA a fost cumpărată în anul 2000 de fostul prefect PSD al judeţului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7,9 miliarde de lei vechi, dar şi asta în tranşe. Serafinceanu promitea redresarea societăţii, care înregistra datorii la bugetul de stat, dar în schimb a ales să o îngroape definitiv. „Umirom” avea datorii încă de la privatizare, iar în timp nu a reuşit să se redreseze, în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Naţională a Huilei (CNH) Petroşani, mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect. Din cauza debitelor foarte mari către stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitaţie. Firma a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispărut. Ca să ne facem o idee despre dimensiunile acestei afaceri, putem să comparăm datele vremii, raportat strict la salariaţi. În 1977, în timpul grevei minerilor, la uzina de utilaj minier lucrau 3.166 salariaţi, din care 2.950 muncitori productivi şi auxiliari şi 216 personal TESA. După privatizarea cu cântec, numărul salariaţilor s-a redus drastic, iar cei care mai aveau încă un loc de muncă se gândeau cu groază la ziua de mâine. Muncitorii povesteau că veneau la lucru şi se uitau în primul rând dacă mai au utilajele la care lucrau, pentru că toate erau duse la fier vechi şi vândute pe bani care nu au mai fost niciodată reinvestiţi pentru salvarea societăţii. Ar trebui precizat că UMIROM, pe vremea când purta numele de “Atelierele Centrale Petroşani” a fost “maternitatea” Coloanei Infinitului a marelui sculptor Constantin Brâncuşi, realizată aici în 1937. Documentele şi schiţele celebrei opere expuse la Târgu Jiu ar fi trebuit, cel puţin la nivel declarativ, să fie găzduite într-un muzeu amenajat chiar în incinta UMIROM. Proprietarul uzinei, fostul prefect Aurelian Serafinceanu, promitea public, în 2001, că va înfiinţa la Petroşani Muzeul Coloanei lui Brâncuşi. Nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar din vechea fabrică s-a ales praful. În mare parte, vechile ateliere au fost tăiate şi vândute la fier vechi. În locul lor ar fi trebuit să răsară o mândreţe de centru comercial, unic la nivelul Văii Jiului, dar şi acesta este un proiect pe care s-a aşternut praful.

Afaceri generoase cu statul din fotoliul de prefect

Aurelian Serafinceanu nu a stat cu mâinile în sân şi a profitat din plin de notorietatea sau, mai ales, puterea politică. În timp ce îngropa UMIROM-ul, care s-a prăbuşit sub povara datoriilor, trecea obiectul de activitate pe alte firme, înfiinţând Consorţiul Gerom. Chiar dacă în acte nu figura printre acţionari şi se prevala deseori de acest aspect, patronatul real era de notorietate. Iar asta însemna contracte grase plătite cu generozitate de la bugetul de stat, pentru marfa care nu odată avea calitate îndoielnică. CNH era practic îngenuncheată de puternicul om politic de la acea vreme şi puţini erau cei care avea curajul să spună lucrurilor pe nume. Fostul ministru al Industriilro şi Resurselor, Dan Ioan Popescu, a fost primul care a tăiat în carne vie şi, după accidentul de muncă de al Vulcan din august 2001 a decis interzicerea relaţiilor comerciale cu firmele intermediare aflate în anchetă şi respectiv dovedite a fi desfăşurat activităţi gen căpuşă, printre care şi UMIROM, care îşi trăia fără să ştie ultimele zile, şi SC GEROM INVEST SA. Ancheta s-a finalizat, măsurile au fost prea puţine, iar Gerom s-a reîntors în schemă. Cu moştenirea UMIROM şi practicile nou – dobândite, firmele controlate de Serafinceanu au rămas racordate la banii minerilor. Organele de cercetare penală au avut în lucru un dosar legat de livrarea de piese uzate la Exploatarea Minieră Livezeni de către doi dintre partenerii „strategici” ai Companiei Naţionale a Huilei, unul dintre ei fiind SC „Gerom Invest” SA Petroşani. Faptele s-au petrecut în anul 2004 şi au fost descoperite de Corpul de Control al CNH, care a înaintat ulterior dosarul către Poliţia Petroşani. Prejudiciul a fost calculat la acea vreme la 370 de milioane de lei. Procurorii au stabilit că vinovaţi erau doi angajaţi ai EM Livezeni, care au fost acuzaţi de neglijenţa în serviciu. Tot Gerom Invest a fost implicată într-un scandal legat de livrarea unor piese vechi, de această dată la EM Paroşeni, în 2003. În baza unui contract ferm încheiat de CNH cu patronatul firmei, la Paroşeni au fost aduse mai multe repere pentru hidraulică de forţă de la complexurile mecanizate SMA, complexuri aflate deja în funcţiune. Reperele miniere au fost însă refuzate din cauză că prezentau oxidări exterioare evidente. Piesele au fost desfăcute bucată cu bucată şi testate pe standul propriu al CNH în prezenţa membrilor Corpului de Control, iar în urma acestei proceduri, s-a descoperit că, pe lângă oxidarea evidenta, piesele mai fuseseră folosite. „Acarul Păun” a fost, de această dată, un angajat al societăţii care a livrat piesele.

Cântecul de lebădă

Şi, totuşi, în ciuda contractelor suspect de avantajoase, firmele Consorţiului Gerom nu au ştiut să-şi păstreze supremaţia pe piaţa care le primea chiar şi fierul vechi plătit la preţ de utilaj nou, şa cum s-a dovedit. Acum vorbim despre un adevărat declin, iar relaţii comerciale cu actuala Societate a Huilei sunt tot mai puţine. E drept, şi obiectul de activitate al fostei uzine de utilaj minier s-a tot restrâns şi a rămas la doar câteva produse. “Vorbim despre o decădere şi pentru faptul că ei produc doar pentru noi. Nu au reuşit să-şi găsească alte pieţe de desfacere, iar la noi este o restrângere de activitate. S-au restrâns capacităţile de producţie, s-a diminuat personalul, iar necesarul nostru este mai mic”, a explicat directorul SNH Petroşani, Nicolae Drăgoi. Potrivit datelor oficiale, Gerom mai livrează acum minelor din Valea Jiului stâlpi şi grinzi pentru susţinerea mecanizată, transportoare sau piese de schimb pentru vasele de extracţie. Administraţia minieră s-a îndreptat şi spre alte pieţe, cum este cea de profil din Polonia, de unde s-au achiziţionat combinele miniere, echipament sau căptuşeală de fricţiune pentru instalaţiile de extracţie cu roată motoare sau cabluri electrice. Până la urmă, este o licitaţie deschisă pentru orice ofertant, iar preţul şi calitatea primează. Ce spune Aurelian Serafinceanu despre decăderea uzinei şi a afacerii patronate de el? Greu de spus, pentru că este de negăsit. În schimb, am stat de vorbă cu reprezentantul Gerom, Michael Melczer, acre a refuzat să vorbească despre UMIROM, pe motiv că sunt “destul de apăsătoare” problemele curente ca să mai vorbească “despre trecut”. “Din păcate niciun domeniu din ţara asta nu merge bine la acest moment. Noi nu facem notă discordantă din acest peisaj, din păcate. Ca încă mai suntem si mergem înainte, este o minune. Aici se încheie comentariul meu”, a declarat Melczer.

Cartelul veterinarilor merge ca uns. Banii medicilor, dirijaţi de Harbuz către Romvac

După ce Ziarul de Investigaţii a dezvăluit afacerile de jumătate de miliard de euro pe care le protejează deputatul Liviu Harbuz, prim-vicepreşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari (https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/cartelul-veterinarilor-ne-imbolnaveste-pentru-500-milioane-euro), ies la iveală alte inginerii puse la cale de acesta pentru a umple buzunarele unor apropiaţi. Totul este posibil datorită (sau din cauza!) legii care-i obligă pe medicii veterinari să participe anual la cursuri de perfecţionare, pentru a nu pierde dreptul de liberă practică. Respectiva reglementare le-a picat mănuşă lui Harbuz şi prietenului său Constantin Chiurciu, acţionar şi director general la compania Romvac, informează www.enational.ro. Medicii veterinari care nu vor să piardă dreptul de liberă practică sunt nevoiţi să participe chiar şi la 11 seminarii pe parcursul unui an, pentru a acumula 120 de puncte de „experienţă”. Seminariile sunt organizate de Colegiul Medicilor Veterinari (CMVRO), din fonduri europene şi din bani publici. Organizatoare este firma Romvac, iar Chiurciu, familia acestuia şi unii angajaţi ai săi sunt remuneraţi ca profesori. Bunăoară, pentru sfârşitul lunii în curs Romvac a fost autorizata de CMVRO sa organizeze ediţia a II-a a seminarului „Noutăţi Romvac”. CMVRO, unde deputatul PSD Liviu Harbuz este prim-vicepreşedinte, îi anunţă pe participanţi că, dacă vor participa la seminar, pot acumula între 15 şi 25 de puncte, în funcţie de calitatea deţinută. Prin acest seminar, Chiurciu nu face altceva decât să-şi promoveze propriile produse, racolând clienţi noi pentru firma la care deţine 20% din actiuni şi semnând noi contracte. Adică încasează şi bani şi îşi face şi reclamă, mai notează cei de la www.enational.ro.

Forja de tunuri de la Târgovişte, dusă în Rusia de oligarhul Ziuzin

Ruşii nu au performat în siderurgia românească, dar au exportat “acasă” active care erau pe lista obiectivelor strategice ale industriei româneşti de apărare. Printre acestea, o forjă de la combinatul din Târgovişte, adusă de Ceauşescu din Austria în 1987 şi care prelucra metalul brut pentru a fabrica ţevi de tun, de tancuri şi de mitraliere. Sindicaliştii acuză casa de avocatură a fostului ministru de justiţie Cătălin Predoiu că susţinea din umbră văduvirea industriei de apărare de către Mechel.

Predoiu

Oligarhul rus Igor Ziuzin a făcut în România “afacerea secolului”, vânzând patru combinate industriale plus o casă de comerţ pentru o sumă ridicolă, de 230 de lei (52 de euro). De fapt, Ziuzin nu a ieşit în pagubă în afacerile derulate în ţara noastră, ci dimpotrivă.
Până să parafeze tranzacţia prin care toate cele cinci unităţi au fost transferate unei firme de apartament, care este de fapt una de faţadă, magnatul păstrând controlul afacerii, ruşii au scos din ţară active de importanţă strategică pentru industria românească de apărare. Au luat drumul Rusiei şi schiţe şi documente referitoare la tehnologiile de producţie.
Aceste aspecte sunt dezvăluite pentru “Jurnal de Investigaţii” de liderul sindical de la Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte, inginerul Mihai Toma: “În tot acest calvar început odată cu declararea insolvenţei Mechel Târgovişte şi ulterior trecerea lui în proprietatea Invest Nikarom, cel mai dureros aspect este cel al concedierilor masive, care probabil vor urma în perioada următoare. Dar să nu uităm că, aici, la Târgovişte, ruşii au făcut ce au vrut cu statul, după preluarea unităţii. Pe lângă faptul că producţia nu a duduit la Târgovişte, ruşii au furat utilaje funcţionale întregi pe care le-a transferat în Rusia, dar şi documente secrete cu schiţele”.
Liderul de sindicat a fost primul angajat care a avut curajul să atragă atenţia Executivului, dar şi serviciilor secrete că presa care purta denumirea tehnică de ESIX 55, care prelucra metalul brut pentru a fabrica ţevi de tun, de tancuri şi de mitraliere a fost demontată şi scoasă în afara ţării. Această forjă era cea mai performantă din industria de armamanet din aproape toată Europa. “Fusese adusă în anul 1987 de Ceauşescu din Austria şi era a doua din Europa la vremea aceea. Doi ani a durat până am instalat-o, pentru că era pe două etaje, total automatizată. Nu ştiu cum s-a făcut că, imediat după privatizare, linia a fost scoasă de autorităţi de pe lista obiectivelor strategice din industria de apărare”, spune Toma. El a precizat că prima dată Mechel a scos arhiva secretă, cu toate schemele, după care ruşii au închis forja de la producţie.
“La puţin timp au avut o primă tentativă de a scoate din ţară instalaţia demontată. Au fost întorşi de la graniţă de cine ştie ce bezmetic care nu şi-a dat seam ce face. A doua oară au reuşit să o facă nevăzută”, a mai spus inginerul Toma. De altfel, liderul de sindicat a avut mari probleme pentru faptul că a încercat să trezească autorităţile. “Am primit ameninţări directe dar şi dintr-alea cu guler alb. După zecile de sesizări că pierdem un obiectiv important, am fost chemat la Casa de avocatură Racoţi-Predoiu unde am fost supus unei presiuni psihice. Mi.au zis că îmi vor cere daune de un milliard de lei pentru faptul că denigrez imaginea Mechel din România. Este poate important să amintesc cine era la vremea respectivă ministrul Justiţiei (Cătălin Predoiu – n.red.)”, a continuat Toma. “Jurnal de Investigaţii” a încercat să obţină un punct de vedere şi de la Casa de Avocatură Zamfirescu Racoţi Predoiu, însă până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns la întrebările noastre.
De la privatizare, din anul 2002 şi până în prezent, Mechel Târgovişte a închis şase secţii, păstrând în funcţiune doar şapte. Faţă de această situaţie reprezentanţii Mechel Romînia nu au putut fi contactaţi pentru a oferi lămuriri.
Intenţiile urmărite atât de foştii cât şi de actualii proprietari ai combinatelor din România nu pot fi cunoscute încă. Asta în pofida asigurărilor oferite Executivului de către Invest Nikarom, în privinţa relauării producţiei, cel puţin în privinţa combinatului de la Târgovişte. Angajaţii din România ai concernului rus se tem că dezmembrările de utilaje vor continua şi sub conducerea noului patronat.
„Teama noastră cea mai mare este că noul proprietar, Invest Nikarom, nu este decât un paravan şi că Mechel vrea să facă concedieri masive pentru a putea dezmembra uzinele şi să le vândă la fier vechi”, a declarat liderul sindicatului Laminorul Braila, Constantin Iarca. 

O tranzactie dubioasa

Dscf1731

Şi modul în care s-a făcut transferul de proprietate de la Mechel la Invest Nikarom continuă să ridice semne de întrebare. Deşi reprezintă o putere mondială în privinţa producţiei de oţel, pentru care pieţele nu au graniţe, grupul patronat de celebrul magnat rus Igor Ziuzin a renunţat la afacerile din România, vânzând cele patru mari combinate siderurgice unei firme de apartament, cu trei angajaţi. Dincolo de efectele sociale ale tranzacţiei, se impune menţionat faptul că vânzarea celor cinci mari combinate româneşti pentru “fabuloasa” sumă de 230 lei (52 euro) nu este chiar scăpată de sub “controlul” ruşilor. Dimpotrivă, foştii patroni folosesc mica firmă ca paravan, atât împotriva eventualelor pretenţii la masa credală, pentru diversele datorii, cât şi pentru mascarea diverselor operaţiuni „speciale”, pe care le-au urmărit în România.
Patru unităţi siderurgice, oţelăriile din Târgovişte, Brăila, Buzău, Oţelu Roşu şi Câmpia Turzii, dotate după ultimele standarde tehnologice din domeniu, au fost preluate de către firma Invest Nikarom pe o sumă ridicol de mică pentru valoarea activelor, care a surprins atât opinia publică, cât şi mediul de business din România. Chiar dacă potrivit datelor înregistrate la Registrul Comerţului, firma are doar trei angajaţi şi îşi desfăşoară activitatea într-un apartament din Bucureşti, aceasta nu este deloc lipsită de importanţă pentru operaţiunile Mechel din ţara noastră.
Societatea este de fapt specializată în operaţiuni de dezafectare a spaţiilor industriale mari, unul dintre contractele importante pe care le-a derulat în România fiind cel cu Centrala Energetică de la Rovinari, de unde a reciclat mari cantităţi de fier beton, începând cu anul 2010. Legăturile dintre această firma de apartament cu Mechel România datează de foarte mulţi ani, iar acestea se învârt în jurul unui personaj scump la vedere, dar cu funcţii sus-puse, atât în cadrul MechelRomânia cât şi ca reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse. Este vorba despre ofiţerul de presă, Olga Ciumakova, cea care este, în acelaşi timp, şi editor al revistei companiei Mechel în România, “Cuvinte de fier”. (FOTO)
Legătura acesteia cu vânzarea combinatelor siderurgice pentru 52 de euro este simplă. Acţionarii noului proprietar sunt Victor şi Svetlana Ciumakov, nimeni alţii decât tatăl şi mama Olgăi Ciumakova. Astfel, cele patru combinate au rămas în aria de interese extrem de apropiată a magnatului rus Igor Ziuzin, prin intermediul propriului său angajat.
Combinatul siderurgic Mechel Târgovişte a cerut intrarea în insolvenţă, într-un dosar înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa. Imediat după aceea, firma Invest Nikarom a preluat pentru 230 de lei unităţile Mechel din România. Tranzacţia a vizat compania Mechel East Europe Metallurgical Division SRL (casă de comerţ exterior) şi combinatele Ductil Steel Buzău, Ductil Steel Oţelu Roşu, Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgovişte şi Laminorul Brăila.
Firma Invest Nikarom SRL este înregistrată în România şi îi are ca asociaţi în părţi egale pe Ciumakov Victor (58 de ani) şi Ciumakova Svetlana (55 de ani), ambii cu cetăţenie rusă. Aceştia au dat asigurări Ministerului Economiei că vor relansa activitatea din combinatele preluate, în condiţiile în care activele din România ale Mechel aveau bugetate pentru acest an pierderi de 2,4 miliarde de ruble (60 milioane de euro), potrivit declaraţiilor directorului general al Mechel, făcute într-un comunicat remis presei.
Potrivit documentului, cauza retragerii Mechel este dată de „preţurile nefavorabile de pe pieţele europene ale oţelului, corelate cu avansul preţurilor pentru deşeuri feroase şi cu o cerere tot mai slabă pentru produse finite“. În toamna anului trecut, producătorul rus de oţel Mechel a scos la vânzare 14 unităţi deţinute în mai multe state din Europa de Est, inclusiv cele patru uzine din România. Motivul era dat de nevoia de bani pentru a putea plăti o parte din datoriile de peste nouă miliarde de dolari, anunţa kommersant.ru.
Pentru uzinele deţinute în România, Mechel cerea un preţ total de 150 milioane de dolari care, desigur, era considerat derizoriu având în vedere valoarea reală a unităţilor. Pentru combinatul Câmpia Turzii cereau 33 de milioane de dolari, pentru Mechel Târgovişte – 46 de milioane de dolari, pentru Ductil Steel – 39 de milioane de dolari, iar pentru Laminorul Brăila – 32 de milioane de dolari.

CFR si „băieţii deştepţi”, îmbogăţiţi pe banii statului

Restructurarea CFR scoate la iveală contracte păguboase încheiate cu „băieţii deştepţi”, îmbogăţiţi pe banii statului. Numai de la compania Remarul, CFR a cumpărat automotoare vechi în valoare de 346 de milioane de lei, pe care le-a declarat „fier vechi” – se arată într-un raport al Societăţii de cale ferată, citat de Obiectiv.info si preluat de Antena 3.ro.
Cum era de aşteptat, multe dintre automotoarele cumpărate s-au stricat, iar Remarul nici nu le-a reparat, nici nu vrea să plătească reparaţiile făcute pe banii CFR Călători.
În timp ce CFR a rămas cu găuri de sute de milioane de lei, băieţii deştepţi de la Remarul au băgat în buzunar aproape 900.000 de lei din banii statului.
Potrivit Obiectiv.info, în spatele societăţii Remarul ar sta Vasile Blaga.
În perioada 2002-2005, CFR a cumpărat 35 de locomotive de la Remarul, în valoare de 29,3 milioane de lei şi 200.000 de dolari. Acestea au stat imobilizate peste 1.200 de zile.
Din contractele de reparaţii pentru echipamente, încheiate între CFR Călători şi Remarul între 2008 şi 2010, rezultă că există trei facturi, în valoare totală de 3,6 milioane de lei, emise de CFR şi refuzate la plată de Remarul – se arată într-un document emis de Serviciul Locomotive din cadrul CFR Călători SA, citat de obiectiv.info. În cele din urmă, CFR a depus actele necesare ca să înceapă procedura de executare silită a Remar.
Contractele au continuat să curgă. Tot în defavoarea CFR Călători. Între anii 2006-2010, CFR Călători a cumpărat de la Remarul 34 de rame electrice pe care a dat alte 104,1 milioane de lei.
Cu toate acestea, în 2011, compania de stat a achiziţionat, tot de Remarul, alte 11 locomotive în valoare de 81,1 milioane de lei. Acestea au stat pe butuci peste 200 de zile.
O explicaţie pentru contractele păguboase pentru statul român ar fi aceea că în spatele Remarul 16 februarie ar sta -potrivit ofiectiv.info- Vasile Blaga. Fiica liderului PDL, Agathe Cristina Rudeanu, a fost, din 2005, consilier la Remarul, iar soţul ei, Ionuţ Rudeanu, a lucrat pentru Remarul printr-o altă firmă.
Din 2006 până în 2010, Remarul a câştigat licitaţii organizate de CFR de 885 de milioane de lei.
Judecătoria Cluj a dispus, la începutului lui 2013, achitarea inculpaţilor din dosarul Noapteş, trimis în judecată în urmă cu 5 ani de procurorii DNA, ca un dosar de mare corupţie. Instanţa de jdecată a respins pretenţiile financiare ale Ministerului Transporturilor şi a ridicat sechestrul instituit de anchetatori.
Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe managerul general al CFR Calatori, Alexandru Noaptes, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave. În dosarul nr. 21/P/2007, intocmit de DNA Cluj, alături de Noapteş învinuiţi, pentru aceeasi faptă, alţi doi directori din cadrul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători (SNTFC), Vanghele Nacu (director adjunct al Departamentului economic) şi Catalin Iosub (director al Departamentului tracţiune).
Alături de cei trei, au fost trimise în judecată alte şase persoane, angajaţi sau acţionari ai firmelor SC Remarul 16 Februarie SA Cluj şi SC Activ Invest SRL Cluj. Mureşan Vasile, Florişca Simona Elena şi Iancu Floare (Remarul 16 Februarie) si Sabo Emil, Urs Claudia şi Călin Mitica (Activ Invest), au fost acuzaţi pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.
Acuzaţia a fost achiziţia, de către compania CFR Călători, a unui număr de sase automotoare cu remorca second-hand germane, la un pret majorat nejustificat cu 2,8 milioane de lei.

Cartelul veterinarilor ne îmbolnăveşte pentru 500 mil euro

Oamenii de afaceri din domeniu şi conducerea organizaţiei profesionale a medicilor veterinari au bătut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, în special antibioticele şi antiparazitarele, să poată fi, în continuare, distribuite la liber, fără nici un control real. Acest tip de comerţ are efecte catastrofale asupra sănătăţii românilor, deoarece medicamentele administrate masiv animalelor şi păsărilor ajung în organismul uman şi cresc masiv rezistenţa la antibiotice. Sally Davies, secretar de stat în ministerul britanic al Sănătăţii, declara la începutul acestui an că infecţiile cu bacterii nu mai răspund tratamentelor cu antibioticele existente, iar rezistenţa la antibiotice constituie o ameninţare globală „catastrofală” la acelaşi nivel cu terorismul şi încălzirea globală.

Harbuz

Conducerea Colegiului Medicilor Veterinari pune în pericol sănătatea românilor, prin blocarea în instanţă a Ordinului 41 din 3 mai 2012 al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), act normativ care reglementează şi controlează strict circulaţia medicamentelor de uz veterinar şi, în primul rând, a antibioticelor.
La prima vedere, o contradicţie în termeni. Cum este posibil ca medicii veterinari să fie “faultaţi” tocmai de cei care ar trebui să le reprezinte interesele? Ei bine, atunci când potul este de jumătate de miliard de euro totul este posibil. Nici culoarea politică nu mai contează.
Preşedintele CMVR, conf. univ. dr. Viorel Andronie, alături de primvicepreşedintele dr. Liviu Harbuz, de vicepreşedinţii prof. univ. dr. Alin Bîrţoiu, conf. univ. dr. Adrian Oros şi de secretarul Colegiului – conf. univ. dr. Mihai Daneş, servesc astfel interesele comerciale uriaşe ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente de uz veterinar. Aceştia îl au în frunte pe omul de afaceri Sorin Paul Stănescu, cel care a preluat, într-o manieră controversată, Institutul Pasteur, producătorul naţional de medicamente veterinare, şi Farmavet, cel mai mare distribuitor în domeniu. Stănescu şi partenerii săi vor ca medicamentele de uz veterinar şi în special antibioticele să poată fi comercializate necontrolat, fără avizul medicilor, chiar dacă aceasta are ca efect creşterea catastrofală a rezistenţei la antibiotice a infecţiilor şi, implicit, înmulţirea alarmantă a deceselor în rândul populaţiei.

Control strict al antibioticelor

Andronie Viorel

Conducerea CMVRO a cerut în instanţă anularea Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 al preşedintelui ANSVSA, „pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, condiţiile de comercializare a produselor medicinale veterinare şi a altor produse pentru animalele de companie, în magazinele pentru comercializarea animalelor de companie şi/sau a hranei pentru acestea, condiţiile de funcţionare a mijloacelor de transport din domeniul farmaceutic veterinar, precum şi autorizarea sanitar-veterinară a unităţilor, activităţilor şi a mijloacelor de transport din domeniul farmaceutic veterinar”, publicat în Monitorul Oficial nr. 295 din 4 mai 2012.
Conform specialiştilor consultaţi de Jurnal de Investigaţii, acest ordin este un act normativ esenţial pentru reglementarea circulaţiei medicamentului de uz veterinar în România. În primul rând, Ordinul 41 stipulează faptul că farmaciile veterinare pot fi deţinute numai de către medicii veterinari. Până la apariţia acestui act normativ, toată ţara era împânzită de puncte farmaceutice şi farmacii aflate în proprietatea te miri cui.
În al doilea rând, prevederile actului normativ pe care conducerea CMVR vrea să-l anuleze oferă doar medicului veterinar de liberă practică posibilitatea să utilizeze antibioticele şi antiparazitarele injectabile şi orale pentru animalele de la care se pot obţine alimente. Cu alte cuvinte, mai întâi consulţi medicul şi abia apoi te duci la farmacie să cumperi medicamente pentru vacă. Aşa cum este şi normal, de altfel, mai ales că este vorba de o situaţie prevăzută şi reglementată strict în toată legislaţia europeană, din cauza pericolului deosebit şi pe termen lung pentru sănătatea oamenilor pe care îl prezintă reziduurile de la aceste medicamente, atunci când sunt utilizate necontrolat.
În al treilea rând, Ordinul 41/2012 al preşedintelui ANSVSA insituie obligativitatea ca medicamentele destinate fermelor să circule numai pe baza prescripţiei de la medicul veterinar contractual. Astfel, medicul veterinar practician ar avea posibilitatea să controleze tratamentele dintr-o fermă şi să răspundă efectiv de circulaţia acestora. Aceste obiective nu le convin însă celor care au afaceri bănoase în domeniu, mai ales că este vorba de o piaţă a cărei valoare depăşeşte jumătate de miliard de euro anual.
Dar ceea ce este extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul că Viorel Andronie, Liviu Harbuz, Mihai Deneş şi ceilalţi membri ai grupării organizate din fruntea CMVR, prin acţiunea de suspendare în instanţă a Ordinului 41/2012 trec peste toate semnalele, avertizările şi recomandările făcute de Federaţia Medicilor Veterinari din Europa (FVE) şi de Comisia Europeană. La nivel comunitar, medicul veterinar este interpus total pe traseul dintre proprietarul animalului şi producătorii sau distribuitorii de produse medicale veterinare în ceea ce priveşte antibioticele şi antiparazitarele.
Tocmai de aceea, Ordinul 41 din 3 mai 2012 introducea un control foarte strict al acestor medicamente în sectorul zootehnic, în vederea garantării unor alimente sigure pentru consumatori.



Presiune pe Andronie şi Harbuz

Poză 1

Mai mulţi medici veterinari au declarat pentru Jurnal de Investigaţii că, prin acţiunea lui Andronie şi a celorlalţi membri ai conducerii CMVR, veterinarul este aruncat într-o luptă inegală şi fără sorţi de izbândă cu samsarii de medicamente fără pregătire în domeniu, dar cu mijloace financiare uriaşe. Pentru a-şi maximiza profiturile, aceştia nu au nevoie de cabinete veterinare dotate, înregistrate şi autorizate conform prevederilor legale în vigoare.
Practic, spun medicii, prin acest demers conducerea CMVR urmăreşte un singur scop: favorizarea vădită a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente veterinare, al căror interes este de a vinde oricât, oricum, oricui şi oriunde, în detrimentul medicilor veterinari de liberă practică din România, care se văd, astfel, în imposibilitatea de a-şi exercita profesia, în special la ţară. Toate aceste lucruri sunt arhicunoscute şi de preşedintele CMVR, Viorel Andronie (PDL), şi de primvicepreşedintele Colegiului, Liviu Harbuz (PSD), astfel încât decizia conducerii CMVR poate duce cu gândul la o presiune foarte mare din partea producătorilor şi distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fără a se putea comensura însă şi “cifra în euro” la care ar putea ajunge această presiune. Demersurile noastre repetate de a-l contacta telefonic pe dr. Liviu Harbuz au fost sortite eşecului, secretara sa invocand tot felul de motive pentru care acesta nu avea timp sa raspunda intrebarilor noastre.

Demis pentru că a dat Ordinul

De altfel, unul dintre reprezentanţii direcţi în CMVR ai lui Paul Stănescu este conf. univ. dr. Mihai Daneş, secretarul Colegiului şi angajatul patronului Farmavet.
Conform unor surse din piaţă, Daneş şi alţi câţiva „guru” ai învăţământului medical veterinar românesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului şi semnatarului Ordinului nr. 41/2012, fostul preşedinte al ANSVSA, dr. Radu Roatiş-Cheţan, presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv şi până la ameninţări cu demiterea din funcţie.
Ceea ce s-a şi întâmplat. În mai 2012, premierul Victor Ponta l-a demis din funcţia de preşedinte al ANSVSA pe dr. Roatiş-Cheţan. Dar Ordinul era deja aplicabil, aşa încât gruparea organizată din fruntea CMVR a atacat în instanţă actul normativ care apără sănătatea românilor, dar lezează interesele uriaşe ale rechinilor din industria şi comerţul cu medicamente de uz veterinar. Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti s-a format dosarul nr. 9566/2/2012, în care reclamant este CMVR iar pârât este ANSVSA.

Rămâi conectat

6,124FaniÎmi place
București
ceață
4.5 ° C
5.1 °
3.8 °
82 %
2.1kmh
1 %
S
7 °
D
8 °
lun
8 °
mar
10 °
mie
5 °

Ultimul articol

Acordul UE–Mercosur este expresia cea mai concretă a eșecului de guvernare și pare că...

În ultimii ani, Uniunea Europeană a construit un discurs public obsesiv despre siguranță alimentară, sănătate publică și protecția consumatorului. În paralel, aceiași decidenți au...

Cristian Popescu Piedone, un actor-cheie în noua ecuație administrativă a Capitalei

Un moment de tranziție pentru administrația Bucureștiului Depunerea jurământului de către Ciprian Ciucu în funcția de primar general al Capitalei marchează începutul unei etape administrative...

Ludovic Orban se întoarce „acasă” și anunță că Forța Dreptei urmează a fuziona cu...

După o lipsă de câțiva ani din PNL, partid pe care l-a și condus, Ludovic Orban ar putea renunța la partidul pe care l-a...