După ce a fost exploatat mii de ani, „aurul dacic” din judeţul Hunedoara a devenit brusc neinteresant. Guvernanţii au motivat că e prea scump să-l mai extragă şi au închis una după alta exploatările aurifere. Închiderile s-au făcut însă fără respectarea normelor, în ciuda fondurilor uriaşe pompate în aceste activităţi. Paradoxal este faptul că, după închiderea minelor, preţul aurului a crescut de şase-şapte ori, ceea ce ar fi făcut ca acum exploatările să fie profitabile. De curând, firme străine au început să facă prospecţiuni în zonă
Perimetre aurifere care sute sau mii de ani au asigurat prosperitatea
zonelor respective sunt acum circuri ale foamei, de unde hoţii s-au
servit în voie. Fostele comunităţi miniere au devenit, peste noapte,
zone defavorizate sau sate de vacanţă pentru bogaţi. Blestemul aurului
dacic a lovit crunt Ţara Zarandului, considerată nu de mult bazinul
aurifer al României.
La Mina Barza, în zona Brad, s-a extras aur
timp de 2.100 de ani, până în 2007, când s-a pus lacăt pe exploatarea
minieră unde se spune că era cel mai pur aur din Europa. Declinul
începuse cu ceva timp în urmă, când numărul angajaţilor s-a tot
restrâns, iar în final s-a constatat că aurul dacic era prea scump, iar
preţul pe piaţă scăzut.
Florin Cazacu a lucrat 18 ani la această
mină şi timp de 10 ani a fost lider sindical, asta până în 2004 când a
devenit primar al Bradului. Din important perimetru aurifer, Bradul a
devenit mai întâi zonă defavorizată, iar ulterior a rămas şi fără acest
statut. „Închiderea Minei Barza a afectat
foarte grav nivelul de trai în întreaga zonă. În 1990, aici lucrau
5.000 de oameni şi pe o rază de 40 km exista transport pentru
muncitori”, spune Cazacu.
Încă din perioada interbelică se punea
problema găsirii unor alternative în cazul în care zăcământul se va
epuiza. Într-un document din 1936, societatea Mica, care exploata aurul,
menţiona faptul că producţiile mari nu trebuie să bucure conducerile
exploatărilor, pentru că, în timp, zăcământul va sărăci. “Trebuie create
alternative, pentru ca altă industrie să ia locul acesteia, când va
apune”, se arăta în document.
Din păcate, până în 2007, anul în care
s-a luat decizia închiderii tuturor exploatărilor aurifere, nimeni nu
s-a gândit să creeze alternative în aceste zone monoindustriale şi aici e
vorba de Brad, Roşia Montană, Abrud, Baia de Arieş şi alte localităţi.
În 1998 s-a creat un statut de zonă defavorizată pentru anumite regiuni
care depindeau de exploatările miniere, dar această facilitate nu a
reuşit să atragă investitori.
Decizia de renunţare la minerit a fost
luată într-un moment total neinspirat. „Imediat după ce au fost închise
exploatările, preţul la principalele metale a crescut vertiginos. După
închiderea Exploatării Miniere Barza, preţul aurului a crescut de
şase-şapte ori, costurile nu au crescut în acelaşi ritm şi astăzi mina
ar fi fost rentabilă”, spune Cazacu. În 2006, Mina Barza, care aparţine
de Compania Naţională Minvest Deva, a intrat în program de închidere şi
ecologizare pentru care au fost alocaţi de la bugetul de stat 14,625
milioane de lei.
Jaf cu banul public, după cum explică Florin
Cazacu. „Nici nu a avut loc o închidere făcută după normele tehnice ale
unei exploatări miniere. Exploatările au fost părăsite şi a fost
declarată procedura falimentului. Minele nu au fost închise, din punct
de vedere tehnologic, aşa cum impune legea”, spune actualul primar. El a
continuat, arătând că minele au fost părăsite, iar apele au început să
se ridice în puţuri. “Au început să scoată fierul vechi, au distrus
orice însemna funcţionalitate din punct de vedere tehnologic. Incintele
miniere nu au mai fost păzite, iar lichidatorii care au preluat activele
minei au avut un singur scop, respectiv să vândă cât mai repede fierul
vechi. Hoţii de fier vechi au acoperit marile hoţii ale lichidatorilor”,
arată fostul lider de sindicat.
Sat de vacanţă în loc de mină
Un alt studiu de caz în reprezintă zona Săcărâmb, acolo unde se
extrăgea un aur atât de special încât a primit numele de „săcărâmbită”,
de 24 de karate.
Activitatea în zonă a fost întreruptă definitiv în
2006, iar Săcărâmbul s-a transformat dintr-o zonă minieră într-un sat de
vacanţă. Cu vreo 300 de ani în urmă, zona era considerată El Dorado-ul
Europei. Aici s-a descoperit unul dintre cele mai bogate zăcăminte de
aur şi argint din Europa, aşa că imediat locul a atras muncitori din mai
toate părţile fostului Imperiu Habsburgic.
În
perioada 1748 – 1876, Săcărâmbul a fost considerat cel mai rentabil
complex minier din Europa, de aici fiind extrase peste 40 de tone de
aur. Încet – încet zona a devenit pustie, iar activitatea extractivă a
intrat în declin. Între 1960 şi 1970, de la Săcărâmb se mai scoteau 200
kg de aur pe an şi mai bine de 2.000 kg de argint, pentru ca în anii ‘80
galeriile să înceapă să se închidă, rând pe rând. În 2006, mina s-a
închis definitiv.
Satul nu a murit, iar în urmă cu vreo 10 ani în
locul exploatărilor aurifere au început să răsară casele de vacanţă.
Acum, în Săcărâmb mai locuiesc permanent doar 165 de suflete, însă vara
şi în week-end se mai adună aproximativ 50 de persoane.
Certejul, o istorie prăfuită
O altă filă a istoriei aurifere s-a scris la Certej, acolo unde
există doar un perimetru minier neecologizat şi un proiect de
redeschidere a unităţii extractive.
Aici s-a extras aur timp de sute
de ani, până în 2006, când mina a fost închisă pentru că era
neprofitabilă. Altfel spus, costurile de producţie erau prea mari faţă
de venituri, aşa că s-a pus lacătul. A rămas însă poluarea, la cote
inimaginabile, mai ales vara, când praful se ridică peste comună. „E o
poluare excesivă, pentru că nu s-a făcut nici un fel de ecologizare a
perimetrului exploatabil la vechea mină. Au început să închidă gurile de
mină, dar asta nu înseamnă că au şi tratat acel complex chimic
dăunător”, a declarat primarul Petru Câmpian.
Poluarea are drept
cauză gurile de mină, incorect închise, prin care la suprafaţă ajung
compuşi chimici care omoară fauna piscicolă. Să nu uităm, însă, că
pentru ecologizare s-au alocat fonduri importante, pentru ca, după numai
câteva luni, guvernanţii să-şi dea seama că lucrările sunt de
mântuială. Licitaţia pentru atribuirea lucrărilor de „Închidere, punere
în siguranţă şi ecologizare al obiectivului minier Mina Certej –
Iazurile Valea Mireşului si Valea Mealu, în judetul Hunedoara” a fost
anulată de Ministerul Economiei, alături de alte trei licitaţii
similare. Licitaţia a fost câştigată de Asocierea Eco Invest SRL –
Hidroconstrucţia – TPSUT, cu o propunere financiară de 12,43 milioane de
lei, fără
TVA. Contractul a fost atribuit în 18 noiembrie 2011, iar neregulile
descoperite de Corpul de control al Ministerului Economiei sunt:
diminuarea nejustificată a capacităţii economico-financiare a
ofertanţilor şi garanţiilor; firma câştigătoare nu avea obiectul de
activitate principal sau secundar care să reprezinte o garanţie a
abilităţii de executare a lucrărilor conform cerinţelor din caietul de
sarcini; lipsa dovezilor privind experienţa în domeniul
închiderii/tehnologizării.
Proiecte independente
În vreme ce aurul dacic este neinteresant pentru statul român, pentru investitorii privaţi zona pare din nou atractivă.
La
Certej există un proiect avansat, care presupune procesarea a 45
milioane de tone de minereu cu o concentraţie de 1,8 g de aur pe tonă,
precum şi utilizarea unei cantităţi de cianură de sodiu de 1.653 tone pe
an, timp de 16 ani, adică pe perioada de operare a minei. Reziduurile
rezultate după prelucrare, inclusiv cele cu cianură şi metale grele, vor
fi depozitate într-un iaz de decantare în aer liber cu o suprafaţă
totală de 63 ha.
În zona Barza, deşi nu există proiecte de
exploatare, sunt, în schimb, prospecţiuni. „Dacă te deplasezi cu maşina
prin zonele de deasupra zăcământului, observi că sunt foarte multe semne
că zona respectivă a fost prospectată. Ştiu că în zona Rovina, în zona
Bucureşcii Bradului există o firmă cu capital străin care a pus în
evidenţă un zăcământ destul de mare de aur. Paradoxal, acest zăcământ
este undeva la capătul fostului zăcământ Barza. Din punctul meu de
vedere, zăcământul Barza ar fi avut rezerve mult mai multe decât cel pus
în evidenţă de prospecţiunile acestei societăţi de care vorbeam”, a
spus primarul Bradului, Florin Cazacu.