După cinci ani de discuții și tatonări cu China General Nuclear Power Corporation, statul român a rupt colaborarea cu chinezi pentru finalizarea reactoarele 3 și 4. Primul care a anunțat acest lucru a fost premierul Orban iar vineri, la Mangalia, Ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a reconfirmat acest lucru. “Ne dorim parteneri din Eniunea Europeană și NATO”, a declarat Virgil Popescu în timpul vizitei la șantierul naval Damen. Șeful economiei nu a putut să dea alte detalii despre noii parteneri însă a spus “aveți răbdare și veți vedea”. Vorba unei colegei din presă, noi avem răbdare, dar cât?. De vreo 13 ani tot așteptăm ca statul român să găsească un partener pentru finalizarea celor două unități nucleare.
Orban și Popescu visează nuclear
Reamintim că premierul Ludovic Orban a declarat într- un interviu că “Mie îmi este clar că nu o să meargă cu chinezii (…) Vom vedea cu ce partener (vor fi făcute reactoarele). Este vorba de partener și finanțare”. Ludovic Orban a mai precizat că toate investițiile în domeniul energetic din România vor depinde de acum înainte de green deal, acordul verde european. Tot potrivit noii guvernări liberale, suma pe care ar trebui să o suporte investitorii este de peste 200 de milioane de euro anual. Sunt însă șanse mici ca noua politică nucleară să fie finalizată, în primul rând pentru că statul român nu a fost în stare să încheie vreun contract cu chinezii în cinci ani de când se tot negociază cu aceștia și secundo, dacă cei doi liberali au memoria scurtă le reamintesc episodul Energonuclear. Înainte de chinezi, statul român se înțelesese cu mai multe companii din Europa să finalizeze unitățile nucleare, însă din afacere s- a ales praful, ghici din vina cui
Telenovela EnergoNuclear
Proiectul finalizării celor două reactoare nucleare a fost iniţiat de statul roman în 2007, iar în anul 2009 a fost înfiinţată oficial compania EnergoNuclear SA. Structura de acţionariat era următoarea :Nuclearelectrica deţinea o cotă de participare de 51% din capitalul social, celorlalți investitori în proiect revenindu- le participaţii după cum urmează: RWE, GDF Suez, ENEL şi CEZ câte 9,15%, iar ArcelorMittal şi Iberdrola câte 6,2%. Nemulţumite de evoluţia discuţiilor, CEZ, RWE, Iberdrola şi GDF Suez au renunţat, la sfârşitul anului 2010, la investiţie, astfel că Ministerul Economiei, prin Nuclearelectrica, a ajuns să deţină 86% din firma de proiect. După retragerea celor patru companii, proiectul a stagnat întrucât Guvernul nu a reuşit să atragă alţi parteneri.
Salvarea „made în China”… a făcut pană
Nuclearelectrica a semnat pe 9 noiembrie 2015, cu reprezentantii companiei China General Nuclear Power Corporation, Memorandumul de Intelegere privind construirea Unitatilor 3 si 4 CNE Cernavoda. Potrivit memorandumului, cele doua parti ar fi urmat să înființeze o companie de proiect, de tip joint-venture, in care compania chineza va detine o participatie de cel putin 51% si care va prelua valoarea investitiei Nuclearelectrica in filiala sa EnergoNuclear SA (vechea companie de proiect). Numai că oficialii chinezi nu s- au grăbit să semneze, așa cum au făcut în trecut companiile din Europa, vreun angajament concret, așteptând probabil să vadă cum evolueză lucrurile. Și după ultimele decizii ale guvernului Orban, bine au făcut.
Cine mai are nevoie de reactoare?
Ultimele evoluții pe piața mondială a energiei au determinat o scădere drastică a interesului investitorilor pentru reactoarele nucleare. În primul rând costurile de construcție pentru un megawat nuclear sunt duble comparativ cu cele pentru energia eoliană, adică e mai ieftin să ridici eoliene. Apoi după ultimul accident nuclear din Japonia, majoritatea statelor care exploatează centrale nucleare au început să le închidă. În prezent energia regenerabilă reprezintă aproape 40% din producția de curent a României, în condițiile în care statul româ exportă energie. În plus punerea în funcțiune a celor două reactoare de la Cernavodă este strâns legată de construcția de către statul român a unui cablu submarin pentru exportul energiei în Turcia, un alt proiect obosit. Prin urmare oportunitatea finalizării celor două unități este pusă sub semnul întrebării.