Fostul premier Adrian Năstase urmărește de pe margine „jocurile” politice ale momentului, cu o coaliție de guvernare aruncată în aer după câteva luni, analizând situația mai ales din perspectivă prezidențială.
Potrivit unei analize publicate pe blogul său, Năstase consideră că ar fi fost „apanajul” președintelui țării să medieze conflictul politic dintre PNL și USR PLUS. Aceasta într-o situație ideală, în care, evident, Klaus Iohannis nu ar fi fost un apărător înverșunat al liberalilor.
Or, în atare condiții, fostul premier social democrat atrage atenția că Iohannis nu mai poate fi un mediator și că, indiferent de cum va aborda acesta situația, guvernul „său” rămâne pe un butoi de pulbere. În plus, la toate acestea se adaugă – scrie Năstase – și „nemulțumirile sociale” ale cetățenilor, nemulțumiri care vor escalada după alegerile programate a avea loc în interiorul celor două partide care sunt acum „la cuțite”.
Cel puțin așa s-ar traduce ceea ce scrie Adrian Năstase, chiar dacă referirea acestuia nu este la „USR PLUS”, ci la… „USL”, o alianță demult stinsă, dar niciodată uitată:
„Așa cum am prefigurat, s-a ajuns într-o criză politică, economică și socială profundă. Perspectivele sunt încă și mai rele. Sărăcia, amplificată de creșterile de tarife sau de prețuri, devalorizarea leului (probabil mai mare în realitate decât cea anunțată), restricțiile sanitare de după congresele PNL și USL vor determina mari nemulțumiri sociale. Chiar dacă românii sunt foarte „rezilienți”.
Clasa politică este scindată, societatea românească și-a pierdut capacitatea de empatie și de solidaritate. Partidele parlamentare sunt incapabile să construiască formule de consens.
Instituția Presedintelui a fost concepută în Constituția noastră tocmai pentru a interveni în astfel de situații. Cu o singură condiție – să-și prezerve credibilitatea necesară pentru a funcționa ca mediator. Din păcate, intervențiile partizane ale lui Iohannis fac aproape imposibilă o astfel de misiune. Calificarea unor partide ca fiind toxice sau extremiste, modul în care a intervenit pentru realizarea „guvernului său”, a „parlamentului său”, a „magistraților săi”, etc., nu-i permite acum să intervină eficient.
Sigur, prin intermediul unor presiuni, el încearcă să peticească cabinetul Cîțu dar va fi greu să reziste această căruță până în 2024. Probabil că ar fi necesare alegeri anticipate dar îmi e greu să cred că se va ajunge la o astfel de „resetare” a jocului.
Așa încât unii vor alege resemnarea, alții revolta”.
