La fiecare alegeri parlamentare sau locale Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ne anunță ce foști „turnători” ai Securității încearcă să devină senatori, deputați sau primari. Alții dețin deja funcții importante, cum ar fi aceea de consilier al președintelui Camerei Deputaților și ne referim aici la perioadele în care pe poziția de al III-lea om în stat erau Liviu Dragnea și Marcel Ciolacu, al căror consilier era fostul deputat PSD Florin Pâslaru, dovedit de CNSAS că a colaborat cu Securitatea. Alți foști „turnători” lucrează în funcții importante prin ministere sau dețin funcții de conducere prin administrația locală și le plătim, pe lângă salariile mari, „normă de hrană” și „sporuri pentru condiții vătămătoare”.
Mai ales în condițiile în care Legea Lustrației a fost un eșec, fiind declarată „neconstituțională” de CCR, a devenit desuetă dorința majorității românilor care au trăit acele vremuri ca foștii „turnători” să rămână o prezență discretă în spațiul public.
Acum, „foștii” sunt peste tot, în administrație, în afaceri și mai nou și prin farmacii.
Un fost „turnător” al Securității a devenit „influencer” prin farmacii
De câteva săptămâni, în calupurile publicitare ale televiziunilor este inserat un clip al cărui personaj principal este un bunic ce se destăinuie că „toate-s scumpe, cred că și de asta îmi crește tensiunea”. Ca să rezolve problema intră într-o farmacie de la care își va lua mai ieftin rețeta pentru hipertensiune.
„Bunicul” din clip se numește Vlad Vasiliu, este actor la Galați, a participat la Revoluţie, a obținut certificat de revoluționar și un hectar de arabil, a fost chiar preşedinte al Ligii Naţionale a Luptătorilor din Decembrie ´89 (LNLD ´89) din Galaţi, dar înainte de toate astea, adică în anii ´80, a fost „turnător” la Securitate.
Replica finală din clip este: „Așa mai pun ceva deoparte pentru nepoțica mea”. Așa e, trebuie să chivernisim și „ceva deoparte” pentru noile generații, dar, mai important decât banii, ar fi să le oferim înțelegerea a ceea ce înseamnă demnitate și a faptului că nu este permis să îți trădezi colegii, prietenii sau oameni pe care nu îi cunoști prea bine, nici măcar într-o societate mutilată din punct de vedere moral, cum era aceea din anii ´80.
Viața bate teatrul! E o „performanță” să fii „turnătorul” Securității – „Răzvan”, dar și „revoluționarul” Vlad Vasiliu
Actorul gălățean Vlad Vasiliu a participat la Revoluţie, devenind preşedinte al Ligii Naţionale a Luptătorilor din Decembrie ´89 Galaţi, iar mai târziu a condus filiala din Galați a Confederației Organizațiilor de Revoluționari (CORD). A primit și „hectarul lui Ilici”, adică un hectar de teren arabil, într-o locație de poveste, pe malul Lacului Zătun. După 1990, şi-a confecţionat o imagine de anticomunist din convingere şi regalist prin vocaţie. Calitatea sa de revoluționar a supraviețuit și primelor verificări ale certificatelor fabricate de celebrul Bebe Ivanovici, certificatul de revoluționar fiindu-i reconfirmat în baza dosarului de preschimare a certificatului nr 10.257/03.11.2004.
Însă, potrivit Deciziei nr 1.405/2007 a CNSAS, Vlad Vasiliu a fost și colaborator al Securităţii. Colaborarea sa cu Securitatea a fost dovedită în 2007, când Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a solicitat la CNSAS verificarea liderilor organizaţiilor de revoluţionari. Pe 17 decembrie 2007, secretarul de stat la SSPR, Nicolae Fesan anunţa la Timişoara că 9 revoluţionari au fost și „turnători”. Primul pe lista SSPR era liderul LNLD ´89 Galaţi, Vlad Vasiliu.
Potrivit CNSAS, acesta si-a turnat colegii din teatru în perioada 1980-1989. Conform Dosarului de Reţea R191550 şi Dosarelor informative nr I42620 şi I49443, actorul Vlad Vasiliu a semnat un angajament cu Securitatea, iar pe 30.09.1980 a devenit oficial colaborator al Securităţii cu numele conspirativ „Răzvan”. Avea misiunea de a furniza informaţii „de interes operativ” din Teatrul Dramatic şi Clubul Tineretului din Galați.
Și-a „turnat” la Securitate prietenii și colegii de scenă
În nota informativă din 21.03.1985, Vlad Vasiliu – „Răzvan” își „turna” o prietenă: „O bună prietenă a ei, măritându-se acum 4 ani cu un redactor de la <<Le Figaro>>, secţia politică, a facilitat familiei scoaterea din ţară a o serie de materiale scrise. (…) Am găsit momentul potrivit să o întreb cum aş putea scoate din ţară o eventuală piesă de teatru. Mi-a relatat că în această vară va veni un medic, prieten cu un oarecare …, din New York, corespondent la <<Vocea Americii>>. (…) Voi fi informat când sosesc persoanele citate”.
În nota din 03.10.1985, „Răzvan” îl turna pe un actor din teatru, oferindu-le securiştilor detalii despre viaţa personală a colegului de scenă: „După 15 septembrie şi-a intensificat drumurile la Bucureşti, întrucât prietena lui a intrat la IATC”. Concluzia CNAS a fost că Vlad Vasiliu a făcut poliţie politică.
Explicație „bombă”! Intră în scenă Farouk, ultimul Rege al Egiptului!
Când a fost descoperită colaborarea sa cu Securitatea, Vasiliu a motivat-o formal, susţinând că era chiar urmărit de securiști pentru că unchiul său era rudă cu Regele Farouk al Egiptului. În concluzie, prin unchiul său și Vasiliu era rudă prin alianță cu Regele Farouk, iar de aici interesul securiștilor de a afla ce se discută la ei în familie!
„Eu având rude în străinătate, sora mamei fiind în Egipt, unchiul meu este neam cu ultimul Rege al Egiptului, Farouk. Sora tatălui meu era fugară în Germania Federală, bunica primea scrisori, tata, militar fiind, trebuia să iasă la raport, iar eu din clasa a V-a am fost chemat la cancelarie să dau declaraţii despre ce ştiu de acasă”, declara Vasiliu pentru cotidianul local, „Viața liberă”. El se jura că n-a „turnat” niciodată: „N-am scris nimic despre nimeni. Le-am spus să caute”.
Ulterior a anunțat că a dat în judecată CNSAS, dar la insistențele presei nu a putut spune niciun număr de dosar, nici instanța la care se judeca procesul său împotriva CNSAS. „Nu ştiu dacă e la Curtea de Apel. Dosarul a fost la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi a plecat mai departe”, explica evaziv Vasiliu. Se știe că toate dosarele în care foștii colaboratori au dat în judecată CNSAS au fost judecate de Curtea de Apel București. După ce a mai trecut ceva timp, și-a nuanțat declarațiile:
E o minciună sfruntată. Am dat CNSAS în judecată, CNSAS nu avea nicio vină şi au dat totul pe secretarul nostru de la SSPR, care a dat publicităţii în 2007, la Timişoara, treaba asta. Procesul se amână, pentru că ăla nu mai este secretar de stat, e plecat cu vaca la păscut la Timişoara, că de acolo era. Scoateţi voi că este adevărat şi vă dau pe voi în judecată
Am încercat o nouă căutare pe portalul Tribunalului București și portalul Curții de Apel din București, și nici pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu am găsit niciun proces în care Vlad Vasiliu să fi dat în judecată CNSAS.
Alexandru Paleologu: „Sunt lucruri de care mi-e rușine, dar am libertatea să le recunosc în loc să le ascund”
În România post-decembristă a existat un caz în care nu a fost necesar un proces cu CNSAS pentru limpezirea principalei probleme a celor care au colaborat cu Securitatea, componenta morală. Fostul scriitor, eseist, critic literar și diplomat, Alexandru Paleologu, a fost un exemplu rar în lumea celor care la un moment dat au fost nevoiți să facă pactul cu diavolul. Conu´ Alecu, cum i se spunea, a fost deținut politic, în detenție a fost racolat de Securitate, dar a recunoscut acea colaborare chiar înainte de 1989.
Paleologu a fost arestat pe 8 septembrie 1959, la ora 2 noaptea și dus cu duba la celebra închisoare „Malmaison”. A fost acuzat „uneltire” contra regimului comunist și a fost condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică. A fost grațiat în 1964.
Alexandru Paleologu a fost unul dintre puținii intelectuali români care au recunoscut de înainte de 1989 că a colaborat cu Securitatea și în primele luni ale lui 1990 a făcut public acest lucru. Mărturia sa a fost publicată în 1995 în volumul de convorbiri „Sfidarea Memoriei”, al cărui autor este Stelian Tănase. Atunci a explicat că racolarea sa ca informator s-a petrecut în închisoare, în 1963, după patru ani de detenție, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor. Prin acea mărturie, Paleologu și-a cerut public iertare pentru ceea ce a numit „o obnubilare a inteligenței”.
Fiind invitat al emisiunii „Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă la televiziunea națională, Alexandru Paleologu mărturisea: „De multe lucruri din viața mea nu sunt mândru deloc, sunt lucruri care mi-aș fi dorit să nu fi existat. Sunt lucruri de care mi-e rușine, dar am totuși libertatea să le recunosc și să le declar în loc să le ascund”.
Vasiliu a fost 10 ani „turnătorul” colegilor de scenă, iar, după 1990, a fost, tot timp de 10 ani, directorul celor pe care i-a „turnat”
Vlad Vasiliu a fost director al Teatrului Dramatic din Galați în perioada 1990-1991, în anul 2005 și din ianuarie 2006 până în decembrie 2012. A fost director al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” timp de 10 ani. Adică tot 10 ani, cât a fost și „turnătorul” la Securitate al colegilor de scenă, din 1980 până în decembrie 1989.
Nu știm dacă le-a cerut iertare colegilor de scenă sau dacă, după modelul lui conu´ Alecu Paleologu, și-a acordat libertatea de a recunoaște acel episod stânjenitor, în loc să îl ascundă.
O variantă de răspuns la această întrebare găsim în CV-ul său de pe site-ul teatrului, în care se prezintă în continuare ca „vicepreşedinte Comitet Revoluţionar Provizoriu al Judeţului Galaţi (F.S.N.) pe probleme de propagandă, culte, cultură, învăţământ” pe 22 decembrie 1989, ca preşedinte L.N.L.D. ’89 Galaţi „din 1993 până în prezent”, amintind și „octombrie 1995 – Organizator al vizitei Reginei Ana în Galaţi”.
„Restul” nu contează!
