Banca Națională a României a publicat pe site-ul propriu o serie de informații și documente legate despre istoricul Tezaurului evacuat la Moscova în perioada 1916 – 1917.
Pe noua secțiune a site-ului pot fi astfel citite detalii legate de activitățile de promovare, expoziții, istoric, inventarul tezaurului, restituiri parțiale și acte efectuate „în sprijinul repatrierii”.
Așa aflăm că există inclusiv o Rezoluție adoptată de Parlamentul European pe 14 martie 2024, cu invitația ca reprezentanții Comisiei Europene și ai Serviciul European de Acțiune Externă „să includă restituirea patrimoniului național român pe agenda bilaterală diplomatică care reglementează relațiile UE-Rusia, de îndată ce contextul regional permite reluarea dialogului politic între părți”.
De asemenea, sunt făcute mențiunii și la Tratatul de la Rapallo între Germania și Rusia Sovietică, din 16 aprilie 1922, când se cerea guvernului bolșevic „să restituie valorile depuse la Moscova de guvernul român” în anii Primului Război Mondial.
Și, pentru cei care nu știu, BNR explică faptul că „rezerva de aur a Băncii Naționale a României, în greutate de 91,5 tone de aur fin (în monede și lingouri), bijuteriile Reginei Maria și importante valori istorice și culturale au fost evacuate în Rusia în două etape, în decembrie 1916 și în august 1917, în baza unor documente cu valoare de tratate internaționale, semnate de reprezentanții Guvernului român și ai celui Rus.
Guvernul Imperial Rus a garantat securitatea transportului, depozitarea și returnarea tuturor valorilor în România, garanțiile fiind menționate clar în protocoalele semnate de guvernele celor două țări.
După ce au cucerit puterea în Rusia, bolșevicii au sechestrat Tezaurul (stocul de aur) BNR și valorile cultural-istorice românești transferate la Moscova. De atunci încoace, Tezaurul României rămâne sechestrat la Moscova… (…)
Trenul care transporta în 1.740 de lăzi tezaurul Băncii Naționale a României și bijuteriile Reginei Maria a plecat de la Iași la 15 decembrie 1916, ajungând la Moscova cinci zile mai târziu, la 20 decembrie 1916.
Valorile românești au fost depozitate la Kremlin în compartimentul de tezaur al Băncii de Stat din Moscova. În intervalul 9 ianuarie – 16 februarie 1917 s-a realizat inventarierea amănunțită a lăzilor aduse de la Iași.
La finalul operațiunii a fost încheiat un nou protocol semnat de reprezentanții Ministerului de Finanțe și Băncii de Stat din Rusia, precum și de reprezentanții Băncii Naționale a României și ai Guvernului român.
Protocolul, încheiat la 16 februarie 1917, în urma verificărilor efectuate, consemna că au fost depuse la Kremlin: „1.738 de lăzi conținând valori ce constituie proprietatea particulară a Băncii Naționale a României în sumă de 314.580.456 lei aur și 84 bani și alte două lăzi cu valoare de 7.000.000 lei aur, adică în total 1.740 de lăzi sigilate cu sigiliile Băncii Naționale a României, în sumă totală de 321.580.456 lei aur și 84 de bani”.
Securitatea depozitului era garantată de Guvernul imperial rus. (…) Tezaurului Băncii Naționale a României trimis la Moscova în decembrie 1916, i-au fost adăugate în vara anului 1917 alte 4 lăzi conținând monede în valoare de 574.523 lei aur și 57 bani”.
În toți acești ani, au fost însă și restituiri, precizează BNR. Prima restituire, în 1935, odată cu reluarea relațiilor diplomatice între România și URSS.
„Dintre lăzile venite de la Moscova, 212 au fost predate Băncii Naționale României, așa cum se află consemnat în cele 6 procese-verbale încheiate în perioada 19 – 25 iunie.
Potrivit acestora, BNR a primit 123 de lăzi cu bilete de bancă de 1, 2 și 100 lei, clișee pentru imprimarea bancnotelor de 1, 2 și 100 lei, cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei și 89 de lăzi cuprinzând acțiuni, obligațiuni, alte hârtii de valoare, mape, registre, dosare de corespondență, ștampile evacuate de sediile și de Centrala BNR, acte depuse în depozit la BNR de persoane particulare.
Actele și hârtiile de valoare aparținând particularilor au fost returnate proprietarilor de drept sau urmașilor acestora. În lăzile înapoiate de la Moscova nu s-au regăsit bijuterii sau alte bunuri de valoare depuse de particulari, așa cum nu s-a regăsit nici stocul de aur al Băncii Naționale”, arată BNR.
A doua restituire menționată de BNR a avut loc în 1956, la Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când România a trebuit să achite substanțiale despăgubiri de război și a rămas în sfera de influență a URSS.
Însă, „pentru a consolida „prietenia între poporul sovietic și poporul român”, la începutul anului 1956 „Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a hotărât să predea Guvernului Republicii Populare Române valorile istorice ale artei aplicate, decorative și plastice românești”, încredințate de Guvernul român spre păstrare Rusiei în anii Primului Război Mondial. (…)
Potrivit inventarului întocmit de sovietici, în august 1956, au fost restituite României 39.320 de obiecte de artă românească din care: 1.350 tablouri, gravuri și desene, 156 de icoane, 418 țesături, 495 obiecte bisericești și laice, 33.068 monede și 2.465 medalii, 1.370 obiecte de artă aplicată.
Greutatea totală a aurului cuprins în aceste obiecte era de peste 33 kg, iar a argintului de peste 690 kg. Printre obiectele restituite se număra și Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut sub numele „Cloșca cu puii de aur”, dar nici de această dată stocul de aur al Băncii Naționale a României nu s-a regăsit între valorile returnate de sovietici”.
