După ce a rămas fără flotă, România a pierdut şi pavilionul naţional. Afacerea „RIFA” este extrem de păguboasă pentru statul român. Începând din acest an, o societate cu răspundere limitată înregistrată în Cipru poate să vânde pavilionul românesc oricui doreşte, fără ca România să se aleagă cu ceva din aceste tranzacţii. Mai mult, contractul nu respectă normele legale şi nu a primit girul Parlamentului. Actuala conducere a Autorităţii Navale Române tace mâlc, de teamă să nu fie demisă. „Jurnal de Investigaţii” vă prezintă o radiografie completă a „pirateriei” comise de autorităţi la adresa pavilionului naţional.
Sub pretextul că vor să refacă flota naţională, câţiva politicieni
constănţeni au lansat o iniţiativă legislaţivă care, la sfârşitul anului
trecut, a îmbrăcat forma Ordonanţa Guvernului nr. 19/2012 privind
dreptul Autorităţii Navale Române de a încheia contracte cu firme din
străinătate.
Până aici, nimic suspect, mai ales că o foarte multe
state din Vestul Europei, printre care Olanda, Finlanda, Danemarca şi
altele, au făcut acest lucru. Numai că, în cazul ţării noastre,
transformarea drapelului naţional în pavilion european de complezenţă nu
aduce nici un beneficiu, ci numai probleme.
Şpagă de două milioane euro
Jaful pavilionului a fost extrem de bine pus la punct. Încă de la
sfârşitul anului trecut, „băieţii deştepţi” de la Ministerul
Transporturilor şi ANR au aranjat afacerea cu firma cipriotă şi, pentru
ca înţelegerea să nu ajungă în atenţia opiniei publice, au secretizat
contractul.
Suveica din transporturile navale a fost aşa de bine
aranjată încât, în ciuda faptului că astăzi acest contract nu este
valabil pentru că actul normativ privind pavilionul a fost întors din
drum de Parlament, actul semnat de ANR şi firma cu răspundere limitată
din Cipru produce efecte. Surse neoficiale susţin că străinii ar fi
plătit un comision gras pentru pavilionul românesc şi nu vor să renunţe
la afacere. De afacerea pavilionului românesc se leagă două nume: fostul secretar de stat Valentin Preda şi fostul director al ANR, Eugen Olteanu.
Ca
un paradox, deşi Transporturile şi, implicit, ANR se află în
portofoliul liberalilor, cei doi provin din tabăra social-democrată.
Eugen Olteanu a fost numit în funcţia de director general al ANR de
către secretarul de stat în Ministerul Transporturilor Valentin Preda,
pe 12 septembrie 2012. Ca şi cum tocmai pentru asta ar fi fost înscăunat
la conducerea Autorităţii Navale, primul document oficial semnat de
Olteanu a fost contractul prin care statul român cedează pavilionul
maritim, pentru o perioadă de 30 de ani, firmei Ilvana Holding Limited,
proaspăt înfiinţată în Cipru. Aşa cum am menţionat mai sus, contractul a
fost inclus în categoria documentelor secrete.
Cine nu tace este mazilit
La începutul acestui an buboiul de la ANR s-a spart, odată cu numirea
în funcţia de director general al ANR a lui Andrian Mihei.
Fostul
deputat a preluat funcţia de la Mihai Şagău, care la rândul sau l-a
înclouit pe Constantin Matei, succesorul fostului director Olteanu.
Iniţial, demiterile şi numirile pe bandă rulantă de la ANR au fost puse
pe seama disensiunilor politice între partidele de la guvernare şi a
intereselor locale ale pesediştilor şi peneliştilor de la malul mării.
Ulterior, odată cu desecretizarea de către Mihei a contractului de
pavilion, s-a aflat adevăratul motiv.
Mihei, care nu a stat nici el
prea mult în funcţia de director, a refuzat să parafeze acest contract,
pe care şi acum îl consideră ilegal. „Contractul nu a fost semnat. Nu
există cadrul legal”, a precizat fostul director general al ANR. Acesta a
explicat că a decis desecretizarea contractului pentru că existau
suspiciuni încălcarea mai multor acte normative interne şi
internaţionale. „Am convocat un consiliu de conducere extraordinar la
Ministerul Transporturilor, în care am prezentat implicaţiile
constractului”, a menţionat Andrian Mihei.
După desecretizare,
semnatarul contractului, Eugen Olteanu, s-a ales cu plângere penală
pentru abuz în serviciu împotriva intereselor publice ale statului. În
cele din urmă Olteanu a primit NUP (neînceperea urmăririi penale), iar
Mihei a fost demis.
Acesta
din urmă nu a negat faptul că a fost schimbat din funcţie din cauza
faptului că a refuzat să parafeze controversatul contract. Anterior
momentului demiterii, Andrian Mihei a adus la cunoştinţa Parlamentului
ilegalităţile de la ANR, lucru care, personal, nu i-a folosit la nimic,
pentru că ulterior a fost schimbat din funcţie. Ordonanţa iniţiată de
secretarul de stat Valentin Preda, un mai vechi „client al Jurnalului de
Investigaţii, privind pavilionul a fost însă întoarsă din drum.
Pe
cale de consecinţă, contractul cu firma cipriotă nu mai este valabil,
însă societatea din Cipru a avut grijă să înştiinţezte ANR că, dacă nu
recunoaşte înţelegerea, va acţiona statul român în instanţă. Actuala
conducere a ANR tace mâlc în problema pavilionului, invocând ordine
venite de sus. Mihai Andrei, actualul director ANR, susţine că are
interdicţie de la minister să vorbească despre pavilionul românesc.
„Fabrica” de buletine de navă
În tot acest timp site-ul de înmatriculări nave a firmei cipriote
funcţionează bine mersi. Compania se recomandă furnizoare de servicii
înmatriculări nave 24 de ore pe zi, în fiecare zi a săptămânii, timp de
365 de zile pe an, în orice punc de pe glob, cu ajutorul propriului
sistem informatic de operare.
Altfel spus, oricând şi de oriunde îţi
poţi inmatricula nava sub pavilion românesc. Interesant este faptul că
în antetul formularelor pentru înmatricularea navelor se află şi sigla
ANR, deşi ordonanţa „Preda” nu a văzut lumina tiparului la Monitorul
Oficial. Societatea cipriotă cu răspundere limitată înmatriculează orice
navă mai mare de 500 tone registru. RIFA este acronimul englezesc de la
Romanian International Flag Administration. În spatele afacerii
RIFA/Ilvana Holding Limited sunt mai mulţi oameni de afaceri germani.
Ilvana Holding Limited a fost constituită prin asocierea Kyros Shipping
Gmbh & CO.KG, Astherm Services Gmbh şi Bhe Beteilingungen Gmbh.
Societatea are sediul central în Cipru şi un oficiu regional la Hamburg,
Germania.
Milioane de euro, aruncate-n mare
Teoretic, RIFA ar fi trebuit să plătească 1.000 de euro statului
român pentru fiecare navă înmatriculată, sumă cu mult sub tarifele
normale în sistemul pavilioanelor de complezenţă.
În
schimbul acestor bani, România răspunde, conform dreptului
internaţional maritim, pentru orice problemă, de orice natură în care ar
putea fi implicate navele: poluare, accidente, naufragii şi aşa mai
departe. Mai mult, statul român nu şi- a asigurat un minim de beneficii
la acest contract, aşa cum procedează toate statele care arborează
pavilion de complezenţă, respectiv obligativitatea armatorilor de a
angaja marinari români, existenţa unui număr minim de ofiţeri români la
bord etc.
Spre comparaţie, Liberia, una dintre cele mai importante
state care furnizează pavilion de complezenţă pe plan mondial, câştigă
aproximativ 15 milioane de euro anual din taxele şi impozitele pe care
le achită armatorii care îi utilizează drapelul naţional. Dacă
pavilionul nu era dat pe gratis, România ar fi putut să ajungă măcar la
jumătatea acestei sume, dat fiind faptul că mai mulţi armatori de renume
mondial s-au declarat interesaţi de pavilionul românesc de complezenţă.