În episodul anterior, o întrebare a rămas fără răspuns în toate cele trei adunări ale creditorilor din 21 mai 2026: cine deține, de fapt, dreptul legal de a extrage apa termominerală de la Boghiș?
Am adresat aceeași întrebare documentelor. Răspunsul vine din trei adrese oficiale – două ale autorității naționale care reglementează exploatarea resurselor minerale și una a Gărzii Naționale de Mediu. Ele spun, în esență, același lucru: nu există, în prezent, o licență validă de exploatare a acestei ape. Iar apa se ia de doi ani.
Licența care nu produce efecte
Activitatea de exploatare a apelor termominerale este o activitate minieră. Este reglementată de Legea minelor nr. 85/2003, iar actul juridic prin care se concesionează exploatarea unei asemenea resurse este licența de concesiune. Nu un certificat tehnic, nu o autorizație de mediu, nu o autorizație de gospodărire a apelor. Licența de concesiune.
Pentru perimetrul Nușfalău–Boghiș, această licență există pe hârtie și poartă numărul 3291. Atât. Pentru că, în rest, cele trei documente oficiale pe care le-am obținut nu spun același lucru nici măcar despre numărul ei.
| Documentul | Cum apare numărul licenței | Data documentului |
| Adresă ANRMPSG | 3291/2002 | 5 martie 2026 |
| Adresă ANRMPSG | 3291/2000, resemnată în 2006 | 15 iunie 2026 |
| Garda Națională de Mediu | 3291/10.07.2002 | 22 iunie 2026 |
Trei documente oficiale, emise de două autorități ale statului, în trei luni. Trei variante ale aceluiași număr de licență. Un act din 2000 sau din 2002, resemnat în 2006 sau nu, „de concesiune” într-un document și „de exploatare” în altul – deși, în Legea minelor, cei doi termeni nu sunt sinonimi.
Această inconsecvență nu este un detaliu birocratic. Când propria autoritate care reglementează domeniul nu își citează consecvent propriul act, întrebarea despre ce drept legal există asupra unei resurse publice devine cu atât mai apăsată.
Dincolo de numărul ei, ceea ce spun documentele despre efectele licenței este însă lipsit de echivoc.
Prin adresa din 5 martie 2026, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon comunică, în mod expres, că licența de concesiune pentru exploatarea apei termominerale din perimetrul Nușfalău–Boghiș este lipsită de eficacitate juridică – caducă – și că se află în procedură de anulare.
Prin adresa din 15 iunie 2026, aceeași autoritate precizează termenul: data-limită până la care licența trebuia aprobată prin ordin al președintelui, pentru a intra în vigoare, era 31 decembrie 2024. Licența nu a fost aprobată prin ordin. În consecință, ea nu produce efecte în prezent.
Cu alte cuvinte: titlul legal pe baza căruia se poate extrage apa termominerală de la Boghiș a încetat să producă efecte la sfârșitul anului 2024.
Chiriașul care nu are licență
Societatea care exploatează stațiunea din 2022 – Smarald Invest SRL – nu deține, la rândul ei, o licență proprie.
Ambele adrese ale autorității miniere o confirmă direct. Prin adresa din 5 martie 2026: Smarald Invest SRL nu deține și nu este în curs de obținere a unei licențe sau a unui permis de exploatare în perimetrul Nușfalău–Boghiș. Prin adresa din 15 iunie 2026, aceeași autoritate adaugă un al doilea fapt: pentru acest perimetru nu au fost formulate cereri privind emiterea unei noi licențe de exploatare ori a unor avize de exploatare – nici de către Smarald Invest, nici de către Vidalis Impex, nici de către altcineva.
Nimeni nu a cerut. Nimeni nu deține. Dar apa se ia.
Actul de asociere care invocă o lege de acum două decenii
Cum se leagă, atunci, Smarald Invest de licența 3291, dacă nu o deține?
Din documentele controlului efectuat de Garda Națională de Mediu rezultă existența unui contract de asociere, încheiat pe 12 aprilie 2023, între Vidalis Impex SRL și Smarald Invest SRL, privind cedarea drepturilor și obligațiilor din Licența de exploatare nr. 3291/10.07.2002.
Contractul invocă drept temei art. 28 din Legea minelor nr. 61/1998.
Licența 3291 a fost emisă în 2002, sub imperiul Legii minelor nr. 61/1998. Invocarea legii sub care s-a născut un act, pentru interpretarea clauzelor lui, nu este, în sine, o eroare. Problema este alta, și este de fond.
Legea nr. 61/1998 a fost înlocuită de Legea nr. 85/2003. Iar transferul drepturilor dintr-o licență de exploatare minieră către un alt operator nu se poate face liber. Sub legea în vigoare, el necesită aprobarea autorității competente. Această aprobare nu poate exista – pentru că, așa cum confirmă chiar autoritatea în adresa din 15 iunie, nu a fost formulată nicio cerere în acest sens.
Rezultă un lanț de hârtii care transferă drepturi dintr-un titlu care nu mai produce efecte, prin invocarea unei legi înlocuite cu douăzeci de ani în urmă, fără aprobarea pe care legea în vigoare o cere. Un transfer al unui drept care, la data transferului, își pierduse deja suportul legal.
Certificatul prezentat în locul licenței
La adunarea creditorilor și în fața Gărzii de Mediu, în locul licenței de exploatare a fost invocat un alt document: Certificatul de atestare nr. 2689 din 7 martie 2022.
Potrivit informațiilor publice de pe site-ul autorității miniere, obiectul acestui certificat este execuția de lucrări de exploatare pentru ape subterane și gaze necombustibile. Este o atestare de competență tehnică – documentul care certifică faptul că o firmă are capacitatea tehnică să execute lucrări de foraj și captare.
Cele două acte nu sunt substituibile și nu sunt alternative. Sunt cumulative. Atestatul tehnic certifică cine poate executa o lucrare. Licența conferă dreptul de a extrage și valorifica resursa. A prezenta atestatul tehnic drept temei al exploatării comerciale înseamnă a înlocui o calificare tehnică cu un titlu juridic pe care operatorul nu îl are.
Aparența de legalitate
La controlul Gărzii Naționale de Mediu, efectuat în vara anului 2026, Smarald Invest a prezentat un set de documente care, la prima vedere, arată ca actele unui operator în regulă:
- un ordin de plată din 22 ianuarie 2026, în valoare de 65.981 lei, reprezentând taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale pentru anul 2026;
- adresa de înaintare a preliminarului anual de exploatare către autoritatea minieră, din 27 aprilie 2026;
- autorizația de mediu din 29 mai 2023, cu viza anuală valabilă până în mai 2027;
- autorizația de gospodărire a apelor din 7 februarie 2023, valabilă până în martie 2027.
Plata taxei de exploatare și depunerea planului anual de exploatare sunt actele pe care le face un titular de licență. Ele construiesc aparența unei activități legale. Dar aparența nu suplinește titlul. O taxă plătită pentru exploatare nu creează dreptul de a exploata, dacă licența pe care se întemeiază acest drept nu produce efecte.
Iar aici apare cea mai directă dintre întrebări, pe care o adresăm autorității miniere:
Statul a încasat, în ianuarie 2026, o taxă de exploatare minieră de 65.981 de lei, pentru anul 2026, de la o societate despre care aceeași autoritate a statului afirmă, două luni mai târziu, în martie, și din nou în iunie, că nu deține o licență de exploatare în vigoare. Pe ce temei s-a încasat această taxă?
Controlul de mediu, și ce nu poate el spune
Trebuie spus limpede, pentru corectitudinea acestei relatări: controlul efectuat de Garda Națională de Mediu, în prezența administratorului stațiunii, a constatat că se respectă prevederile autorizației de mediu. Iar unica măsură stabilită a fost ca, în cazul anulării licenței de exploatare, să fie notificată Garda de Mediu.
Acest document este cel mai favorabil act pe care îl are operatorul. Și tocmai el arată limita discuției. Competența Gărzii de Mediu este una de mediu, nu de titlu minier. Controlul a verificat autorizația de mediu și a găsit-o respectată – iar aceasta este o constatare reală, care trebuie consemnată ca atare.
Dar autorizația de mediu și licența de exploatare sunt lucruri diferite. Prima atestă că activitatea respectă normele de protecție a mediului. A doua conferă dreptul de a extrage resursa. Un operator poate respecta întru totul normele de mediu și, în același timp, să nu dețină titlul legal de a exploata. Garda de Mediu însăși recunoaște această distincție, în chiar măsura pe care o stabilește: notificarea în cazul anulării licenței. Cu alte cuvinte, ia în calcul, ca ipoteză, că licența poate cădea.
O autoritate, două răspunsuri
Un ultim aspect privește modul în care autoritatea minieră a răspuns solicitărilor de informații.
Pe 5 martie 2026, printr-o adresă semnată de președintele autorității, solicitarea de informații publice este respinsă în parte. Autoritatea invocă art. 5 din Legea minelor și art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pe motiv că solicitantul nu este parte în licență și că actul conține date confidențiale privind activități comerciale sau financiare.
Pe 15 iunie 2026, printr-o adresă semnată de un consilier al aceleiași autorități, este comunicată însă substanța: faptul că licența este caducă, termenul-limită de 31 decembrie 2024, împrejurarea că Smarald Invest nu deține licență și, mai ales, faptul că autoritatea a formulat plângere penală.
Art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la accesul liber informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea lor aduce atingere proprietății intelectuale ori industriale sau principiului concurenței loiale.
Existența, valabilitatea sau caducitatea unei licențe de concesiune minieră asupra unei resurse publice nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii.
Este un act administrativ, cu regim juridic public. Refuzul din martie apare, astfel, fragil în raport cu legea – iar răspunsul din iunie, de la aceeași instituție, îl contrazice în fapt.
Plângerea penală
Documentul din 15 iunie 2026 conține și informația cea mai grea. Autoritatea națională de reglementare în domeniul minier a sesizat organele competente, prin plângere penală împotriva Vidalis Impex SRL, pentru infracțiunea prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003.
Rămâne, totuși, o observație care privește logica dosarului. Plângerea vizează Vidalis Impex – titularul nominal al licenței. Însă societatea care operează efectiv stațiunea, care încasează veniturile din exploatare și care a plătit, în ianuarie 2026, taxa de exploatare minieră, este Smarald Invest. Titularul nominal și operatorul efectiv sunt două entități diferite, controlate de aceleași persoane. Către care dintre ele se îndreaptă răspunderea pentru o exploatare fără titlu valabil, este o întrebare pe care o lăsăm autorității.
Golul de doi ani
Până acum, faptele. Aici începe o întrebare pe care nici creditorii, nici autoritățile nu au formulat-o în documentele pe care le-am citit. O adresăm noi, și o explicăm.
Contractul de închiriere prin care Smarald Invest a preluat folosința stațiunii a fost încheiat în martie 2022, pe o durată de trei ani. A expirat, așadar, în cursul anului 2025. Prelungirea acestui contract, votată în octombrie 2025, a fost anulată de Tribunalul Sălaj în februarie 2026. Iar noul contract de închiriere a fost votat abia pe 21 mai 2026 – și este, la rândul lui, contestat în instanță de creditorul principal și de Finanțele Publice.
Între expirarea contractului din 2022 și votul din mai 2026 se întinde, prin urmare, un interval în care contractul inițial nu mai era în vigoare, prelungirea fusese anulată, iar noul contract nu fusese încă încheiat. Un interval care acoperă tot sezonul estival din 2025, iarna, și începutul sezonului 2026.
În tot acest timp, stațiunea a funcționat. Bazinele au fost alimentate. Turiștii au plătit. Iar în ianuarie 2026 – în plin interval – a fost plătită taxa de exploatare minieră pentru întregul an.
De aici, întrebarea:
În ce temei contractual a ocupat și a exploatat Smarald Invest stațiunea Boghiș, în intervalul dintre expirarea contractului din 2022 și votul din 21 mai 2026? Și în ce temei legal a extras, în tot acest timp, apa termominerală, atâta vreme cât licența 3291 încetase să producă efecte la 31 decembrie 2024?
Ce rămâne
Data-limită până la care licența trebuia aprobată a fost 31 decembrie 2024. Nu a fost aprobată. Nu produce efecte.
Stațiunea a funcționat sezonul 2025 și a intrat în sezonul 2026.
Ambele cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor sunt pe rolul Tribunalului Sălaj. Licența 3291 se află în procedură de anulare. Plângerea penală împotriva Vidalis Impex a fost formulată.
Iar în tot acest timp, oamenii care au căutat la Boghiș apa termală pentru care stațiunea este cunoscută au plătit pentru o apă extrasă în absența unui titlu legal valabil.
Nu spunem că apa care ajunge în bazine este rece pentru că lipsește licența. Sunt două lucruri distincte. Spunem doar atât: în aceeași perioadă în care unii clienți reclamau că nu mai regăsesc apa termală promisă, apa era luată din pământul de la Boghiș fără ca cineva să dețină, în acte, dreptul legal de a o lua.
