Cu cinci luni înainte de termenul care decide dacă TAROM mai poate primi vreodată ajutor de stat, compania națională de transport aerian nu are director general cu mandat plin. Are, din 22 iulie 2026, al doilea director general provizoriu din acest an.
Documentul: a doua solicitare în șase zile
Ziarul de Investigații a analizat solicitarea înregistrată de Sindicatul Unit TAROM (SUT) sub nr. 51/27.07.2026, adresată lui Radu-Dinel Miruță, viceprim-ministru și ministru interimar al Transporturilor și Infrastructurii. Documentul a fost transmis spre știință Adunării Generale a Acționarilor C.N.T.A.R. TAROM S.A. și Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP).
Actul completează o scrisoare deschisă anterioară, înregistrată sub nr. 22970/21.07.2026, și reia cererea de revocare a administratorilor. De această dată, motivarea este strict juridică și vizează un singur act: hotărârea prin care Consiliul de Administrație l-a numit pe Cristian Anghel director general interimar. Semnatar – Narcis Pașcu, președintele SUT, organizație afiliată Confederației Sindicatelor Democratice din România.
Argumentul central: postul nu a fost niciodată vacantat
Prima teză a documentului pornește de la o distincție tehnică, dar cu efecte juridice majore.
Bogdan Costaș, candidatul selectat pentru postul de director general, nu a semnat contractul de mandat – act care, potrivit documentului, este parte integrantă a actului administrativ de numire. Consecința susținută de sindicat: postul supus selecției nu a fost ocupat, iar „postul de director general NU a fost vacantat după încheierea selecției”
Dacă postul nu a fost vacantat, temeiul pe care s-a construit numirea interimară cade. Documentul invocă expres art. 29^1 alin. (5) din OUG nr. 109/2011, text care reglementează desemnarea de directori provizorii exclusiv în ipoteza vacantării unuia sau mai multor posturi de director al unei întreprinderi publice, și susține că „NU SUNT APLICABILE prevederile” acestuia.
Lista scurtă și candidatul de pe locul doi
Al doilea argument este cel mai greu de contracarat, dacă premisa lui factuală se confirmă.
Sindicatul invocă art. 35 alin. (4) și alin. (8) din OUG nr. 109/2011, potrivit cărora numirea directorilor se realizează de către consiliul de administrație „prin selectarea candidaților din lista scurtă” întocmită de comitetul de nominalizare și remunerare (doc. citat, pag. 2). Iar dacă Bogdan Costaș nu a fost singurul candidat de pe acea listă, „CA TAROM avea obligația legală să numească în postul de DG TAROM un alt candidat dintre cei înscriși pe lista scurtă” (pag. 2).
Premisa factuală a fost confirmată public chiar de fostul director general. Într-o intervenție televizată din 23 iulie, Costaș a afirmat că au existat patru candidați, dintre care doi au rămas pe lista scurtă, și că, după refuzul său, putea fi numit următorul clasat.
Consiliul de Administrație a ales altceva. În aceeași zi în care l-a înlocuit pe Costaș, TAROM a demarat o nouă procedură de selecție competitivă, invocând tot OUG nr. 109/2011.
Întrebarea care rezultă și care rămâne, deocamdată, fără răspuns public: de ce a fost relansată selecția de la zero, în loc să fie contactat candidatul rămas pe lista scurtă?
Transparența, invocată prin preambulul ordonanței
Documentul construiește și un al treilea palier de argumentație, mai puțin obișnuit într-o adresă sindicală: invocă preambulul OUG nr. 109/2011 și principiile OCDE de guvernanță corporativă, alături de art. 35 alin. (5), care impune ca selecția să respecte principiile liberei competiții, nediscriminării, transparenței și asumării răspunderii.
Formularea sindicatului este „că TAROM a încălcat una din cerințele esențiale legate de selecție și anume transparența” (pag. 2).
De aici și solicitarea subsidiară, formulată la finalul documentului: publicarea rezultatelor selecției pentru ocuparea postului de director general.
Siguranța zborurilor, argumentul de fond
Punctul 3 al solicitării deplasează discuția din zona guvernanței corporative în zona reglementării aeronautice.
TAROM nu este, în formularea documentului, „o întreprindere publică oarecare, ci una în cazul căreia deciziile Directorului general au efecte directe asupra pasagerilor transportați” (pag. 2). Sindicatul susține că siguranța zborurilor este un obiectiv specific și fundamental al administrării companiei, iar competența directorilor este un element esențial din această perspectivă.
Consecința pe care o trage: Consiliul de Administrație nu își poate permite riscul ignorării rezultatelor selecției și nu poate numi, în locul unui candidat selectat și înscris pe lista scurtă, un director general provizoriu „care nu a demonstrat în niciun fel competența necesară ocupării postului de Director general, cu tot respectul pentru acesta” (pag. 2–3).
Cristian Anghel lucrează la TAROM din 2017, este licențiat în Drept și are specializări postuniversitare în management, leadership și managementul activităților antifraudă. Până la numire a ocupat funcția de director Operațiuni Sol. Compania a explicat decizia prin încrederea acordată generației tinere de manageri formate în interior.
„Exces de putere” și riscul de anulare în lanț
Punctele 5 și 6 ale documentului conțin avertismentul cu cel mai mare potențial de consecințe operaționale.
Sindicatul susține că mecanismul interimatului este prevăzut de ordonanță „exclusiv pentru cazurile în care nu există o procedură de selecție finalizată sau dacă aceasta a eșuat complet din lipsă de candidați declarați admiși” (pag. 3). Atât timp cât există un rezultat final cu candidați competenți, ignorarea acestora ar reprezenta, în formularea documentului, „un abuz de putere (exces de putere) din partea CA” (pag. 3).
Iar dacă hotărârea de numire este anulată în instanță, efectul nu se oprește la persoana directorului. Documentul avertizează că urmează „nelegalitatea și anularea tuturor deciziilor Directorului general astfel numit” (pag. 3).
Pentru o companie aeriană aflată în ultima fază a unui plan de restructurare monitorizat de Comisia Europeană, anularea retroactivă a actelor de decizie ale conducerii executive nu este un risc teoretic.
Ce spune cealaltă parte
Versiunea oficială asupra plecării lui Bogdan Costaș este diferită de cea din documentul sindical.
Ministrul interimar al Transporturilor a anunțat revocarea directorului general după ce Consiliul de Administrație a constatat că acesta nu ar fi întreprins demersuri pentru refacerea bugetului pe date reale și că ar fi întârziat nejustificat demersurile către Comisia Europeană pentru modificarea planului de restructurare. Anterior, ministrul amânase aprobarea bugetului companiei, susținând că estimările de venituri nu sunt credibile.
Costaș susține varianta opusă. Într-un comunicat public, el afirmă că a refuzat oficial preluarea noului mandat, decizie comunicată Consiliului de Administrație la 17 iulie 2026, pe considerente strategice, instituționale și profesionale. Tot el afirmă că propunerea executivului de ajustare a Planului de Restructurare a fost avizată prin HCA nr. 15 din 26 mai 2026 și transmisă Ministerului Transporturilor, fără să primească vreo reacție.
Cele două versiuni nu pot fi ambele adevărate în forma tare. Actele care le pot departaja sunt hotărârile Consiliului de Administrație din 17 și din 22 iulie 2026, documente care nu au fost făcute publice.
Nodul Boagiu și chiria de sub propriul hangar
Scrisoarea deschisă anterioară, pe care documentul din 27 iulie o completează, conține un element care depășește conflictul de personal.
Un membru al actualului Consiliu de Administrație, Anca-Daniela Boagiu, a contrasemnat în calitate de ministru al Transporturilor Hotărârea Guvernului nr. 1.267 din 7 decembrie 2000, prin care terenurile din perimetrul aeroportului – inclusiv cel de sub hangarul tehnic al TAROM – au fost transmise în administrarea Companiei Naționale Aeroporturi București. Sindicatul susține că din acest act decurge o chirie anuală de aproximativ 900.000 de euro, plătită astăzi de TAROM Tehnic SRL pentru folosința terenului de sub propriul hangar, deși ambele entități au același acționar – statul român.
Poziția sindicatului: este inadecvat ca aceeași persoană să fie membru în Consiliul de Administrație al companiei prejudiciate prin actul pe care l-a contrasemnat și, în plus, să prezideze Comitetul de nominalizare și remunerare, cu rol determinant în selecția directorului general.
Calificarea chiriei drept ilegală aparține sindicatului. Nicio instanță nu s-a pronunțat în acest sens, iar HG nr. 1.267/2000 este act normativ în vigoare.
Miza reală: 31 decembrie 2026
Conflictul de guvernanță se desfășoară pe fundalul unui termen de decădere.
TAROM se află în implementarea unui plan de restructurare aprobat de Comisia Europeană, cu un ajutor total de până la 95,3 milioane de euro, sub formă de ștergere de datorii și injecție de capital, cu termen de încheiere la 31 decembrie 2026 și cu obligația reducerii flotei de la 18 la 14 aeronave.
Indicatorii nu au fost atinși. Principala sursă de venit în 2024 a fost vânzarea de active – sloturi și aeronave – nu activitatea operațională; gradul de ocupare estimat pentru 2025 se situează sub 70%, față de 78% prognozat; pierderea estimată pentru 2025 se ridică la aproximativ 186 milioane de lei. La 31 august 2025, compania înregistra o pierdere de 30 de milioane de euro, față de un profit net previzionat de cinci milioane, și un EBITDA negativ de nouă milioane, față de un EBITDA pozitiv previzionat de 30 de milioane.
După 31 decembrie 2026, România nu va mai putea acorda TAROM un nou ajutor de stat pentru cel puțin zece ani, în temeiul principiului european „one time, last time”.
Aceasta este miza pe care documentul sindical o atinge indirect, dar pe care o descrie exact: în ultimele cinci luni ale planului de restructurare, decizia de a notifica Comisia Europeană aparține unui director general provizoriu, revocabil oricând, a cărui numire este contestată juridic.
Trei elemente rămân fără răspuns
- componența și clasamentul listei scurte pentru postul de director general;
- textul integral al hotărârilor Consiliului de Administrație din 17 și 22 iulie 2026;
- forma consolidată a art. 29^1 din OUG nr. 109/2011 aplicabilă la 22 iulie 2026, ordonanța fiind modificată succesiv, inclusiv prin OUG nr. 69/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1137 din 9 decembrie 2025.
