Obezitatea este nesănătoasă. La fel cum anorexia este nesănătoasă.
La fel cum sunt nesănătoase lipsa mișcării, sedentarismul sau punga cu burgeri de la McDonald’s.
Cu toate acestea, cele mai noi campanii încurajează ”body positivity”, o mișcare socială axată pe acceptarea tuturor corpurilor, indiferent de mărime, formă, nuanță a pielii sau sex.
Aceeași mișcare, ”body positivity”, folosește ca vizual, la o banală căutare pe google, persoane obeze. Search pe google.
O campanie inițiată de spanioli încurajează femeile să meargă la plajă, indiferent de siluetă sau imperfecțiuni. Și totuși. Pe bannerul care promovează ”body positivity”, majoritatea femeilor sunt supraponderale.
Cei mai mulți supraponderali se simt martirizați de faptul că există momente când societatea ridică problema obezității, o problemă abordată din ce în ce mai rar. Iar martirismul unui supraponderal ajunge să fie literă de lege
Nu există nicio mândrie în a fi gras. De fapt, nu exista, până acum câțiva ani, când s-a pus problema sănătății psihice a omului gras. Că e marginalizat. Că e discriminat. Că nu este integrat.
Din ce în ce mai mult, societatea civilă a subliniat (prin campanii, voci de influenceri pe Instagram sau proteste la colț de stradă organizate de oameni care gâfâie) că persoanele obeze suferă căderi psihice.
Totuși, rar s-a pus problema sănătății fizice. Rar s-a pus problema mortalității în rândul obezilor. Rar s-a pus problema copilului obez hrănit de părinți obezi.
Tot mai rar se discută despre faptul că părinții grași vor crește copii grași, iar epidemia de obezitate infantilă nu este deloc o chestiune de mândrie. Și nici de smiorcăit, în timp ce punga de la McDonald’s este devorată.
Dar cum rămâne cu ”corpul meu – alegerea mea”?
Nu ar trebui să le spunem oamenilor că este în regulă să fie grași, pe baza unei dorințe de a-i face pe toți să-și iubească corpul.
Desigur, nimeni nu ar trebui judecată pe baza fizicului. Nici un dascăl nu ar trebui să permită ca un copil supraponderal să fie agresat.
Niciun angajator nu ar trebui să devalorizeze angajatul din cauza cântarului.
Dar nici nu ar trebui să mai adăugăm câteva litere de L pe etichete, doar pentru că unii aleg să mai adauge câteva kilograme pe cântar.
Înainte de a normaliza o afecțiune, ar trebui să le spunem oamenilor că epidemia de obezitate de astăzi la adulți și copii este cauzată de mâncarea nesănătoasă și inactivitate.
Înainte de a normaliza o afecțiune, ar fi normal să normalizăm campaniile care îndemnă la mișcare și obiceiuri sănătoase.
După tiparul american, obezitatea trebuie acceptată și promovată, nicidecum tratată. Nu mai există persoane care ”suferă de obezitate”. Există persoane care își ”îmbrățișează” obezitatea
Paradox: este absolut ok să-i spui unei persoane anorexice să mănânce un burger, în speranța că ”vindeci” o afecțiune psihică.
DAR. Este total greșit să-i spui unui obez să nu mănânce acel burger. Că-l discriminezi. Că-l acuzi. Că-i lezezi sentimentele. Că ești inuman. Unde e logica?
Nu există nicio glorie în a fi obez. Corpul nu câștigă nimic, exceptând kilograme, boli cardiovasculare, diverse tipuri de diabet, tensiune arterială sau colecții de cancere
În anii 80-90, standardele de frumusețe impuneau imaginea femeii nesănătos de slabe, iar pe podiumuri defilau modele bolnăvicioase, hrănite ocazional cu o frunză de salată și o felie de lămâie. Asta când nu țineau post negru cu ceaiuri laxative.
Societatea era scandalizată. Medicii erau scandalizați. Presa era scandalizată. Opinia publică era scandalizată.
În prezent, suntem la polul opus, cu amendamentul că nimeni nu mai este scandalizat.
Grașii simt mândria de a fi grași, și-o exprimă și o promovează ca ”stil de viață”. Și, nu, nu sancționăm dreptul unei persoane de a arăta așa cum își dorește, ci ar trebui sancționată fix promovarea unei afecțiuni.
Obezitatea nu mai e o ”probemă medicală”, ci ”un stil de viață”. Iar un obez nu mai e obez ci ”plinuț, durduliu sau cu forme”
Nu mai ai voie să spui despre un obez că e obez.
Nu mai ai voie să spui că vrei să scapi de acele 5 kilograme în plus, fără ca un protestatar să nu te lovească în moalele capului cu pancarta ”body positivity”.
Nu mai ai voie să șoptești ceva, orice, despre o posibilă problemă medicală pe care obezitatea o cauzează.
Și, cât de curând, nu vei mai avea voie să folosești cuvinte ofensatoare ca obezitate, gras sau supraponderal.
Și nu e nimic ”pozitiv” în asta.
