Elena Udrea a auzit, cum era de așteptat, dincolo de gratii, de revendicările personalului din Învățământ și de mișcările de protest, ceea ce a făcut-o să transmită noi gânduri pe Facebook.
Pe de o parte, Udrea lasă să se înțeleagă că profesorii au dreptate să iasă în stradă, însă în cea mai mare parte a postării se subliniază cum greșește statul atunci când îi trimite pe infractorii dovediți în penitenciare, când de fapt s-ar putea face economie, iar unii dintre cei găsiți vinovați în instanțe să fie lăsați în libertate.
Încă de la începutul postării asumate de Elena Udrea se introduce ideea că statul pierde bani serioși cu întreținerea deținuților, „în timp ce societatea fierbe din cauza lipsurilor și greutăților tot mai mari cu care toate categoriile sociale se confruntă, în timp ce profesorii protestează în stradă cu școlile închise iar polițiștii și grefierii se pregătesc la rândul lor de greve, cerând creșterea veniturilor şi Guvernul nu știe de unde să acopere o gaură de 22 de miliarde în buget”. Economia, astfel, ar putea fi făcută, dacă statul nu și-ar mai „permite să țină pe bani foarte mulți zeci de mii de oameni în pușcării”.
În postare se dau și cifrele cheltuielilor care se fac cu un deținut, respectiv un cost lunar de 7.000 de ron, adică „cât 3 salarii medii de profesor, sau 4 pensii normale”. Aceasta în condițiile în care există o soluție simplă:
„Diferite documente ale UE, „rezoluții” ale PE, „recomandări” ale Consiliului Europei, „concluzii” ale Consiliului, de exemplu (cele din martie 2018 sau decembrie 2019, ori din 2022) recomandă ferm și instistent țărilor europene să instituie măsuri alternative detenției. Aceasta (n.a. detenţia) “ar trebui utilizată doar ca ultimă soluție” în timp ce „măsurile neprivate de libertate” au rolul important de a promova reabilitarea și reintegrarea socială a infractorului (reducerea recidivei… și, în consecință, o mai mare securitate publică).
Astfel de măsuri sunt aplicate în mai toate țările europene: închisoare cu suspendare, muncă în folosul comunității, sancțiuni financiare, supraveghere electronică.
Evident, “utilizarea sporită a sancțiunilor neprivative de libertate, are efecte pozitive și asupra suprapopulării închisorilor, condițiilor deficitare de detenție, asupra radicalizării deținuților aflați în închisoare și asupra obstacolelor întâlnite în domeniul recunoașterii reciproce în state ale hotărârilor judecătorești”.
Așa se explică de ce mulți români, nu doar cei câțiva cunoscuți care sunt „dați” mereu la TV, aleg să-și execute pedepsele în celelalte țări europene care pun în practică recomandările instituțiilor UE.
România, în schimb, preferă să țină zeci de mii de oameni în pușcării fără să facă nimic, să cheltuie 400 de milioane de euro pe an cu aceștia, plus încă 120 de milioane de euro pe an pentru amenzile primite de la CEDO, din cauza condițiile proaste de detenție și suprapopularea pușcăriilor.
Ca în mai toate domeniile, și-n cel al justiției, Guvernele României dovedesc o lipsă de viziune, de logică, de incompetență, punând accentul pe pedeapsă în loc să urmărească prin politica penală reabilitarea și reintegrarea socială a celor care au încălcat legea și recuperarea prejudiciilor.
P. S: Este o dimineață fierbinte la Târgșor. Sute de femei în putere stau la soare în curte, mai povestesc la o cafea, mai joacă rummy sau se bronzează.
În concluzie, nu au nimic de făcut, pierd vremea, în timp ce acasă copiii lor cresc singuri. Mulți o iau pe calea drogurilor sau a hoției, familiile suferă sau sunt distruse, iar necesarul forței de muncă din România este acoperit cu asiatici și africani”.
