Gata? Pregătiți de Paște? Ați bifat tot ce era pe listă? Ați golit magazinele și umplut frigiderul? Vizita la farmacie a fost un succes? Prietenii de încredere, Colebil și Triferment, se află la locul loc, în dulăpiorul cu medicamente?
Perfect! Sunteți gata să dați startul încă unei sărbători pline de evenimente și, mai ales, de spiritualitate.
Să ne înțelegem, n-am nimic cu Paștele. E chiar o sărbătoare care-mi place. Am văzut Isus din Nazaret de măcar 5 ori. Isus-ul lui Zeffirelli e de neegalat. Îmi place și cozonacul, și salata de ouă. Cu drobul nu mă prea înțeleg, dar nu las asta să-mi strice voia bună.
Ba mi se pare frumoasă chiar și slujba de Înviere. Am văzut-o și-n variantă ortodocsă, și-n variantă catolică, ba chiar am prins și-un an în care a fost compilație: Paște 2 în 1, ortodox + catolic.
De obicei, îmi place să văd de la geam cum se-ntorc, cătinel-cătinel, lumânările de la Înviere. Știu, nu-s un bun credincios, și nici n-am pretenția să fiu. Asta nu înseamnă că nu mă bucur pentru cei care chiar simt sărbătoarea, cu adevărat.
Obiceiuri de Paște care n-au nicio legătură cu Paștele, în sine
Știu, Paștele e o sărbătoare de familie. Dar de aici până la a face turul tuturor rubedeniilor și a te îmbuiba la fiecare în parte, e cale lungă. Nu cred că e menționat în nicio biblie.
Continuarea, aia cu sunatul la Ambulanță sau bolit 2 zile după, că nu te-ai putut opri la jumătate de cozonac, clar nu apare pe nicăieri. Măcar pentru simplul fapt că acum 2000 de ani nu aveai cum să suni la Ambulanță.
Golitul farmaciilor și senzația de rău, de după. Cu alte cuvinte, mâncatul în exces. Nici asta nu cred că e tradiție tradițională de Paște. S-ar putea să mă înșel, da` n-am văzut niciun citat cu ”acum, c-am înviat, benchetuiți până picați sub mese, în cinstea mea” prin Biblie.
Îmbulziți-vă să luați lumină. De parcă nu ajunge la toată lumea. De parcă lumina aia sfântă, adusă de la Ierusalim, o să se consume dacă nu ajungi în secunda doi la ea. Calm, calm, poți fi primul sau al 20-lea care ia lumină, e mai probabil să ți se stingă lumânarea până acasă, decât să nu prinzi flacără de la preot.
Stați la biserică până pe la 2-3 din noapte. În mod normal, vă culcați pe la 10-11. Da` de Înviere, e musai să stai cât mai aproape de răsărit. Nu e Revelionul, e Paștele. Ai fost la biserică, ai ascultat o bucată de slujbă, ți-ai aprins lumânarea, hai, fuguța acasă. Nu e nevoie de noapte albă. Plus că e pandemie. Cred că dă și Trinitasul slujba, în direct.
Paștele se simte, nu se transformă în spectacol
Ceea ce trebuia să fie, încă de la origini, o sărbătoare a umanității, s-a transformat, în timp, într-un spectacol ieftin. Bine, nu ieftin financiar, dacă ne uităm la încasările magazinelor.
Tradițiile efective se mai păstrează doar vag și-n anumite zone. În rest, doar gând de îmbuibare, petrecere și cine e cel mai tare din parcare. Nu vreau să aduc aminte de Paștele în reluare de anul trecut, cu toate că o să rămână legendar.
Repet: îmi place Paștele. Dar hai să-l sărbătorim simplu, așa cum ar fi trebuit să fie. Să nu-l facem mai comercial, cu an ce trece. Nici motiv de aglomerat, mai mult, Serviciul de Ambulanță. Indiferent de meniu.
