Nu avem o explicație clară pentru opoziția Olandei la aderarea României și Bulgariei la Schengen și nici vizita de pe 12 octombrie a premierului Mark Rutte nu ne-a oferit o clarificare. Am fost chiar lăudați de Rutte, pentru că suntem „un liant important pentru flancul estic”, dar tot Rutte a adăugat că „despre aderarea la Schengen poate fi vorba când toate condiţiile sunt îndeplinite”.
Nu avem explicații, dar am avut unele semnale cu privire la nemulțumirile oficialilor de la Haga în legătură cu modul în care autoritățile din România au tratat unele companii olandeze. Un exemplu ar fi contractul construirii celor patru corvete. În 2016, Ministerul Apărării anunța că va atribui contractul Grupului olandez „Damen” care a mai construit corvete la Șantierul Naval Galați, dar în campania electorală din noiembrie 2016 liderul de atunci al PSD, Liviu Dragnea, a blocat atribuirea contractului.
Și ar mai fi cazul „țepei” date de Guvernul Ponta companiei olandeze Multraship BV, care a scos la suprafață epava navei „Rostock”. Multraship BV a solicitat plata unor costuri suplimentare, partea română a refuzat să plătească și litigiul a ajuns pe rolul Tribunalului de la Zurich, care a obligat Guvernul României să plătească Multraship BV daune de 12,5 milioane de euro. În 2014, Guvernul Ponta a aprobat un Memorandum prin care își asuma obligația plătirii daunelor, dar banii nu au ajuns în conturile companiei olandeze.
De ce se opune Olanda aderării României la Schengen?
Pe 18 octombrie Parlamentul European a adoptat, cu 547 de voturi „pentru”, 49 de voturi „împotrivă” și 43 abțineri, o rezoluție referitoare la aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen.
Vestea bună a fost urmată de un mesaj dur venit de la Haga. După trei zile, pe 21 octombrie, Parlamentul Olandei a adoptat o rezoluție în care se spune că verificările referitoare la funcționarea statului de drept, a corupției și a criminalității organizate în România și Bulgaria nu oferit rezultate concludente și până la investigații suplimentare privind supravegherea frontierelor de către România și Bulgaria, Guvernul condus de Mark Rutte „să nu ia măsuri ireversibile”. Adică să voteze împotriva aderării la Schengen a României și Bulgariei la Consiliul JAI de pe 8 decembrie.
Faptul că Olanda este singurul stat care se opune aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen și Parlamentul Olandei a ținut să își reafirme cu fermitate poziția la trei zile de la votul favorabil din Parlamentul European impune întrebarea de ce se opune Olanda aderării noastre la Schengen?
Ambasadorul Olandei: parlamentarii olandezi sunt nemulțumiți pentru că România nu a plătit daunele din Cazul „Rostock”
Pe 14 martie 2015, ambasadorul de la vremea aceea al Olandei la București, Matthijs van Bonzel a fost invitatul emisiunii „Exclusiv” de la Realitatea TV, moderată de Alexandru Cumpănașu. Întrebat dacă Olanda susţine sau nu aderarea României la Spațiul Schengen, van Bonzel declara că „aderarea nu e susţinută de Parlamentul Olandei pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene”. Asta era explicația oficială.
Ambasadorul Matthijs van Bonzel a mai adăugat că „o altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi este aceea că statul român nu a plătit daune companiei olandeze care a recuperat epava unei nave eşuate, deşi există şi un verdict al Curții Internaţionale de Comerţ de la Paris”.
Ambasadorul Olandei nu a oferit detalii, dar este vorba despre cazul scoaterii la suprafață a epavei navei „Rostock”, care restricționa navigația pe Canalul Sulina. Lucrările au fost executate de consorțiul Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), format din companiile Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea. Prin 2005-2006, după scoaterea la suprafață a epavei, liderul consorțiului, Multraship BV a solicitat statului român, prin Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, plata unor daune de 12,5 milioane euro, pentru că în caietul de sarcini nu fuseseră trecute unele condiții în care urmau să fie executate lucrările și care ar fi generat cheltuieli neprevăzute.
Statul român a refuzat plata, Multraship BV s-a adresat Curții Internaționale de Arbitraj de la Paris și litigiul a ajuns pe rolul Tribunalului de la Zurich, care a hotărât că România trebuie să plătească daunele 12,5 milioane euro. Guvernul României a ignorat sentința, deși era decizia unei instanțe și trebuia aplicată.
Compania olandeză a luat „țeapă” de la Guvernul Ponta, care a aprobat un Memorandum, dar a refuzat să plătească daunele
Reprezentanții Guvernului Olandei au făcut mai multe demersuri pentru plata acestor daune. În mai 2013, Guvernul Ponta a luat notă de pierderea, de către AFDJ Galaţi, a procesului în Dosarul arbitral ICC nr.1431/AVH/FM/GZ, privind litigiul cu Consorţiul RWRC, referitor la contractul „Ranfluarea epavei Rostock din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri”.
În „nota” Guvernului Ponta se arată că „în urma arbitrajului internaţional a fost emisă o decizie finală în disputa dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia, la data de 30.04.2013, suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC era de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari SUA”.
În 2014, când ministru al Transporturilor era Dan Șova, a efectuat o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a abordat şi subiectul plătirii daunelor către RWRC. „Ministrul olandez i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul <<Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri>>. Suma care ar trebui achitată este de 12 milioane de euro”, se spunea în comunicatul Ministerului Transporturilor.
Acei bani nu au fost plătiți nici astăzi și cu siguranță că a rămas perfect valabilă declarația ambasadorului Olandei, că parlamentarii olandezi sunt nemulțumiți pentru că Guvernul României nu a plătit acele daune deşi există şi un verdict al Curții Internaţionale de Arbitraj de la Paris.
În 2016, Ministerul Apărării atribuia contractul corvetelor Șantierului Naval „Damen” Galați, „care a mai construit nave din această clasă”
Un alt caz care a dat naștere multor controverse în ultimii șase ani este cel al contractului pentru construirea celor 4 corvete multifuncționale pentru Forțele Navale Române, în care e implicat și Grupul olandez Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, care deținea șantierul Naval de la Galați și între timp a preluat și Șantierul Naval Mangalia.
În toamna lui 2016 era aproape sigur că cele patru corvete vor fi construite la Șantierul „Damen” Galați, care este specializat în construirea de nave militare. Jumătate din navele militare ale Flotei Marinei Regale Olandeze au fost construite la Galați.
Specialiștii în tehnică militară au evaluat 13 proiecte de corvete din care doar 4 proiecte s-au calificat în evaluarea finală, acestea satisfăcând cerințele Forțelor Navale. A fost aleasă corveta clasa SIGMA.
În documentația tehnică erau trecute și două argumente care au stat la baza deciziei ca cele patru corvete SIGMA 10514 să fie construite la Șantierul Naval din Galați. În primul rând pentru că la Galați au mai fost construite astfel de corvete. „Se poate realiza şi integra la Şantierul Naval Damen Galaţi SA, care face parte din Damen Shipyards Group, care a mai construit nave din această clasă”, se spunea în documentul citat.
În documentație se spunea că acest contract se încheie „în vederea furnizării de către Damen Shipyards Group, prin Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, a patru corvete din clasa SIGMA, construite şi dotate în Şantierul Naval Damen Galaţi SA”.
Schelde Naval Shipbuilding BV, are sediul în Vlissingen, în Olanda. Menționarea șantierului din Olanda ține de procesele interne ale grupului, care deține peste 40 de șantiere navale în întreaga lume și poate avea un colectiv de proiectare specializat la o anumită companie. Dar din moment ce în documentele oficiale se vorbea de patru corvete „construite şi dotate în Şantierul Naval Damen Galaţi SA”, e clar că cele patru nave ar fi fost construite efectiv la Galați. Atribuirea contractului urma să fie aprobată prin HG de Guvernul Cioloș.
În campania electorală, proiectul corvetelor a fost blocat de Dragnea
Însă în noiembrie 2016 era campanie electorală pentru alegerile parlamentare și cazul celor patru corvete a fost unul din subiectele pe care politicienii s-au contrat prin schimburi dure de replici.
Tonul a fost dat de liderul de atunci al PSD, Liviu Dragnea, care, susținut și de liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a cerut blocarea proiectului de HG a Guvernului Cioloș fără o motivație clară, dar lăsând să se înțeleagă că la mijloc ar fi o afacere discutabilă, fiind cheltuiți 1,6 miliarde de euro pentru construirea a patru nave, deși concret construirea corvetelor reprezenta doar 10%, adică 160 milioane de euro, din alocarea bugetară, restul banilor fiind destinați echipării cu armament, achiziției muniţiilor şi instruirii echipajelor.
Din discursurile lui Dragnea și Tăriceanu nu a lipsit mesajul populist, proiectul fiind criticat pentru că o mare parte din banii alocați ar ajunge la un alt șantier al Grupului „Damen”, din Vlissingen, Olanda și în consecință nu s-ar da de lucru navaliștilor din Galați, ci celor olandezi.
Încă 3-4 ani de tergiversări și un război în instanță între „Damen” și Guvernul României
După blocarea atribuirii contractului s-a hotărât organizarea unei licitații, lucru care s-a întâmplat după trei ani de tergiversări, în 2019. A fost declarată câștigătoare oferta asocierii dintre Naval Group (Franța) și Șantierul Naval Constanța, de 1,2 miliarde de euro, în defavoarea ofertei Grupului „Damen”, de 1,25 miliarde euro și a ofertei de 1,34 miliarde euro a asocierii dintre Grupul Ficantieri SpA, din Italia și Șantierul Naval „Vard” din Tulcea.
„Damen” a contestat în instanță rezultele licitației. S-a ajuns la mai multe procese care vizau anularea HG-ului care stabilea „circumstanțele și procedura specifică aferente Programului de înzestrare esențial Corveta multifuncțională în vederea atribuirii unui acord cadru și a contractelor susecvente”.
În timp ce se derula acest război în justiție, câștigătorii licitației, Naval Group și Șantierul Naval Constanța au tot amânat semnarea contractului. La sfârșitul lui 2021 și în ianuarie 2022, Ministerul Apărării anunța că vrea să semneze contractul, însă Naval Group nu mai părea interesată de acest contract, în principal din cauza creșterii prețurilor la materialele de construcții. Blocajul ar putea fi eliminat după ce luna trecută, Guvernul Ciucă a adoptat o Ordonanță de Urgență care prevede ”ajustarea” contractelor de achiziții publice ca urmare a creșterii prețurilor la materii prime din cauza războiului din Ucraina.
Coincidență?! Premierul Olandei a vizitat România pe 12 octombrie, ziua în care ÎCCJ se pronunța în „Dosarul corvetelor”
Pe 12 octombrie am avut parte și de o coincidență interesantă. Premierul Olandei, Mark Rutte a venit în vizită în România, pentru a se întâlni la Centrul Național de Instruire de la Cincu cu militarii din eșalonul olandez, dar și pentru o întrevedere cu președintele Klaus Iohannis și premierul Nicolae Ciucă.
Dar tot pe 12 octombrie, la Înalta Curte de Casație și Justiție era programat termenul la care magistrații se pronunțau în „Dosarul corvetelor” a procesului Grupului „Damen” împotriva Guvernului României cu privire la atribuirea contractului către asocierea Naval Group – Șantierul Naval Constanța.
În dosarul nr 47/2/2020, „Înalta Curte” a respins recursul „Damen”, prin hotărâre definitivă. „Instanța respinge recursurile formulate de reclamanta Damen Schelde Naval ShipBuilding BV împotriva soluţiei pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a Sentinţei civile nr. 1344 din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondate”, se spune în sentința ÎCCJ de pe 12 octombrie.
Desigur, a fost o simplă coincidență, dar e interesant că în momentul în care „Damen” pierdea procesul în „Dosarul corvetelor”, la Cincu primul ministru al Olandei ne lăuda („România a făcut foarte mulţi paşi în direcţia bună în ultimii ani”), dar nu ne lăsa prea multe speranțe în privința aderării la Schengen:
„Olanda nu este în principiu împotriva aderării. Noi spunem că toate ţările care îndeplinesc condiţiile trebuie să adere la Schengen. În acelaşi timp, despre aderarea la Schengen poate fi vorba când toate condiţiile sunt îndeplinite”.
Guvernul Olandei a donat 400.000 euro pentru evitarea inundațiilor la „Damen”, dar au contat mai mult interesele unui latifundiar
Un alt exemplu care ilustrează preocuparea oficialilor de la Haga cu privire la modul în care sunt tratate companiile olandeze care investesc în alte state este cel în care Guvernul Olandei a alocat fonduri pentru renaturarea Luncii Dunării pentru ca Șantierul Naval „Damen” de la Galați să nu fie afectat de inundații.
Șantierul naval din Galați a fost inundat de apele Dunării în 2006 și 2010. La fiecare inundație pagubele au fost de 1,5 – 2 milioane de euro. La șantierul naval nu pot fi construite diguri pe malul Dunării din cauză că e utilizată tehnologia de lansare la apă a navelor pe sănii și nu pot fi construite diguri pe căile de alunecare a săniilor în Dunăre.
De aceea, după inundațiile din 2006 Guvernul Olandei a donat 400.000 de euro Ministerului Mediului pentru fi elaborat un studiu care să identifice soluții de reducere a riscului de inundații în zona Galațiului. A fost stabilită construirea unui polder pe malul tulcean, pentru atenuarea efectelor viiturilor de pe Dunăre prin inundarea temporară a unor suprafețe agricole.
Dar polderul nu a mai fost construit, după ce la dezbaterea proiectului s-a opus un fost primar din Turcoaia, judeţul Tulcea, care a luat în concesiune de la ADS o suprafață de 800 ha de terenuri agricole de pe malul tulcean și inundarea temporară a terenurilor i-ar afecta producțiile. Au urmat inundațiile din 2010, când Șantierul Naval „Damen” a fost inundat din nou, a suportat pagube de peste 1,5 milioane euro, deși Guvernul Olandei a donat fondurile pentru găsirea soluției de reducere a riscului la inundații, care nu a mai fost pusă în practică.
În lipsa unor explicații clare, avem câteva subiecte de reflecție
Desigur, situațiile pe care le-am prezentat n-au nicio legătură cu criteriile ce trebuie îndeplinite pentru aderarea la Spațiul Schengen. În România le putem privi cu indiferență sau cel puțin cu detașare, exact pentru motivul că nu ar trebui să influențeze aderarea României la Schengen.
Dar să presupunem că s-ar confrunta cu astfel de situații companii românești care investesc sau derulează contracte în alte state. Cum le-am cataloga? Cu siguranță că nu le-am mai privi cu detașare, am fi mai subiectivi. Și probabil că unele formațiuni politice din opoziție, ceva mai radicale, care mizează pe mesaje eurosceptice și naționaliste pentru a se afirma în spațiul public, vor face tot ce pot pentru a fructifica aceste oportunități. Se poate ajunge la curente de opinie, cum pare să se întâmple și în Parlamentul Olandei.
Declarația din martie 2015 a ambasadorului Matthijs van Bonzel pare să ne îndemne la o reflecție pe această temă.
