Deocamdată, nu e ilegal să primești și pensie, și salariu.
Legea care ar interzice cumulul celor două este, încă, în dezbatere în Parlament. Ministrul Muncii afirmă că ar fi cam 35.000 de persoane care le încasează pe amândouă.
Dacă legea va fi aprobată, persoanele în cauză ar avea la dispoziție 30 de zile, pentru a alege: pensionar sau angajat.
Ce este, însă, ilegal e să nu anunți angajatorul că ți s-a aprobat dosarul de pensie.
Cu decizia de pensie în buzunar și cu salariul pe card
Cam așa ar putea fi descrisă situația la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare Galați.
În urma unui control făcut de ITM, prin care s-au verificat, în mod aleatoriu, 25 de angajați, 18 primeau și pensie, și salariu. Dar tăceau mâlc, poate-poate nu se prinde nimeni.
Ștefan Constantin, dir. ANIF: ”Aveau şi decizia de pensie şi, în continuare, au salariu de la instituţie, fără să aibă nici cel mai mic gând să anunţe “dom-le, uite, mi-am depus dosarul de pensie, mi-a ieşit decizia. Am înţeles că li s-a făcut încetarea contractului de muncă.”
Întrebarea care se pune e câți alții mai sunt în această situație, dacă 18 din 25 au fost descoperiți din întâmplare?
Hoțul neprins, negustor cinstit
Cel mai probabil, știind că ei sunt cei care trebuie să anunțe angajatorul în momentul în care le iese decizia de pensionare, au zis că poate nu se prinde nimeni. Poate le intră niște bănuți, acolo, în plus, în buzunare. Că oricum statul are de unde să plătească.
”Doar am plătit o viață întreagă impozite, să ni se dea!” Cam asta e mentalitatea românului. Plus aia cu ”Las`, dom`ne, că și alții fură. Ba chiar mai mult ca mine, pe ăia nu-i vede nimeni!”
Uneori, am impresia că românii îs ca-n povestea cu ăla care-și fura singur căciula. E atât de greu să înțelegi că, din ceea ce tu dai la taxe și impozite, îți va fi plătită pensia? Și, între timp, asigurarea de sănătate? Plus că, bugetar fiind, tot din taxe și impozite îți vine și salariul.
Dacă faci mișmașuri, nu furi ”statul”. Aia e o noțiune cumva abstractă. Mă furi pe mine, și pe colegi, și pe rude, și pe vecinul de alături. Și, extrapolând, te furi și pe tine.
Visul oricărui român: pensie de bugetar
Era o idee, acum mulți ani: dacă ai prins post la stat, l-ai prins pe Dumnezeu de un picior. De acolo ieși la pensie. Doar că mitul nu e tocmai mit, și încă e vis să prinzi post la buget. Pentru că (încă) nu te caută nimeni. Cât muncești, când muncești, se justifică postul tău?
Deocamdată, bugetul e acest vis frumos, în care nu prea ai grilă de evaluare. Nu te întreabă nimeni dacă ai lucrat sau ai tăiat frunză la câini. Dacă e nevoie de cinci oameni să completeze o foaie de hârtie. Dacă nu, carecumva, e cam prea mult să petreci două ore să semnezi trei hârtii.
Nu spun că nu sunt și oameni care chiar lucrează la stat. Dar, într-o proporție destul de mare, ce fac cinci bugetari, poate face un singur corporatist. În mai puțin timp. Să ne înțelegem că vorbim aici de hârțogăraie, nu de medici și profesori. Ei sunt cazuri speciale și specifice.
Acest ultim exemplu, cu pensie și salariu încasat, concomitent, pentru că a durat ceva timp până să-i găsească (din întâmplare) cineva, nu poate decât să-mi întărească părerea.
