Este și cazul poetei Ana Blandiana(n.r numele real este Otilia Rusan), acuzată tot mai des de ipocrizie privind disidența. Am rămas stupefiată, săptămâna trecută, când am citit un articol postat pe un site central, scris cu atâta înverșunare, documentat doar cu ajutorul Wikipedia.
Probabil între mine și autorul articolului sunt diferențe mari: zeci de ani în plus/minus, alte valori, eu, copil crescut în democrație, cu Tom și Jerry și teatru radiofonic, mi-e greu să o iau pe Bianca Drăgușanu drept reper, cu toate că o văd mai des decât mi-aș dori. Și, totuși, ca simplu cititor, am avut dorința să aflu ce se ascunde în spatele campaniilor mediatice împotriva puținilor oameni de cultură din România.
Toate căutările au dus la bani. Ana Blandiana a fost atacată, recent, nu pentru că nu i se recunoaște valoarea literară, ci pentru că doi oameni de cultură recunoscuți internațional, Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu și-au ales echipa de promovare. Cu alte cuvinte, reprezentanții unor publicații sunt supărați pe alegerile unor persoane fizice. Nu la fel de aprigi sunt când vine vorba despre traseul banilor publici.
Cum se transformă poezia în manipulare
De curând, Ana Blandiana a primit titlul de DHC(Doctor Honoris Causa)al Universității din Salamanca-Spania.
Cu excepția Observator Cultural și Radio România Actualități, niciun alt canal de informare nu a considerat că este o informație de interes public.
Citește și interviul în exclusivitate cu Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea
În schimb, au fost lansate atacuri nejustificate, pornind de la premisa că se construiește o falsă disidență a acestei poete, câtă vreme a publicat volume de poezii și după 1989. Mărturie în acest sens stau consemnările Wikipedia. Nu se menționează nimic de ce motanul Arpagic-aparent personaj pentru copii, semănă extrem de mult cu Nicolae Ceaușescu. S-ar fi putut râde de Ceaușescu înainte de 1989?
De ce este atacată Ana Blandiana?
Mi-aș dori ca autorii înverșunați să răspundă singuri la această întrebare, fără să mai consulte Wikipedia. Se numește cezură interioară: oamenii se gândeau cum să scrie pentru a fi tipăriți. Ana Blandiana a detaliat cu nenumărate ocazii aceste aspecte, iar discursul său, de la ceremonia de decernare a titlului DHC din Salamanca arată, încă o dată, cât de fragili suntem în fața durerii provocate de cuvinte.
Cuvinte despre cuvinte. Mă doare România
„ Vreau să folosesc acest prilej pentru a face o mărturisire: există în viața mea un moment de neuitat, momentul în care am descoperit vibranta exclamație a lui Unamuno „Mă doare Spania“, care a devenit pentru mine de-a lungul anilor expresia asumării absolute a destinului colectiv, o expresie pe care am adoptat-o si am adaptat-o cu recunoștință de cîte ori m-a durut România“, a subliniat Ana Blandiana, citată de Observator Cultural.
În urmă cu o lună publicam un interviu cu Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea. Am convenit să nu apară pe un site plin cu vedete de hârtie. Mi-a mulțumit pentru asta. A fost, de asemenea, atacat mediatic. A fost acuzat că a scos la vânzare lucrurile personale ale mamei sale. În fapt, Leontin Iuhas a înființat Fundația Doina Cornea, singur, cu principiul că libertatea de gândire nu ți-o poate lua nimeni. Coincidență sau nu, acest text apare chiar de Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Nazismului și Comunismului.
Nu știu cine e mai fals. Cel care stă pe margine și folosește tastatura, poezia pentru a manipula sau cel care alege să se autocenzureze, ca apoi să lupte pentru libertate așa cum numai un om care a pierdut-o o poate face.
