Leontin Iuhus, alături de mama sa, Doina Cornea

Leontin Iuhus, fiul Doinei Cornea, militant anticomunist, ne-a dezvăluit în exclusivitate care sunt proiectele fundației pe care tocmai a înființat-o și a depănat amintiri din perioada în care Securitatea a năvălit peste ce aveau mai scump: libertatea de a gândi și de acționa.

Reporter: Cum a fost înființarea fundației care poartă numele mamei dumneavostră? Cine v-a promis sprijin?

Leontin Iuhas: Am primit lovituri de unde ne așteptam cel mai puțin… Dar asta nu mai contează(…) Ca la o luptă, până la urmă, contează doar victoria! Și, de data aceasta, am obținut-o! Sprijinul a venit, bineînțeles, de la toți aceia care au dorit să se alăture fundației și au făcut-o fără nicio ezitare.

Reporter:  Ce le -ati spune politicienilor care se fotografiază depunând coroane de flori în zile-cheie pentru istoria noastră?

Leontin Iuhas: Sincer să fiu nu cred că aș avea dorința să intru în dialog cu eii!Dar, unora dintre le-aș menționa că nu trebuie să-și răscolească prea mult amintirile pentru a se recunoaște. Le-aș spune că ar fi mai bine să stea acasă decât să vină și să lingă acolo unde, nu demult, au scuipat.

Reporter:  Înapoi în timp(…) Cum ati descrie perioada comunistă cu ochii adultului de acum? Ce credeti că nu ati înteles în acea perioadă?

Leontin Iuhus: Desigur, perioada comunistă a reprezentat în istoria poporului român, ca și în istoria altor popoare de altfel, o perioadă nefastă de care trebuie să ne fie rușine! Trebuie să ne cerem iertare. Da, să ne cerem iertare ! Generația mea și generația părinților mei – copiilor și nepoților noștri. Oricât ne-am amăgi că acest regim de teroare ne-a fost impus doar din afară! Trebuie să recunoaștem că noi am fost uneltele, noi am lăsat să se întâmple.

Noi am permis comunismul!”

Pentru a ne putea cere iertare trebuie să ne cunoaștem și recunoaștem trecutul. Să ni-l asumăm. Apoi, putem merge mai departe încercând să nu-l repetăm.

Am fost noi, cetățenii români atât cei care am eliminat elitele băgându-le în lagăre și închisori, cât și cei care le-am luat locul fără să avem competența lor! Trebuie să recunoaștem noi românii eram gardieni, anchetatori, milițieni, securiști, gropari care săpau noaptea gropi și-i aruncau pe cei uciși, unii peste alții! Fără sicrie și cu mâinile legate la spate, poate doar muribunzi… Apoi, dimineața ne uitam fără rușine în ochii copiilor noștri, în ochii prietenilor și vecinilor. Tot noi, cetățeni ai României, am luat locul celor pe care i-am ucis prin lagăre și pușcării. Generali făcuți peste noapte au luat locul, în armată sau miliție ofițerilor de carieră, formați în școli prestigioase și decorați pe câmpul de luptă. Catedrele universitare, golite de somități, s-au umplut repede cu oportuniști și incompetenți.

Reguli strâmbe, dar disciplină!”

Nu putem să negăm totul, să anulăm tot ce funcționa în timpul comunismului. Printre multe reguli strâmbe, totuși, în perioada comunistă exista o disciplină. Gândiți-vă ce s-ar fi întâmplat atunci cu cei care, acum, au devalizat bănci, au furat fabrici și combinate întregi prin privatizări frauduloase sau li s-au retrocedat pe baza unor falsuri sute sau mii de hectare de pământ sau imobile valoroase în centre de mari orașe? În marea lor majoritate, sunt liberi, au afaceri prospere sau chiar ne conduc destinele.

Reporter: Ce vă spunea mama dvs despre acea perioadă? Cum ati ajuns să împrăștiați manifestele? Anticipați momentul percheziției, al arestului?

Leontin Iuhus: Acea perioadă am trăit-o împreună(…) O vedeam cu ochii mei. Mama îmi povestea mai mult de perioada trăită de ea înainte de comunism, când România a avut o perioadă înfloritoare sub un Suveran care a creat Universități și instituții culturale de bază.

 Eu eram mai realist, știam că vom fi arestați(…) I-am și spus mamei, atunci când m-a rugat să o însoțesc că nu prea are rost să mergem… vom fi arestați înainte să împrăștiem manifestele… Dar, bineînțeles, seara am venit să o însoțesc. De data aceasta ea era cea care nu mai voia să mă ia și pe mine, pentru a nu mă expune unui eventual arest. Așa că am luat-o de mână spunându-i: „Acuma, gata! Mergem! Si-am mers. Și nu am avut dreptate. Nu ne-au arestat înainte de-a termina… Ne-au arestat dimineața. Dar a fost frumos!

 „ Știam că vom fi arestați!”

Reporter: Cine a dezamăgit-o cel mai mult pe mama dumneavoastră, privind retrospectiv?

Leontin Iuhus: Pot să vă spun cine nu a dezamăgit-o niciodată pe mama: Majestatea Sa Regele Mihai. Nici înainte de 1989, dar nici după!

Reporter: Cum erau relațiile interetnice în acea perioadă? Cum le percepeți acum?

Leontin Iuhus: Eu nu m-am confruntat cu vreun conflict sau cu vreo animozitate interetnică înainte de 1989. Indiferent că e vorba de copilăria fragedă, liceu, facultate sau, apoi, locurile mele de muncă eram în colectivități mixte: români, maghiari, câțiva evrei care în majoritatea lor se considerau maghiari și foarte puțini etnici germani. Dar prieteniile nu se legau pe criterii etnice! De mic copil am avut și prieteni maghiari.

Părinții care trecuseră prin perioada de ocupație maghiară și suferiseră, ne povesteau cum a fost dar niciodată nu cu ură sau cu sentimente revanșarde. Dimpotrivă, de câte ori, după 1989, se isca vreun conflict interetnic încercau să se pună în locul maghiarilor pentru a înțelege cum gândesc aceștia, știind ce înseamnă să trăiești ca minoritar între majoritari.

Acum îmi dau seama că aceste conflicte interetnice, bineînțeles izvorâte din niște rădăcini istorice adânci, pe care nu vrem să le uităm, așa cum ar fi firesc, au fost folosite, ațâțate, ba chiar provocate de acei politicieni care au rămas cu o singură învățătură din toată moștenirea antichității: „divide et impera”.

Reporter: De unde credeti că venea curajul mamei dumneavoastră?

Leontin Iuhus: Din frică… Adică, așa cum a spus-o și ea, era la fel de fricoasă ca și restul românilor. Dar a făcut zilnic exerciții pentru a scăpa de frică.

Reporter: Ce ați admirat cel mai mult la mama dumneavoastră?

Curajul a venit din frică!”

Leontin Iuhus: Tocmai această putere de a se elibera de frică.

Reporter: Care au fost ultimele cuvinte ale mamei dumneavoastră? Vi le amintiți?

Leontin Iuhus: Ultimele noastre cuvinte au fost un ”Tatăl nostru” pe care i l-am spus într-o noapte de mai, ținând-o de mână și pe care ea îl îngâna prin aproape imperceptibile mișcări ale buzelor și o ușoară strângere de mână(…)

Reporter: Ce vă propuneti în continuare prin proiectele  Fundatiei Doina Cornea?

Leontin Iuhus: Profit acum, pentru că sunteți prima care îmi puneți întrebări după finalizarea înregistrării fundației pentru a cere sprijinul societății în realizarea acestor proiecte.

Am înființat ca departamente ale fundației:

Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România care, sub coordonarea lui Marius Oprea și sub conducerea executivă a lui Gheorghe Petrov vor continua activitatea pe care au desfășurat-o timp de cincisprezece ani sub diverse forme de organizare – căutarea, identificarea și deshumarea victimelor ucise mișelește în timpul regimului comunist din România. Toate acțiunile noastre se vor desfășura în colaborare cu AFPDR și, acolo unde este cazul sub coordonarea Parchetului Militar.

În acest an, în afară de șantierul arheologic de la Caransebeș care a avut deja loc mai avem planificate șantiere arheologice la Periprava (3-18 iulie, jud. Tulcea), Insula Mare a BrăileiTârgu OcnaLugojSatul Nou (jud. Mureș), Sighetul Marmației și Mușca (jud. Argeș). Bineînțeles, toate aceste cercetări necesită bani. Mulți bani. Orice sumă primită ca donație de la persoane fizice sau juridice reprezintă un pas spre aflarea adevărului.

   Muzeul Rezistenței Împotriva Comunismului din România. Aici vom expune, în afara obiectelor existente deja din campaniile anterioare, toate obiectele ce le vom găsi în viitoarele șantiere arheologice. De asemenea facem un apel la toți foștii deținuți politici sau familii ale acestora să ne doneze orice obiect sau document care poate fi păstrat în siguranță în acest muzeu. Altfel, încet, încet există riscul ca toate urmele acelei perioade triste să se piardă.

Desigur, există Memorialul Sighet cu al său Muzeu al Victimelor Comunismului care, de atâția ani înlocuiește practic manualele de istorie. Suntem siguri că fiecare muzeu care arată ororile comunismului nu face decât să ne aducă mai aproape de adevăr.

   Biblioteca Doina Cornea – Bibliotecă a Rezistenței Împotriva Regimurilor Totalitare. Această bibliotecă, așa cum îi arată și numele se dorește să reunească cărți și reviste care să aibă ca principală tematică rezistența împotriva comunismului dar și a altor regimuri totalitare din lume. Pentru completarea acestei biblioteci vom fi onorați să primim donații de carte de la persoane fizice, ONG-uri, edituri etc.

  Editura Fundației Doina Cornea își propune să tipărească sau retipărească volume relevante din opera Doinei Cornea sau despre Doina Cornea. De asemenea, pot fi și despre restituirea istoriei perioadei negre a României sau alte domenii de interes.

 Pentru anul 2022, pregătim o expoziție de pictură și desen Doina Cornea, care va fi găzduită de Muzeul de Artă din Cluj într-un spațiu foarte generos.. Aceasta va fi mai mult decât o expoziție de pictură, vom încerca să scoatem în evidență întreaga personalitate a Doinei Cornea.

Cine a fost Doina Cornea

Doina Cornea a fost o publicistă și disidentă anticomunistă, cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale în decembrie 1989.

Potrivit Wikipedia, Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929 în Braşov. Tatăl ei, Iacob Cornea se trăgea dintr-o familie de ţărani din satul Ileni, pe atunci aparţinând judeţului Făgăraş. Mama ei, Maria Cornea (născută Moga)era originară din Apahida, sat din județul Cluj.Este prima persoană din România care a avut curaj să spună că nu are încredere în Ion Iliescu, devenit președinte al României, imediat după decembrie 1989.

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste internaționale. A decedat în anul 2018. Cea mai cunoscută lucrare se numește Puterea fragilității(lucrare din categoria memorii-jurnal)

Articolul precedentVioleta Alexandru și-a ales tabăra! Îi transmite lui Cîțu că în PNL nu există „suflu nou” și „suflu vechi”
Articolul următorTurcan se laudă cu 100.000 de locuri de muncă noi, în România lui 2021
Pasionată de cuvinte, inspirată de oameni liberi în gândire. Pun întrebări incomode și detest ideile „împrumutate”