În România, cele mai vizibile semnături din ministere nu vin de la miniștri. De multe ori, nici nu vin de la oameni aleși. Vin de la demnitari despre care presa scrie rar, iar publicul larg nu-i recunoaște pe stradă.
Sunt secretarii de stat. Funcții numite, funcții bine plătite. Funcții care, în mod paradoxal, cer loialitate mai mult decât expertiză, prezență mai mult decât competență, și discreție absolută.
Și, ca să o spunem direct: în 2025, avem 157 de secretari de stat. Nu 15. Nu 57. O sută cincizeci și șapte. În 21 de ministere.
O funcție fără stabilitate, dar cu putere
Secretarul de stat nu este un funcționar public. Nu dă concurs, nu este ales, nu are stabilitate. Este un demnitar numit politic, prin decizia prim-ministrului, la propunerea unui ministru. Astăzi poate fi în funcție, mâine poate fi revocat fără explicații. E parte din arhitectura administrativă românească care funcționează, de decenii, după o logică dublă: legalitatea aparentă și utilitatea politică.
Oficial, secretarul de stat este subordonatul direct al ministrului. În realitate, în multe cazuri, este interfața operativă a întregului minister: cel care semnează ordine, gestionează crize, coordonează departamente și participă la toate grupurile de lucru importante.
Este, în multe cazuri, figura discretă care face munca grea a politicii publice. În altele, este doar o funcție de recompensă politică. Niciuna dintre aceste fațete nu este oficial recunoscută, dar ambele există.
Cine sunt ei? O funcție, o semnătură, o întrebare
Unii secretari de stat sunt oameni cu expertiză, cu mandate prelungite peste cicluri guvernamentale. Sunt puțini. De exemplu:
Raed Arafat este, fără îndoială, cel mai longeviv secretar de stat din administrația românească post-decembristă.
- A fost numit secretar de stat în Ministerul Sănătății în 2007, iar din 2014 este și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență.
- Deține funcție continuă de peste 17 ani.
- Este un exemplu de tehnocrat specializat, cu portofoliu constant, dar și criticat frecvent pentru influența excesivă și lipsa de transparență în unele decizii (pandemie, achiziții DSU, deciziile luate imediat după incendiul de la Colectiv).
- Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne din 2019 – rară continuitate într-o funcție politică
- Iulia Matei, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe – 5 ani în aceeași poziție, pe afaceri europene
Dar majoritatea vin și pleacă odihnindu-se în anonimat. Sunt secretari de stat cu mandate de două luni, care nu apar în nicio comunicare publică. Nu există CV-uri accesibile. Nu apar în ședințe de guvern. Nu semnează nimic relevant. Și totuși, au fost acolo. Cu tot cu birou, secretară, telefon, șofer și salariu.
Tabelul realității
În prezent, Guvernul României are 157 de secretari de stat în funcție. Distribuția pe ministere arată așa:
| Minister | Nr. secretari de stat |
|---|---|
| Ministerul Afacerilor Interne | 6 |
| Ministerul Sănătății | 8 |
| Ministerul Afacerilor Externe | 7 |
| Ministerul Educației | 6 |
| Ministerul Finanțelor | 7 |
| Ministerul Dezvoltării | 7 |
| Ministerul Energiei | 5 |
| Ministerul Muncii | 6 |
| Ministerul Transporturilor | 6 |
| Alte ministere (11 în total) | 99 în total |
| TOTAL | 157 |
Un minister are, în medie, peste 7 secretari de stat. În unele cazuri, ajung la 10 sau 12. Pe hârtie, justificarea ține de complexitatea instituției. În realitate, nu există o regulă clară sau o limită maximă. Niciun minister nu trebuie să justifice public de ce are 3 sau 9 secretari.
Cât costă loialitatea – versiunea revizuită și finală
Un secretar de stat câștigă, în medie, 22.000 lei brut/lună – adică 264.000 lei/an, doar salariul. Însă în spatele acestei sume vizibile se ascunde un aparat de susținere și costuri logistice considerabile, suportate integral de stat.
Estimare realistă: Cât costă un singur secretar de stat pe an?
| Tip cheltuială | Lunar | Anual |
|---|---|---|
| Salariu brut | 22.000 lei | 264.000 lei |
| Mașină + combustibil + întreținere | 5.000 lei | 60.000 lei |
| Telefon de serviciu | 400 lei | 4.800 lei |
| Cazare decontată (pentru cei relocați) | 3.000 lei | 36.000 lei |
| Diurne pentru deplasări | 2.000 lei | 24.000 lei |
| Secretară / consilier cabinet¹ | 10.000 lei | 120.000 lei |
| Alte cheltuieli operaționale² | 2.000 lei | 24.000 lei |
| TOTAL ESTIMAT / FUNCȚIE | — | 532.800 lei |
¹ echipă minimă de sprijin (secretară + 1 consilier)
² protocol, papetărie, IT, întreținere spațiu
Costul total estimat pentru un singur secretar de stat: peste 530.000 lei/an
Pentru toți cei 157 aflați în funcție în 2025: ≈ 83.649.600 lei/an adică peste 16.7 milioane de euro/an
Audit? Niciodată!
Curtea de Conturi nu a realizat niciodată un audit funcțional al secretarilor de stat. Nu există un sistem public de evaluare a performanței. Nu știm care dintre ei coordonează programe esențiale pentru cetățeni și care doar semnează documente redactate de alții.
Un audit ar însemna:
- Inventarierea exactă a atribuțiilor fiecărui secretar
- Evaluarea activității lor în termeni de impact și rezultate
- Compararea necesarului real cu structura actuală
Dar asta ar însemna să recunoști că nu toți sunt necesari. Și mai ales, să fii pregătit să-i elimini pe cei care nu sunt. Ceea ce, politic, nu e convenabil.
Când funcția devine obscură
Sunt ministere întregi unde nu se știe cine semnează ce. Un secretar de stat poate fi, în același timp:
- coordonatorul unui program național
- negociator cu instituții europene
- membru în comisii de avizare
- om de imagine pentru partidul care l-a propus
Sau nimic din toate acestea.
Recorder a documentat cazuri de secretari de stat care nu aveau niciun comunicat, nicio decizie, nicio urmă vizibilă în activitatea publică — deși erau plătiți și aveau toate beneficiile.
G4Media a semnalat situații în care un minister avea mai mulți secretari decât direcții.
Întrebarea pe care statul nu o acceptă
Sunt necesari toți acești 157 de secretari de stat?
Guvernul României nu a răspuns niciodată clar la această întrebare. Nu există o justificare centralizată. Nu există un raport anual care să spună: „Acești oameni au produs următoarele rezultate”.
Și poate tocmai asta e problema: dacă nu știm ce fac, înseamnă că pot face orice. Sau nimic.
Realitatea
Nu toți secretarii de stat sunt inutili. Nu toți sunt incompetenți. Dar niciun sistem public care se respectă nu funcționează cu posturi fără fișă clară, fără responsabilitate publică și fără evaluare obiectivă.
Funcția de secretar de stat ar trebui să fie despre coordonare, eficiență și viziune aplicată. Nu despre tăcere bine plătită.
Atât timp cât nu se face diferența între cei care muncesc și cei care doar ocupă un scaun, întrebarea va rămâne: avem o administrație sau doar un sistem de susținut cariere politice temporare?
