Supermarket lângă farmacie, lângă hipermarket, lângă mall, lângă centru farmaceutic: așa arată orice oraș din România.
Iar dacă aveai impresia că nu poți confunda Clujul cu Galațiul sau Constanța cu Bacăul, o simplă imagine urbană îți va demonstra că fiecare stradă arată aproximativ la fel.
România devine, pe zi ce trece, țara omului care apreciază simplitatea, dar se hrănește din coșul de la supermarket și încearcă o vindecare în farmacie. Omul simplu, care stă la cozi simple, care cumpără ”la reducere” și care are încredere în sfatul farmacistului.
Omul simplu nu pune întrebări: omul simplu se bucură că e băgat în seamă. Iar supermarketul sau farmacia îi dau omului simplu siguranța că e buricul pământului, că-i hrănit, că-i protejat, c-al lui cartier contează.
Românul digeră plastic pentru a sta la coada de după. Din farmacia construită lângă altă farmacie, ambele la parterul blocului, românul cere un nou flacon de plastic, medicamentul minune și senzația efemeră de ”sănătate”.
Tot în România, se distrug spații verzi, se taie și se defrișează cu același scop nobil: lângă supermarketul vechi apare supermarketul nou, la fel de lucios, cu același reclame întinse pe peretele unui etaj, îndemnând la consumul ”sănătos și responsabil”.
Magazinele mari monopolizează pentru că știu, de la bun început, că monopolul se traduce prin succes
Se îndeamnă la consumul responsabil, dar se construiește iresponsabil. Românul nu se simte vinovat, atât timp cât primarul ”face ceva”. Românul votează când vede că primăria investește.
Românul înțelege evoluție și investitori, locuri de muncă și decență, dacă vreun Metro e plantat fix în parcul din fața blocului. Atât timp cât e non-stop, cât casierul e politicos și cât contribuie, eventual, și la plantarea unei noi parcări, românul e mulțumit că lângă Metro apare și-un Carrefour, Auchan sau Kaufland. Dacă-i român bucureștean, se bucură de un nou MegaImage, răsărit fix lângă Real, vis-a vis de Lidl.
Pe român îl deranjează spațiul verde pentru că-l asociază cu boschetul, iar boschetul îl duce cu gândul la boschetarul care, odinioară, îl încurca.
Supermarket, lângă supermarket, lângă supermarket: așa arată o ”vedere” din orice oraș din România, așa ne construim turismul urban și asta-i moștenirea: orice spațiu verde în minus aduce un magazin în plus.
Supermarketul este sigur că te va câștiga: încă din momentul în care îți taie parcul pentru a planta bolțarii.
Ciuperca de după ploaie: farmacia din România
În clădiri vechi, într-un patrimoniu distrus, într-o istorie care încă mai zvâcnește pe o plăcuță ruginită, au apărut și farmaciile. Tiptil, cuminte, cu aceleași reclame glossy, cu aceleași promisiuni de sănătate. Prea puțin contează că farmacia cu nume latin, grecesc sau neaoș apare fix lângă vreun muzeu de istorie, lângă un liceu de prestigiu sau, de ce nu, lângă altă farmacie. Farmaciile au luat locul fostelor buticuri sau consignații omniprezente prin anii `90, în stațiile de autobuz, colț de bloc sau orice alt spațiu
Dacă farmacia în cauză mai are și vreun contract cu vreun actor care cânta la revelionul din `77, cu atât mai bine. Dacă farmacia are propria reclamă televizată, repetată la nesfârșit, propriul cântecel obsedant și un slogan care rămâne ca viermele-n ureche, iarăși, cu atât mai bine.
De la Ana la Caiafa. Sau de la Lidl la Catena
Românul e convins că sănătatea-i scumpă și preferă să dea un ban, dar ”să stea în față”. Românul a uitat de aprozar, a uitat de Alimentara și a uitat de magazinul căruia îi era fidel și pe care, odinioară, stăteau literele mari, ruginite, care formau cuvântul ”Pâine”.
Mândria de a locui la doi pași de alimentara a devenit mândria de a locui lângă Lidl sau Catena: pentru că, automat, ai senzația de civilizație, metropolă și buricul pământului dacă există puțin vacarm consumerist. Pentru că benzile lucioase, bordurile parcărilor și roțile cărucioarelor în care bagi un bănuț au ajuns să cântărească mai greu. Iar dacă devin apăsătoare, rezolvi ușor: la farmacia din colț.
