Hoteluri și pensiuni de 73 mil €, vândute cu turiști în camere.

Aproape 70 din cele peste 300 de unități hoteliere care funcționează pe litoralul românesc sunt scoase la vânzare în plin sezon estival. Proprietarii acestora ori s-au săturat de afacerile din turism, ori i-au prins băncile la mijloc și au fost executati silit.
Litoralul are în acestă vară o ofertă bogată în servicii turistice, dar și în…. hoteluri. Pe site-urile specializate în comerțul cu spații și imobile comerciale sunt puse în vânzare nu mai puțin de 68 de hoteluri, pensiuni și alte spații de cazare.
Prețurile sunt pentru toate buzunarele: 150.000 de euro costă o vilă la Eforie Nord, cu 14 camere, deloc pretențioasă, şi 94.000 de euro, o pensiune cu opt camere, tot la Eforie Nord. La polul opus se află hotelurile cu mai multe etaje și implicit, camere. Hotelul de trei stele Corina din Venus, cu 127 de camere, costă la prima strigare 1,6 milioane de euro, pentru un complex hotelier din stațiunea Cap Aurora se cere suma de 5,2 milioane de euro plus TVA, două hoteluri din centrul stațiunii Mamaia se vând cu câte patru milioane de euro bucata.
De departe, cea mai mare ofertă a momentului este Complexul Hotelier Vulturul din Venus, pentru care actualul proprietar cere 6,5 milioane de euro plus TVA. Chiar în acest sezon estival, în care este licitat, hotelul oferă o reducere de 10% pentru grupurile mai mari de zece persoane și a șaptea noapte de cazare este gratuită. De altfel, majoritatea unităților de cazare scoase la vânzare funcționază la capacitate optimă. Indiferent dacă au încasări mai mici sau mai mari, “miresele” din turism sunt fete bătrâne pentru orice agent imobiliar.
“Metrul pătrat construit pe litoral costă câteva sute de euro. Dacă ceri, de exemplu, pentru o pensiune 300.000 de euro, este mult peste prețul pieței”, a precizat Marius Mureșanu, expert imobiliar.

Hoteluri la jumătate de preț pe litoralul bulgăresc

Dacă ar fi să comparăm din punct de vedere imobiliar litoralul cu riviera bulgărească, vecinii noștri au un avantaj major: au fost scoase la vânzare hoteluri noi-nouțe sau construite de doar câţiva ani, care au în primul rând alt aspect, dar și alte condiții pentru turiști. Spre comparație, un hotel construit acum 20 de ani pe litoralul românesc nu se mai încadrează noilor cerințe în materie de confort turistic.
Și în acest sezon estival litoralul bulgăresc este un concurent cât se poate de serios, fie că vorbim despre tarife, condiții de cazare sau hoteluri de vânzare. Și nici măcar nu trebuie să comparăm condițiile de pe fiecare rivieră, pentru că se știe că majoritatea hotelurilor bulgarilor sunt cu mult mai noi. Este de ajuns să analizăm politica de vânzări pentru ca să ne dăm seama cine va câștiga.
Hotelul Elena din Balcic, construit în stil mediteraneean, are un preț de 390.000 de euro. Complexul Royal, de trei stele, situat în apropiere de Nisipurile de Aur, are un preț redus de 349.000 de euro, după ce înițial fusese scos la vânzare pentru 649.000 de euro.
Și reducerile se țin lanț la bulgari. O unitate hotelieră de patru stele din Sozopol, amenajată după standardele de apart-hotel, care costa inițial 17,9 milioane de euro se vinde acum cu 11,9 milioane de euro, hotelul The Castle din Nisipurile de Aur are o reducere de peste 50%, de la 3,2 milioane de euro la 1,5 milioane de euro.

“Demolatorul” Dan Matei Agathon

Situația actuală din turismul românesc este strâns legată de isteria privatizărilor pe litoral din mandatul fostului ministru al Turimului Dan Matei Agathon.
Acesta a avut două mandate la șefia Turimului, 1992-1996 și 2000-2003. În ultimul său mandat s-au vândut la greu hoteluri pe litoral, fără ca statul român să ceară experiență și clauze post-privatizare noilor proprietari. Conta doar cine dădea mai mult la licitație.
Așa au devenit frații Ioan și Viorel Micula proprietari peste 12 hoteluri, din care majoritatea sunt acum în paragină. După ce le-au cumpărat, fații Micula, dar și alți așa-ziși investitori în turism nu au băgat un leu în modernizare, asftel că în prezent acestea arată jalnic. Tot din caza lipsei investițiilor, nimeni nu vrea să le cumpere sau cel puțin nu la prețul cerut de actualii proprietari.