România importă tone de deșeuri și exportă tone de lemn.
Tot în România, filmarea unui documentar internațional despre tăierile de păduri este pedepsită cu răngi și topoare.
După furt, după acte ilegale, după absența unui control, după corupție și după indiferența repetată a autorităților, pădurea din România a devenit și martorul abuzului. Nu pentru prima oară.
Jurnalistul și regizorul Mihai Dragolea a fost bătut crunt în Coșna, Suceava, în timp ce filma un material despre tăierile ilegale de lemn. Activistul de mediu Tiberiu Boșutar a fost bătut, dezbrăcat și silit să-și părăsească mașina.
Printre cei 20 de agresori se află proprietarul pădurii și șeful ocolului silvic.
Cu alte cuvinte, o ilegalitate duce la alta, iar acțiunea de a descoperi și demonstra adevărul este pedepsită.
De la filmat lemn, la a fi bătut cu lemnul nu e decât un pas
E aproape ireal că astfel de scene se pot întâmpla într-o țară care are pretenția de a fi civilizată. Și care, contrar anumitor păreri, nu se mai află în anul 1600. Și mai ireal e că, în ciuda faptului că au fost prinși și duși la poliție, agresorii continuă să amenințe.
”Mi-au spus că dacă scot o vorbă vin peste mine la Moldoviţa”, a declarat Tiberiu Boşutar.
”Cel care m-a bătut cel mai tare le-a spus poliţiştilor că data viitoare mă leagă de maşină şi mă trage până rămâne doar piciorul”, completează acesta.
La asta se ajunge, atunci când politicienii sunt mai ocupați de războaiele lor interne și, cumva, închipuite, în timp ce oamenii de rând suferă consecințele. Se pare că, într-o țară în care furtul începe să devină rege, demascarea lui înseamnă să fii lăsat în sânge. Efectiv și fără exagerare.
Propuneri de înăsprire a controalelor și a legislației au fost făcute, în nenumărate rânduri. Doar că nu au fost luate în seamă. Sau, dacă au fost aprobate, până la a fi puse în practică, e cale lungă.
Pentru că nu doar agresorii au de câștigat din furtul de lemn. Rețeaua e mai mare, mai importantă și mai secretă. Și nu se știe, exact, ce persoane importante au deranjat, de fapt, cei trei agresați, în cercetările lor.
Când violența e recurentă, dreptatea cum se mai face?
”Nu reclam un pădurar. Reclam un sistem depăşit de situaţie. Nu mor eu din asta şi nu mă las. […]E interesant că proprietarul nu a spus nimic. Singurii care ne-au bătut au fost pădurarii şi i-am recunoscut că şi în anii trecuţi aceeaşi oameni ne-au ameninţat şi ne-au bătut. Probabil că, data viitoare, veţi vorbi cu familia dacă ţara nu înţelege despre ce e vorba”, spune Tiberiu Boşutar.
Chiar e nevoie de mai multe victime pentru ca autoritățile să ia măsuri adevărate? Câte păduri mai trebuie să fie tăiate ilegal și cât sânge trebuie să mai curgă, până ca statul să-și facă datoria de a proteja? Și păduri, și oameni.
În momentul în care ”legea” se face cu pumnul, avem nevoie de control absolut și permanent, nu doar de sancționarea superficială a celor vinovați. Avem nevoie de o lege reală care să descurajeze spiritul de trib. Care să specifice, clar și răspicat, că furtul se pedepsește. La fel și violența.
