Lipsa de căldură și întunericul din case, alături de penuria de alimente, sunt cele mai des evocate amintiri ale celor care au trăit în anii ’80 în România.
Apa caldă și căldura deveniseră un lux pentru români, care erau nevoiţi să ţină cont de un orar strict pentru a se spăla sau a se încălzi în blocurile comuniste. Întreruperile de curent electric deveniseră aproape zilnice și pe intervale orare mari chiar și în București, la fel ca și economia impusă de energie, care a făcut ca până și în școli elevii să fie nevoiți să scrie și să citească în frig și semi-întuneric, atunci când orele se țineau după căderea serii.
În foarte multe cazuri, temperatura din case era iarna la fel de scăzută ca cea de afară, iar recomandările de la cel mai înalt nivel erau ca românii ”să mai pună o haină pe ei”.
Dacă îniante de 1990 plata datoriei externe a fost cea care făcut ca regimul Ceaușescu să impună aceste restricții drastice pentru populație, ulterior românii s-au confruntat cu sărăcia energetică pe fondul nivelului redus de trai.
Chiar dacă nivelul general al veniturilor a crescut, după accederea în Uniunea Europeană, impunerea de la Bruxelles a aducerii prețurilor administrate de statul român la nivelul mediei europene și presiunile pentru liberalizarea pieței de energie au făcut ca și costurile cu gazele naturale, energia electrică și combustibilii să crească puternic.
Sărăcia energetică este definită ca ”situația în care, din cauza combinației între veniturile mici, costurile ridicate la energie și eficiența energetică scăzută a locuinței, o persoană sau o gospodărie nu își permite servicii energetice de bază (încălzire, răcire, iluminat, mobilitate și alimentare cu energie electrică)”.
Conform studiului ”Sărăcia energetică în România și nevoia schimbării de paradigmă”, 32% din gospodăriile din România se confruntau cu situații asociate sărăciei energetice încă din 2018, înaintea crizei de energie din Europa.
Liberalizarea pieței de energie și contextul geopolitic și economic internațional au făcut însă Asociația Energia Inteligentă să aprecieze că jumătate din populația României se va afla în sărăcie energetică după 2030.
La nivelul Uniunii Europene, se aprecia că 8% din populația blocului comunitar (aproximativ 35 de milioane de cetățeni) nu reușea să își mențină calde locuințele pe timp de iarnă în 2020.
Situația s-a deteriorat însă considerabil în ultimii doi ani. Prețurile la energie au crescut încă din 2021, pe fondul politicilor Comisiei Europene privind decarbonatarea și liberalizarea piețelor, dar pur și simplu au explodat după invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 și sancțiunile impuse de UE Federației Ruse.
Împreună cu impactul crizei COVID-19, au înrăutățit situația pentru cetățenii europeni, țări ca Anglia și Germania confruntându-se cu adevărate crize energetice care le-au pus cetățenii în imposibilitatea de a-și încălzi casele pe timp de iarnă așa cum se cuvine.
În Anglia se estimează că procentul de sărăcie energetică a ajuns la 50% în 2022, în timp ce în Germania peste 40% din clasa de mijloc este afectată de această problemă extrem de gravă, ceea ce a făcut ca guvernele celor două țări să introducă plafonări de prețuri ale energiei și alte măsuri de sprijin pentru populație.
Situația este similară practic în toată Uniunea Europeană. Și guvernul de la București a introdus plafonări pentru gospodării în privința costurilor cu gazele naturale și energia electrică, situația unei mari părți a populației a rămas însă dramatică.
Dacă înainte de 1990 statul comunist le tăia românilor curentul și gazele, acum ei renunță singuri la ele, aflați în imposibilitatea să le plătească, acest lucru reflectându-se și în statisticile oficiale:
Consumul de energie electrică al populaţiei s-a diminuat cu 9,3% în 2022 față de 2021, potrivit datelor publicate recent de Institutul Național de Statistică, în condițiile în care România a avut anul trecut cel mai mic consum de energie pe locuitor din Europa, de 2,4 ori mai mic decât cel din Germania.
Mai mult decât atât. Pe fondul crizei energetice din Europa, Comisia Europeană a recomandat statelor membre o reducere cu 15% a consumului de energie, propunere căreia guvernul de la București i-a venit în întâmpinare prin premierul Nicolae Ciucă, care a cerut un plan de măsuri pentru reducerea consumului de energie la nivelul instituțiilor statului.
În context, mai trebuie precizat că în România consumul final de energie electrică a scăzut în 2022 cu 7,2% faţă de 2021, în timp ce consumul final de energie electrică în economie a scăzut cu 6,5%, iar iluminatul public a scăzut cu 4,2% în aceeași perioadă de timp.
Uniunea Europeană se pregăteşte pentru o reformă structurală a pieţei energiei electrice începând cu anul viitor. Actuala stuctură și-a atins limitele și a devenit nefuncțională, spune șefa Comisiei Europene.
”Creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie electrică expune acum, din diferite motive, limitările modelului actual al pieței noastre de energie electrică. A fost dezvoltat în circumstanțe complet diferite și în scopuri complet diferite. Nu mai este potrivit scopului. De aceea, noi, Comisia, elaborăm acum o intervenție de urgență și o reformă structurală a pieței de energie electrică. Avem nevoie de un nou model de piață pentru energie electrică care să funcționeze cu adevărat și să ne readucă la echilibru”, a declarat în septembrie 2022 președinta Comisie Europene, Ursula von der Leyen, potrivit digi24.ro.
”Alimentația rațională”
Regimul Ceaușescu a introdus în 1982 programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei, după ce capii regimului au constatat că românii consumau mai multe calorii decât indicaţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Ceauşescu anunţa că programul era orientativ şi avea un caracter educativ, cetăţenii fiind informaţi asupra pericolelor care le ameninţau sănătatea: ”cine vrea să mănânce mai mult n-are decât, dar pot să spun că cine mănâncă mai mult, moare mai repede”, avertiza el, potrivit adevarul.ro.
Programul conţinea şi o anexă cu date exacte ale consumului de alimente pe fiecare categorie în parte. Între 1982 şi 1985 se prevedea consumul anual pe cap de locuitor între 60-70 kilograme de carne, 8-10 kg de peşte, 260-280 de ouă, 89-95 kg de fructe 70-90 kg de cartofi etc.
În realitate însă, plata tot mai dificilă a datoriei externe, pe fondul creșterii internaționale a dobânzilor la credite, a făcut ca regimul de dinainte de 1990 să introducă o austeritate greu de suportat de către populație, care se confrunta cu o penurie generalizată de alimente.
Alimente de bază precum pâinea, untul, ouăle, carnea și uleiul erau greu de găsit și unele dintre ele erau vândute doar în baza unei rații lunare.
Raţionalizările, economisirile şi stoparea risipei au devenit cuvinte de ordine, în numele reducerii costurilor fiind introduse în acea perioadă produse ce au rămas cu un trist renume în memoria colectivă a românilor: salamul cu soia și ”nechezolul” – cafea cu 80% înlocuitori precum năutul și ovăzul.
Astăzi, după aproximativ 40 de ani, factorii de decizie din Uniunea Europeană fac apologia consumului de felurite insecte, gândaci și viermi, pentru o alimentație cât mai sustenabilă și pentru ca UE să poată asigura din surse proprii hrana populației din țările blocului comunitar.
”Insectele din produse precum pastele sau pâinea, microalgele și proteinele unicelulare derivate din lemn ar putea hrăni și hrăni oamenii și animalele în viitor. Acum, cei care explorează proteinele alternative pentru o alimentație mai sustenabilă încearcă să descopere cum să facă trecerea la alimente pe bază de insecte să devină realitate.”, se scria încă din 2020 în revista de cercetare și inovație a Uniunii Europene, Horizon.
„Pe măsură ce populația mondială crește, va fi o provocare să satisfacem nevoile nutriționale ale tuturor cu surse tradiționale de proteine.
Se preconizează că populația globală va crește cu 2 miliarde de oameni în următorii 30 de ani, în timp ce producția de carne se va dubla în aceeași perioadă pentru a satisface cererea. Acest lucru va avea un impact semnificativ asupra mediului, deoarece creșterea animalelor necesită mult teren – aproximativ 70% din totalul folosit pentru agricultură – și emite până la 18% din toate emisiile de gaze cu efect de seră induse de om .
Sunt necesare noi surse de proteine și pentru animale. Aproximativ 14 milioane de tone de boabe de soia sunt importate de UE în fiecare an pentru a hrăni animalele precum porcii, bovinele și puii. Nu numai că regiunea depinde de importuri, dar și amprenta de carbon a transportului recoltei este o preocupare.
Și dacă Europa dorește să atingă obiectivele și țintele de dezvoltare durabilă pentru a limita schimbările climatice, sursele durabile de proteine vor trebui să joace un rol.
Insectele comestibile, de exemplu, pot fi crescute folosind cu 50% până la 90% mai puțin teren în comparație cu animalele convenționale și produc de aproximativ 100 de ori mai puține emisii de gaze cu efect de seră . În plus, pot fi hrăniți cu deșeuri organice – alimente aruncate care ajung adesea la groapa de gunoi.”, preciza sursa citată.
Între timp, Comisia Europeană a aprobat consumul de insecte, gândaci și viermi pentru populație și promovează intens acest tip de alimentație.
Fermele care produc viermi și insecte pentru consum uman vor avea parte de subvenții tot mai generoase, a anunțat Bruxellesul, în detrimentul clasicelor ferme în care sunt crescute animale precum porcii sau vacile.
”Va veni ziua în care oamenii care mănâncă insecte vor fi mai numeroşi decât cei care consumă carne”, a anunţat cunoscutul entomolog Arnold van Huis. Iar profesorul olandez Marcel Dicke, de la Universitatea Wageningen susţine în ”Cartea de bucate pentru insecte” că 100 de grame de viermi de mătase sau larve de molie oferă 100% din necesarul zilnic de cupru, zinc şi fier pentru un om, iar greierii pot asigura necesarul de calciu.
Cum nevoile de hrană ale insectelor sunt mult sub cele ale vitelor sau păsărilor, astfel de ferme vor fi foarte profitabile. Conform specialiştilor în zootehnie, 10 kilograme de furaje generează un kilogram de carne de vită, trei kilograme de carne de porc, cinci kilograme de carne de pui şi nouă kilograme de lăcuste – așa sună argumentele celor care susțin puternic această schimbare radicală a alimentației europenilor.
Comisia Europeană este decisă și acționează ferm în această direcție pentru reducerea numărului de bovine în UE, considerând că vacile atentează inadmisibil de mult la integritatea stratului de ozon, prin nivelul ridicat al flatulențelor încărcate cu metan, precum și prin concentrația ridicată de azot din urina animalelor.
Protestele violente al fermierilor olandezi din 2022 (cărora li s-au alăturat și cei germani și francezi) împotriva reducerii cu 30% a șeptelului de bovine de către guvernul de la Haga reprezintă doar o primă reacție puternică de nemulțumire la adresa politicilor Comisiei Europene.
Economia circulară
Pactul Verde european (Green Deal) este cel mai important document al programului politic cu care și-a început mandatul Comisia Europeană în actuala sa componență, în care președinte este Ursula von der Leyen.
Principalul obiectiv al Green Deal este decuplarea creșterii economice de consumul de resurse naturale și axarea economiei europene pe trei piloni: energia verde , digitalizarea și economia circulară, mai pe românește spus, reciclarea deșeurilor.
”Economia circulară este un model de producție și consum , care presupune partajarea, închirierea, reutilizarea, repararea, recondiționarea și reciclarea materialelor și produselor existente pe cât posibil. În acest fel, ciclul de viață al produselor este extins.
În practică, înseamnă reducerea deșeurilor la minim. Când un produs ajunge la sfârșitul vieții sale, materialele sale sunt păstrate în economie ori de câte ori este posibil. Acestea pot fi folosite productiv din nou și din nou, creând astfel valoare suplimentară .
Este o abatere de la modelul economic tradițional, liniar, care se bazează pe succesiunea a lua – a consuma – a arunca. Acest model se bazează pe cantități mari de materiale și energie ieftine, ușor accesibile.”, se explică pe site-ul Parlamentului European.
În 2020, rata de utilizare circulară a materialelor din UE (denumită rata circularității) a atins 12,8%. Aceasta înseamnă că aproape 13% din resursele materiale utilizate în UE provin din deșeuri reciclate.
Rata circularității a fost cea mai mare în Olanda (31%), urmată de Belgia (23%) și Franța (22%). Cea mai scăzută rată a fost înregistrată în România (1%), urmată de Irlanda și Portugalia (ambele 2%).
Diferențele în rata de circularitate între statele membre se bazează nu numai pe cantitatea de reciclare a fiecărei țări, ci și pe factorii structurali ai economiilor naționale, notează Eurostat.
Rata de circularitate pentru metale a fost în 2020 la nivelul UE de 25%, pentru mineralele nemetalice (inclusiv sticla) de 16%, biomasă (inclusiv hârtie, lemn, țesut etc.) 10 % și pentru combustibilii fosili 3%.
Reciclarea materialelor era o însă o practică foarte încurajată și în timpul regimului Ceaușescu. Elevii trebuiau să strângă maculatură, sticle și borcane goale, precum și deșeuri metalice, pe care să le predea la centrele de colectare.
Inclusiv la nivel industrial, reciclarea era folosită pe cât de mult posibil, acolo unde condițiile de producție o permiteau.
Un exemplu este cel al produselor din gama de săpunuri ”Cheia”: ”Pentru obținerea unui cost minimal se respecta un alt principiu comunist. Acela al reciclării capetelor de producție rezultate din alte tipuri de săpunuri. Reciclarea capetelor de producție se face prin măcinarea mare după o atentă selecție (…).”, se arată pe pagina de internet a producătorului.
Inserarea materialului reciclat la produsele destinate uzului uman ridica nivelul de calitate, iar săpunurile erau ambalate în maculatură reciclată, arată aceeași sursă.
Cât privește sistemul comunist al ambalajelor din sticlă returnabile (sticle și borcane), pentru care se plătea o garanție, nu este înlocuit în acest moment în România de nicio versiune asemănătoare, deși Ministerul Mediului se chinuie deja de câțiva ani să implementeze un astfel de sistem, pentru a răspunde solicitărilor Comisiei Europene privind reciclarea deșeurilor.
Cenzura și ”cortina de fier” informațională
Înainte de 1990, comunicarea în spațiul public era strict reglementată de către autoritățile comuniste. Singurele modalități legale de informare erau posturile radio și tv publice, precum și publicațiile tipărite autohtone, al căror conținut era strict reglementat de către organele de partid și de stat, cenzura oficială vegheând cu un ochi de vultur ca nicio informație să nu vină în contradicție cu linia stabilită de la nivel central.
Românii care locuiau aproape de granițe își puneau antene pentru a putea viziona programele tv din țările vecine, dar răspândire era limitată și scopul era preponderent divertismentul.
Informațiile și opiniile politice critice la adresa regimului puteau fi auzite doar la posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii, ce emiteau din afara țării, încălcând embargoul informațional impus de un un regim închis și care erau declarate ilegale – cei care erau dovediți că ascultau programele acestor emitenți riscând pedepse aspre.
Dacă pentru astfel de practici regimul de dinainte de 1990 a fost acuzat de puternice înclinații dictatoriale și de limitarea libertăților individuale, tocmai pentru că interzicea dreptul la liberă exprimare a opiniilor contrare, iată că Uniunea Europeană se confruntă după mai bine de 30 de ani cu acuzații similare.
Uniunea Europeană a impus în 2022 un embargo total asupra mijloacelor mass media din Federația Rusă, pe care le-a caracterizat ca fiind ”canale de dezinformare sprijinite de Kremlin”.
Astfel, factorii de decizie de la Bruxelles au suspendat activitățile de radiodifuziune și licențele pentru Sputnik, Russia Today, Rossiya RTR/RTR Planeta, Rossiya 24/Russia 24, Rossiya 1, TV Centre International, NTV/NTV Mir, REN TV și Pervyi Kanal.
”Aceste canale mass-media au fost utilizate de guvernul rus ca instrumente de manipulare a informațiilor și de promovare a dezinformării cu privire la invadarea Ucrainei, inclusiv de propagandă, cu scopul de a destabiliza țările învecinate cu Rusia, precum și UE și statele sale membre.”, își justifică UE măsura.
”Vom interzice mașinăria mass media a Kremlinului în UE. Rusia Today și Sputnik, deținute de stat, și filialele lor, nu își vor mai putea răspândi minciunile pentru a justifica războiul lui Putin. Dezvoltăm instrumente pentru a interzice dezinformarea lor toxică și dăunătoare în Europa.”, scria Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen pe Twitter la finele lui februarie 2022, imediat după începerea războiului din Ucraina.
În mod ironic, interdicțiile au fost puse efectiv în aplicare pe 4 mai 2022, a doua zi după Ziua Mondială a Libertății Presei, atrăgând criticile vehemente ale Federației Europene a Jurnaliștilor – FEJ, care a publicat pe site-ul propriu un articol cu tiltul ”Combaterea dezinformării prin cenzură este o greșeală”.
”În primul rând, trebuie amintit că reglementarea mass-media nu intră în competența Uniunii Europene. Considerăm că UE nu are dreptul să acorde sau să retragă licențe de difuzare. Aceasta este o competență exclusivă a statelor. În democrațiile noastre liberale, autoritățile de reglementare independente, niciodată guvernul, au voie să gestioneze alocarea licențelor. Decizia UE este o ruptură totală cu aceste garanții democratice. Pentru prima dată în istoria modernă, guvernele vest-europene interzic mass-media (…). În al doilea rând, închiderea totală a unui mijloc de presă nu mi se pare a fi cea mai bună modalitate de a combate dezinformarea sau propaganda”, a arătat Ricardo Gutiérrez, secretarul general al FEJ, amintind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului , care afirmă că interzicerea unui mijloc de presă este un act grav, care trebuie să se bazeze pe temeiuri juridice solide și elemente obiective, pentru a evita arbitrariul.
”Provocarea pentru democrații este să lupte împotriva dezinformării, păstrând în același timp libertatea de exprimare”, a adăugat Gutiérrez.
Mai mult decât atât: Furnizorii de internet, rețelele sociale și motoarele de căutare sunt limitate în libertatea lor de exprimare, transmitere și recepție, deoarece nu mai au voie să transmită sau să faciliteze programele RT și Sputnik.
Documentul UE clarifică faptul că jurnaliştii pot ”să se refere la ştiri ale Russia Today şi Sputnik, pentru a ilustra tipul de informaţii oferite de cele două instituţii de presă ruse în cauză, în scopul de a-şi informa cititorii/telespectatorii în mod obiectiv şi complet”.
Dar documentul avertizează, de asemenea, că libertatea de exprimare nu poate fi invocată de alte instituții de presă pentru a eluda regulamentul și că neeludarea se aplică în egală măsură jurnaliştilor:
”Prin urmare, dacă un alt mijloc de presă sau jurnalist intenționează să-și informeze cititorii/spectatorii, dar, în realitate, comportamentul său vizează difuzarea conținutului Russia Today sau Sputnik către public sau are acest efect, va încălca interdicția stabilită în regulament.
În consecință, jurnaliștii din Europa care integrează conținut de la RT sau Sputnik în rapoartele lor despre războiul din Ucraina sau modul în care presa rusă acoperă acel război, dacă o fac într-un mod care nu este considerat ‘obiectiv și complet’ sau are efect de a difuza conținut RT sau Sputnik către cititorii sau telespectatorii lor, riscă să fie sancționați pentru nepunerea în aplicare a interdicției UE privind RT și Sputnik.
”Măsura amintește de interzicerea regimului nazist de a primi emisiuni de la BBC în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau bruiajul care a avut loc în timpul Războiului Rece pentru a împiedica recepția posturilor de radio și televiziune occidentale din Europa de Est și Uniunea Sovietică.”, scrie Profesor emerit Dirk Voorhoof de la Centrul pentru Drepturile Omului, Universitatea Ghent și Academia pentru Drepturile Omului (Legal Human Academy) din Danemarca.
Faptul că UE ia o măsură atât de amplă printr-o decizie și un regulament și că autoritățile politice și nu judiciare impun o interdicție anumitor instituții de presă, pe baza unor motive destul de vagi și ambigue, este fără precedent, fiind o ruptură radicală cu principiile democratice și constituționale, arată profesorul Voorhoof pe pagina de internet Global Freedom of Expression a Universității Columbia.
Dispariția proprietății private
Regimul politic de dinainte de 1990 a fost unul socialist care, sub îndrumarea Partidului Comunist Român – PCR, avea ca obiectiv declarat instaurarea unei societăți comuniste, în care să dispară complet proprietatea privată.
Începând cu anii ’80 era foarte greu să cumperi o casă proprietate personală, clasa conducătoare favorizînd în schimb locuitul cu chirie în casele statului.
Nicolae Ceaușescu plănuia ca și alimentația populației să fie asigurată tot de către stat, în mod organizat, în faimoasele ”Circuri ale foamei” pe care a început să le construiască, dar nu a mai apucat să le termine: Populația urma să se poată hrăni exclusiv în acele unități publice, conform directivelor emise de la centru.
Societatea comunistă gândită de clasa conducătoare a acelor vremuri urma să implementeze traiul în comun, fără drepuri civile, fără libertate și chiar fără dreptul la intimitate.
Concepte similare au început să răzbată în spațiul public românesc și internațional din partea adepților Agendei Davos 2030 a Forumului Economic Internațional, care doresc o ”resetare” a societăților actuale în unele puternic digitalizate.
Opinia publică internațională a reacționat puternic după publicarea sub egida Forumului Economic Mondial a unui scurt videoclip intitulat ”8 predictions for the world in 2030 (8 predicții pentru lumea din 2030)” în care se afirmă: ”Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit. Ceea ce dorești vei închiria și îți vai fi livrat cu drona. (You’ll own nothing. And you’ll be happy. What you want you’ll rent, and it’ll be delivered by drone.)”.
Rețelele sociale au fost inundate de mesaje și comentarii negative la adresa acestor predicții, dar mass media cataloghează aceste reacții drept ”teorii ale conspirației”.
Agenția internațională de presă Reuters chiar a publicat în 2021 un material cu titlul ”Fact check: The World Economic Forum does not have a stated goal to have people own nothing by 2030 (Forumul Economic Mondial nu are scop declarat ca oamenii să nu mai aibă proprietăți până în 20230), în care politicianul danez Ida Auken, care a scris predicțiile, explică: ”nu este o utopie sau vis de viitor, ci un scenariu care arată spre unde ne putem îndrepta – la bine și la rău”.
Într-o actualizare scrisă, ea a clarificat că filmul își propune să ”înceapă o discuție despre unele dintre avantajele și dezavantajele dezvoltării tehnologice actuale. Când avem de-a face cu viitorul, nu este suficient să lucrăm cu rapoarte. Ar trebui să începem discuțiile în multe moduri noi. Aceasta este intenția cu aceast film.”
În România, Oana Bogdan, fost secretar de stat la Ministerul Culturii în mandatul Guvernului Cioloş şi membru în Biroul Naţional şi Consiliul Naţional al PLUS, a devenit cunoscută în urma unor declaraţii controversate despre dreptul la proprietate: ”Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pământ. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele”, a fost comentariul Oanei-Maria Bogdan la o postare despre Ziua Națională, pe 1 decembrie 2018.
Dreptul la proprietate este garantat acum prin legislația europeană, dar Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen este o adeptă necondiționată a ideilor din agenda Davos 2030, digitalizarea societății fiind unul din scopurile de căpătâi ale Uniunii Europene și unul din cei trei piloni ai Green Deal.
Ursula von der Leyen a declarat că dorește implementarea unui nou ”cadru de reglementare a economiei digitale” și trecerea în viața de zi cu zi spre o ”societate digitală”.
”Acoperind totul, de la date la infrastructură, dar și vorbind despre securitate și democrație, tehnologie până la o impozitare echitabilă, toate acestea sunt subiecte aflate pe masa discuțiilor despre schimbarea digitală. Așadar, doamnelor și domnilor, nevoia de cooperare globală și această accelerare a schimbării vor fi motoarele Marii Resetări. Și văd asta ca pe o oportunitate fără precedent”, a declarat șefa Comisiei Europene, o mare susținătoare a implementării inteligenței artificiale în economie și o prezență permanentă și foarte vizibilă a reuniunilor de la Davos.
Banca Centrală Europeană, condusă de Christine Lagarde, este dealtfel în plin proces de consultări cu băncile centrale din UE pentru introducerea unei monede euro digitale.
Cunoscutul avocat Gheorghe Piperea a avertizat recent asupra riscurilor pentru populație legate de o posibilă implementare a monedei digitale:
”Nu este vorba despre o teorie a conspirație ci o chestiune cât se poate de factuală. Chiar astăzi am citit niște interviuri, luări de poziție, într-o dezbatere care s-a făcut în comun între Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană în vederea trecerii la euro digital (…).
Nu mai intermediază nicio banca între persoană fizică/ juridică și banca, ci totul se centralizează la banca centrală. Dar mult mai important este de spus că, dacă banii pe care îi știm astăzi, că sunt cash sau în conturi bancare, sunt instrumente de schimb imprescriptibile chiar și când se schimbă tipul de bani, ei bine această moneda digitală nu mai are acest atribut, de instrument de schimb. Are o valabilitate temporară, Banca Centrală Europeană vorbește de 45 de zile.
În momentul de față, în vigoare în România este un text legal din Codul Civil, 2191 al. 1, care spune negru pe alb: în momentul în care s-a constituit un cont bancar, nu mai ești tu proprietar al banilor ci este proprietar banca. Ce scrie acolo este că oricând poți să îți ceri banii înapoi. Dacă banca nu este în faliment, îți da banii apoi. Dacă se trece la moneda digitală, banca îți va da numai o parte din banii respectivi.
În momentul în care se renunță la moneda națională, nu doar s-a renunțat la suveranitatea națională, dar se renunță la libertate și la proprietate.”, a mai explicat avocatul, la Antena 3.
