„ Copiii nimănui”, așa se pot numi cei care sunt abandonați în maternitate, imediat după naștere. Statul a dat, astăzi, 15 septembrie o statistică rece, după mai multe insistențe ale jurnaliștilor.
În primele trei luni ale anului curent, 83 de copii au fost abandonați în maternităţi, 21 au fost părăsiți în secțiile de pediatrie, iar alți doi au fost lăsaţi în alte secţii ale spitalelor din țară. Dintre aceștia, numai 35 au fost „reîntorși acasă”, în brațele părinților. Șapte copii au fost duși de autorități în centrele cu regim special, de urgență.
Ziarul de Investigații a dorit să afle cum se transformă un copil părăsit într-un adult care își caută cu ardoare identitatea, „rădăcinile”.
Așa am întâlnit-o pe Elena Stoiculescu, care a pus anunțuri pe toate rețelele de socializare:„ vă rog, orice informație mi-ar fi de ajutor!”. Elena își caută părinții de aproape patru decenii.
În primii șapte ani de viață a aflat că s-ar numi „ Matei”, însă, în dreptul părinților este trecută o bară, după un nume scris de mână, de nedescifrat, tăiat.
În prezent, locuiește în Austria. Pandemia a prins-o în plin elan profesional. E educatoare la o grădiniță privată și spune că statul le-a oferit tot ce era nevoie pentru a se adapta strict cursurilor on-line. A avut chiar seminare de fericire, cuvânt cu greutate în România. Ne răspunde prin Skype și spune că are un gest pe care nu îl poate controla: verifică mailul din 10 în 10 minute, poate-poate, a primit vreun răspuns de la autoritățile române sau de la firma de detectivi particulari, angajată să-i afle cine i-au fost părinții.
„ Mă văd pe jos, cu pâinea aruncată ca la câini!”
E născută pe 9 decembrie 1981(n.r avem acordul de a publica datele cu caracter personal, în scopul de a o ajuta să găsească indicii). Nu știe cât a rămas în maternitatea din Sibiu. Primii ani din viață sunt aproape șterși. A fost adoptată la vârsta de 7 ani, de o familie de profesori.
„ Am fost la singurul cămin de stat din Sibiu, la acea vreme. Nu pot să-mi amintesc mai nimic până la 7 ani. Încă mă văd pe jos, ghemuită, tunsă la 0, cu pâinea aruncată pe podea.
Ce rol a avut Ceaușescu în adopția copiilor
” Tot ce știu era că se primise ordin de la Ceaușescu să se înfieze copii”. Ori să fie cărați în străinătate ori luați de familiile fără copii. Cea mai mare problemă a noastră este că noi nu avem acte complete. Ni s-au modificat certificatele de naștere, sunt ștersături, modificări, nume date din burtă. E foarte greu să îți cauți părinții naturali când nu ai siguranța că știi măcar cum îi cheamă. Mie, asistentele mi-au spus că mama era soția unui marinar. De atunci, o văd cu ochii minții. Brunetă, înaltă, frumoasă, ținându-mă în brațe”, povestește Elena, ca și când ar descrie un tablou.
Comunicarea cu instituțiile statului când pleci de la zero
Elena ne spune că a tot purtat corespondențe cu instituțiile statului, însă, nu au avut niciun rezultat. Astfel, a decis să delege o firmă de detectivi care, la acest moment, se tot confruntă cu protecția datelor cu caracter personal(GDPR)
„Am cerut verificare la maternitatea Sibiu, am făcut adrese la Ministerul Justiției. Inițial, în dreptul părinților sunt trecute niste nume indescifrabile, apoi tăiate. Mie gândul ăsta nu îmi dă pace!”, explică Elena. Susține că își amintește o conversație cu una dintre asistentele căminului din Sibiu în urma căreia ar fi aflat că datele pe certificatul de naștere ar fi fost tăiate în mod intenționat.
Am contactat o asociație de investigații private de aici(n.r Austria) pentru a mă ajuta să deslușesc încâlceala din România. Urmează să scriu și celor de la The never forgotten romanian childeren. Sunt și cazuri fericite, în care își găsesc părinții, se întregesc familii. Dar, eu plec de la nimic”, a precizat pentru zin.ro, Elena Stoiculescu, născută Matei.
Zeci de adulți vor să-și cunoască măcar mama
În situația Elenei sunt câteva sute de persoane din România. În primii ani de democrație, adopțiile din România nu erau monitorizate strict. Sunt sute de copii care au ajuns rapid în familiile din străinătate fără niciun act, fără nicio mărturie, recunosc chiar oficiali ai direcțiilor de asistență socială.
Statul român, prin instituțiile abilitate, spune că totul s-a făcut pe baza documentelor existente la acea vreme. Mai mult decât atât, ne-a oferit și o statistică rece, optimistă în viziunea reprezentanților lor.
În Sibiu, spre exemplu, numărul copiilor înscriși pentru adopție a crescut cu 35% în primul trimestru al anului, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, ajungând la 4.249 la 31 martie 2021, menționează Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
„ Pe unii nu îi ia nimeni! Se uită la ei ca la jucării. Care sunt mai drăgălașe, mai pufoase”
Surse autorizate din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului București au declarat pentru zin.ro, că românii nu se înghesuie să adopte copii. Procedura a fost puțin simplficată, însă, românii vin, se uită și cam atât. Pe unii nu îi vrea nimeni.
„ Îi privesc ca pe niște jucării. Care sunt mai drăgălașe, mai pufoase!”, au menționat sursele noastre. Copiii părăsiți, deveniți ulterior adulți, ajung să-și pună speranța în diverse ONG-uri care îi ajută să-și mediatizeze povestea. O astfel de comunitate este „The Never Forgotten Romanian Children”.
Sunt sute de mesaje pe această pagină de Facebook, unde copiii abandonați din România scriu cu ardoare: „ mamă, vreau să te cunosc!”