De câteva zile încoace, Orlando Teodorovici se ocupă, constant, cu gunoiul.
A învățat un refren nou, și-l repetă, la fel cum repetă copiii de grădiniță singurul vers pe care l-au memorat, dintr-o poezie de 4 strofe.
Absolut tot ce e legat de actuala guvernare se duce, automat (în viziunea lui), către gunoi.
Ghinea și Coaliția ar trebui să se ducă să adune gunoiul ”lăsat” de Clotilde Armand, Iohannis ar trebui ”să adune gunoiul din Parlament”, iar PNRR-ul conține mult ”gunoi”.
În toată această tiradă uită să precizeze că ei sunt cei care au fost la guvernare înainte de actuala coaliție, dar nu se împiedică el de asemenea detalii (sau ”mizerii”, cum am fi tentați să spunem, pentru a păstra intactă ideea principală).
Teodorovici se repetă, dar repetiția se pare că nu e ”mama învățăturii”, în cazul lui
Nu ne împiedicăm de semnele roșii de exclamare, pe care le folosește mai ceva ca un comentator sportiv, la finala Cupei Mondiale. Nici de multitudinea de cuvinte cu majuscule. Nici de tonul condescendent. Nici de informațiile (dovedit) false pe care insistă să le inoculeze publicului de Facebook.
Ne împiedicăm, în schimb, de felul în care prelucrează acele poze ”de impact”, cu care vrea să facă de rușine vrăjmașii politici.
Două-trei jigniri ”bine țințite” în text, ca să prindă la comentatorii care-l aplaudă și-i laudă prestația anterioară (a lui și a partidului), însoțite de un vizual ”bombă”.
Mai știți când, la începuturile calculatoarelor, ne jucam în Paint? Sau, mai bine, când decupam poze din reviste (da, din reviste de hârtie, cu foarfecele) și apoi le lipeam într-un colaj ”frumos” pentru mama, bunica sau doamna învățătoare?
Ei, cam asta e senzația pe care mi-o dau vizualurile lui Teodorovici.
Nu are o singură încercare. Are multe. Dar se pare că, în acest caz, măiestria nu vine odată cu exercițiul.
Când folosești cuvintele-cheie, mesajul e mai important decât realitatea
Se pare că e o rețetă veche asta cu cuvintele-cheie. Au folosit-o cei din PSD mult timp, le-a mers, acum încearcă să repete figura, poate-poate mai ține încă o vreme. Teodorovici nu face excepție. Cum ar putea, copil al partidului fiind?
Și-o ține morțis, cu distrugerea țării, cu minciunile pe care ni le bagă coaliția pe gât, cu gunoiul, cu tupeul, cu prostia. Nu dă înapoi nici când e contrazis de însăși Comisia Europeană. A aflat el că la unii oameni, dacă le repeți îndeajuns de mult un lucru, o să ajungă să creadă că-i adevărat.
Ce nu ia în calcul e faptul că mulți am învățat, pe de rost, rețeta. Știm cum merge. Știm și cum poate fi ”stricată”: prin informație. Prin săpături arheologice, până ajungi la sursa informației, nu la atacuri bine țintite, fraze trunchiate și jumătăți de adevăruri.
Și, în plus, știm să recunoaștem din prima un trucaj. Fie el și doar într-o poză.
