Suntem egali în fața legii, nu suntem egali în fața cozilor și ar trebui să fim egali în fața vaccinului.
– Să ne vaccinăm!
– Da, să ne vaccinăm!
– Cine?
– Într-un final, toată populația, că așa scăpăm de pandemie. Dar, deocamdată, regulamentar, pe etape. Mai întâi persoanele din grupa de risc, apoi personalul esențial și, în ultima etapă, restul populației. Adică cei sub 65 de ani, fără boli cronice și care nu lucrează în domenii esențiale.
Am înțeles logica. Nu m-am opus, ba chiar am sperat să se vaccineze cât mai mulți din primele 2 grupe, chiar dacă asta ar fi însemnat, cumva, o amânare pentru noi, cei din grupa 3.
Aș fi putut să ”sar peste rând”? Cel mai probabil da.
Am făcut-o? Nu.
De ce? Pentru că dețin un dram de decență, un altul de empatie și pentu că, logic vorbind, suntem cu toții egali în fața legii. Sau ar trebui să fim.
Din păcate, se pare că nu suntem. Probabil nicăieri în lume, dar mai abitir în România. În România suntem egali, dar unii sunt mai egali că alții. Pentru că știu ei pe cineva, pentru că nu se sfiesc să se folosească de asta, pentru că dețin anumite funcții sau lucrează în anumite locuri, una peste alta, pentru că sunt băieți deștepți, care știu să se descurce. Sau li se creează, fără justificare logică, aceste ”ocazii”.
Astfel, a fost semnată o hotărâre de guvern, prin care vaccinul anti-Covid e disponibil pentru ”a) cadrele militare în rezervă și în retragere din cadrul instituțiilor din sistemul național de apărare națională, ordine publică și securitate națională, precum și membrii familiilor acestora; dar și pt c) personal în activitate din cadrul celorlalte instituții din sistemul național de apărare națională, ordine publică și securitate națională, precum și membrii familiilor acestora.”
Centre speciale destinate vaccinului anti-Covid: toți pacienții sunt speciali
Atenție, în centre speciale. De ce? De ce o persoană aidoma mie are dreptul să se vaccineze la centru special, înaintea mea, doar pentru că are în familie un membru care se-ntâmpla să fie militar, să spunem?
O să spuneți că militarii sunt mai expuși, de unde rezultă că și familiile lor sunt mai expuse. Corect, aș putea înghiți acest argument.
Cu amendamentul că eu, una, n-am văzut pe nicăieri nicio lege care să spună că se vor vaccina profesorii și membrii familiilor lor. Nici medicii. Nici alții.
Nici una dintre categoriile lucrătorilor considerați esențiali nu a beneficiat de centre speciale de vaccinare. Și-au făcut frumos programare, ca oricare dintre noi, ăștia ”neesențiali”. Au căutat, au așteptat, s-au vaccinat în etapa 1 sau 2. Doar ei.
Membrii familiilor lor, ăia care nu sunt eligibili pentru primele 2 etape, așteaptă, răbdători, să ajungă rândul și la ei. Nu au făcut scandal, că sunt mai expuși, presupun că nici nu le-a trecut prin gând că ar putea există o lege ”cu dedicație”.
Până au aflat, ca noi toți, că pentru anumite categorii se pot face derogări și reguli speciale.
Și, hai, să spunem că admitem, în ciuda datelor, că nu s-a sărit peste rând atât de mult. Că rudele alea care s-au vaccinat, n-ar fi fost, de fapt, cazuri pentru etapa 3.
Dar cu centrele speciale cum rămâne? Cu platforma aia, ”specială”, făcută pentru a nu se amesteca cu plebea?
Nu scrie pe nicăieri că suntem egali, dar cu asterisc – unde să fie explicate excepțiile.
Suntem egali, punct
În spiritul egalității, n-o să-ntreb de ce a fost nevoie de o altă platformă și de centre separate pentru militari.
O să-ntreb de ce nu s-au făcut platforme și centre separate pentru personalul din educație, pentru personalul medical, pentru personalul din administrație etc.
Câte o platformă pentru fiecare, domnilor miniștri, dacă tot susțineți că nu s-a făcut nimic cu dedicație sau cu gând de ”prioritizare a prioritizării”.
